238 matches
-
C. Mihăilescu s-a și întrebat, mai în glumă mai în serios, dacă acest Nicolae Strâmbeanu există cu adevărat. Evanghelia după Arańa este un roman picaresc sau, mai exact, o pastișă a romanului picaresc. Eroul cărții și totodată naratorul este castilianul Joaquin Arana, un fel de menestrel care intră în toate încurcăturile posibile în timp ce este purtat de un destin capricios dar cu imaginație prin mai toată lumea, prin porturi și pe pământuri necunoscute. Și dacă vorbim de aventuri și de peripeții, pericolele
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
Poemas pateticos (Poeme patetice), apărută în 1946 la Madrid, în colecția Mesaje condusă de poetul Leopoldo de Luis, a fost primită ca un adevărat eveniment artistic, iar critici din Spania și America Latină au salutat cu entuziasm apariția unui mare poet castilian, ajuns la o surprinzătoare perfecțiune în limba lui adoptivă. Un an mai târziu publică, tot la Madrid, în revista Escorial, culegerea intitulată Innominada luz (Nenumita lumină), al cărei patetism, atingând zonele cele mai profunde și tainice ale sufletului, introduce în
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
geografic cunoscut la vremea aceea. Pentru a realiza un efect de real (și probabil, mai mult, de superioară erudiție), autorul recurge la o pletoră de referințe istorice, geografice, onomastice, împănate cu toponime transcrise de-a valma după normele portughezei sau castilienei, chiar și atunci cînd pentru ele există o normă românească: Lisboa (și aberantul genitiv Lisboei), Portugal, Espańa, Moçambique, totul mimînd pasiunea pentru detaliul exact. Multe dintre antroponimele și toponimele menționate în roman păcătuiesc printr-un inexplicabil arbitrar: sînt un amestec
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
stabilă. Cel mai bun liant protonațional este să fii ceea ce jargonul secolul al XIX-lea a numit "națiunea istorică", mai ales dacă statul cadru pentru viitoarea națiune a fost asociat cu un Staatsvolk - popor al statului, că rușii, englezii sau castilienii"28. După cum apreciază Schulze 29, "aceste două idei naționale, cea subiectiv-politică a Revoluției franceze și cea obiectiv-culturală a romantismului german, s-au hrănit reciproc, s-au intersectat și au constituit notă fundamentală a polifoniei modernismului european. Într-o perioadă caracterizată
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
febra arhitectonica pe care o promovau, clădindu-si locuințe care mai de care mai somptuoase, se poate desluși mobilul nouveau riche al ostentației, imboldul de a ărupe guraă vecinului 4) și a ătârguluiă, si mai ales de a umili trufia castiliana și statală a Madridului. În ciuda tuturor defectelor și păcatelor ei, în anii modernismului această burghezie a știut totuși să joace rolul unui ilustru și luminat patriciat urban, comparabil cu acela care guvernase cândva cetățile italiene ale Renașterii. Utopia literaturii - nu
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
principiu, ale unui destin filosofic). În centru se află colonelul Sebastian Opreanu, personaj enigmatic, originar din Ardeal, dar autoexilat din România anilor '50, spre a deveni luptător în Legiunea Străină, apoi cetățean francez, rezident în Spania, căsătorit cu o aristocrată castiliană și tată al unei fete sensibile, stinsă prematur. Aflat la amurgul vieții, el își povestește experiențele unui cuplu, Petru Pavel, botanist în orașul ardelean(fictiv) Borna, și Radei Petrulian, arhitectă în aceeași localitate. Beneficiind de o bine supravegheată regie, deschiderea
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
crescu, ci dimpotrivă, scăzu brusc cu o pătrime, ceea ce reprezentă - ca În orice alt „regat” din lume - o adevărată catastrofă. Se Întîmplase cinci zile mai tîrziu, cînd, la ora prînzului, fiind adîncit ca Întotdeauna În lectura silabisită a Ingeniosului hidalgo castilian și captivat de peripețiile acestuia, Își slăbise vigilența la care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
peste pervazul ferestrei, aruncă o privire lacomă asupra situației de dedesubt, din patio, și se Întoarse iar, Întâi spre Buckingham, apoi spre rege. În cele câteva zile de când se afla la Madrid avusese timp să studieze unele cuvinte și expresii castiliene, așa că pe limba noastră i s-a adresat suveranului: — Schiuzați, Sire... Om ista și noi avut datorie... Viață datorez. Și imediat, flegmatic și senin de parcă s-ar fi aflat În propriu-i palat Saint James, Își scoase pălăria, Își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Afonso, și Pedro, El Justo, ajungând mai repede pe tronul eliberat prin moartea lui Alfonso. Cei doi Pedro sunt veri și au aceleași apucături sângeroase. Ghinionul lui Pedro lusitanul este că spotul de lumină al romanului cade pe el. Pedro castilianul e încă mai bestial și va fi părăsit (într-o secvență ce nu apare în cartea de față) de propriii aliați, dezgustați de ,manierele" lui. Cei doi veri sunt niște îndrăgostiți fără noroc, dar cu speranțele intacte. Inimile lor bat
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
a fost executat cu tăierea capului. Am încercat în acest balet să tratez un subiect istoric canarian pentru a aduce lumină în modernitate în privința unui erou național care nu a fost îndeajuns cunoscut, fiind eludat din cauze politice de oficialitățile castiliene. în acest balet am dorit să creez un personaj simbolic al marelui preot păgân care susținea ideile naționaliste canariene și unitatea acestei națiuni. Personajul în cauză m-a fascinat și m-a determinat să-l interpretez, punându-i în valoare
Reîntâlnire cu Gelu Barbu by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6999_a_8324]
-
faptului că reproduce cu fidelitate tot ceea ce se petrece în conștiința și în memoria sa. Cititorul poate descoperi esența și specificul acestei poezii în poemele selectate de Dinu Flămând, din volumele scrise și publicate în perioada anilor 1961 - 2004 (Blues Castilian, Descrierea minciunii, Cartea frigului, Ard cele dispărute), și reluate în antologia din 2010, Esta luz / Aceasta lumină. Reluarea înseamnă de fapt o rescriere, practică specifică și constantă, pe care poetul spaniol o explică înr-un interviu recent ca fiind nu doar
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
în procesul creației și o experimentase la auzul cuvintelor din cântecele blues și spiritual ale jazz-ul nord-american, care deși neînțelese, fiind într-o limbă străină, îi produseseră o profundă emoție. După cum aflăm din comentariul lui Gamoneda intitulat Despre Blues castilian, acele cântece îi revelaseră propria sa înclinație pentru o abordare senzorială a universului exterior și interior, „simțind semnificația”, întrun mod care ne amintește de aspirația lui Miguel de Unamuno către o artă poetică în care să fie posibil „a simți
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
cei doi mari mistici din secolul XVI, canonizați ulterior, după ce au fost încarcerați în timpul vieții. Tereza de Cepeda (1515- 1582), pe adevăratul nume, este o andalusiancă, reformatoare a ordinului Carmelitelor, vizionară contestată și scriitoare incontestabilă. Jean de la Croix (1542-1591) este castilian, pe numele adevărat Juan de Yepes, și unul din cei mai mari poeți mistici ai lumii, care a compus Cantica spirituală în temniță, fără lumină, hârtie și creion. I-a fost Terezei confesor. Una din scrierile Terezei se intitulează Castelul
Doi mari mistici () [Corola-journal/Journalistic/4179_a_5504]
-
să nu aducă un prinos Înaltului, la vreme de atât de grea cumpănă. Urmărirea sumarului deslușește fără dificultate intențiile antologatorului, de la textele deschizătoare din Sfântul Augustin, surprinzător succedate de un poem al lui Péguy, la Psalmii lui David, un Vicleim castilian al celor trei Crai, cugetări poematice ale lui Pascal, un poem în proză de Daniel Rops ș.a. Un capitol este dedicat Prea Curatei, un altul patimilor și învierii Domnului. Cercetarea lor ne oferă, credem, cheia strategiei generale a lucrării, într-
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
ce dă din trupu-i roadă/ fără ca frunzărimea/ să i se ofilească/ va duce tot ce-ncearcă/ la cel mai bun sfârșit.” Fiecare din cele două tălmăciri își are câte un pasaj mai izbutit, cât mai aproape de cadențele originalului. Un Vicleim castilian, din secolul al XII-lea, dar descoperit prin 1785 de don Felipe Fernandez Vallejo, are 147 de versuri polimetrice - cu predominarea celor de 11 și 7 silabe. Venerabila relicvă literară, precedând literatura dramatică spaniolă, răspunde ritmurilor folclorului nostru, ne este
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
Mediteranei. Când, în 1492, genovezul Cristofor Columb, plecat în căutarea aurului pentru regii Spaniei, descoperă din întâmplare un nou continent plin de promisiuni, el ar putea ajuta Spania să devină prima putere mondială, iar Sevilia - „inima” Ordinii economice. însă portul castilian îcu Cádiz situat în aval) este lipsit de o bază agricolă suficientă, nu are încredere în propriii bancheri și resimte lipsa experienței unor armatori de anvergură; orașul are prea mare încredere în militari. Regii catolici și curtea lor nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
afla În Mexic, Într-o casă de cărămidă crudă, pe jumătate Întins pe o canapea acoperită cu rogojini, ținând Între degetele-i lungi și subțiri, de artist, o țigară În timp ce asculta cum chitarele acoaniază, pe strune melancolice, un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEȚUIREA NOASTRĂ Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1350 din 11 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Goya Gutiérrez GOYA GUTIÉRREZ LANERO (Zaragoza, 1954 - Barcelona). Licențiată în Filologie Hispanică la Universitatea din Barcelona. Profesoară de limba și literatura castiliană. Din 2003 este coeditor și director al revistei literare Alga www.castelldefels.org/alga. Anterior, a participat la inițiativa editorială Bauma. Cuadernos de poesía, Barcelona. Este membră a ACEC (Asociación Colegial de Escritores de Cataluña). Neobosit animator cultural, coordonatoare de
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
întotdeauna la restaurant. • Arabii spun că dacă ai un bun conducător de cămile, dromaderul poate să lipsească! (Mircea Radu Iacoban) • Cine plătește comanda muzica... Ceilalți dansează după cum li se cântă. • Pasăre, să nu-ți faci cuibul pe pământul seniorului. (proverb castilian) • Bravo, te-ai întrecut pe tine... Ca pe altul n-ai nici o șansă. CUSUT CU AȚĂ ALBĂ • Amintirile din tinerețe țin cel mai mult timp. Probabil din cauza vechimii. • Copiii au furat spectacolul... Dar i-am prins în câteva zile! • Când
SECRETUL & CUSUT CU AŢĂ ALBĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349403_a_350732]
-
Chacón, căntărețul ne-țigan, atât de diferit de clișeele de până atunci: rotunjor la față, durduliu, cu bărbie dublă, apoape chel, purtând costum cu cravată, veston și cămașă albă, a fost primul solist care a interpretat versurile cântecelor sale în castiliana curată, renunțând la dialectul andaluz folosit până atunci. Chacón reușește să revoluționeze arta flamenco, imprimându-i o linie și un stil care o face „demnă de dialogul cu zeii”. Tot lui îi datorăm și cele mai expresive Cantes mineros, inspirate
FLAMENCO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354862_a_356191]
-
Mircea Veroiu (1985). Rolurile de pe scenă ale actriței Vaeria Seciu se împart în funcție de Teatrele la care s-au jucat. Astfel, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București (selectiv): Veronica Micle, „Eminescu”, de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu (1964); Dona Elena, „Castiliana”, de Lope de Vega, regia Horea Popescu (1966); Otilia, „Enigma Otiliei”, după George Călinescu, regia Ion Cojar (1968); Aglaia Epancina, „Idiotul”, după F.M. Dostoievski, regia Al. Finți (1969); Margaret, „Fanny”, de G. B. Shaw, regia Mihai Berechet (1970); Honey, „Cui
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]
-
Acasă > Strofe > Creație > «LA HOTAR» [‘A L"ENTREMARGE"] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANA ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU Autor: Maria Roibu Publicat în: Ediția nr. 964 din 21 august 2013 Toate Articolele Autorului LA HOTAR Sunt singura punte a conștiinței rânii tale de moarte. Ești doar urma temerilor mele: peștii singurătății abrupte înoată
«LA HOTAR [‘A L ENTREMARGE ] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANĂ ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358518_a_359847]
-
pasă como cristal adventicio por tu cuerpo, pero no hay pasión pară la sangre que te consume, pues Ella trajo los miedos del viento, homenaje a Gonca Özmen) Referință Bibliografica: «La hotar» [‘A l entremarge ] de PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANA ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU / Maria Roibu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 964, Anul III, 21 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Maria Roibu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
«LA HOTAR [‘A L ENTREMARGE ] DE PERE BESSÓ TRADUS DIN CASTILIANĂ ÎN ROMÂNĂ DE MARIA ROIBU de MARIA ROIBU în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358518_a_359847]
-
rapid, joc (se pronunță „gioc”), lloc (se pronunță „lioc”), plajă (se scrie platje, se pronunță „pladje”, bun (în castiliană „bueno”), nou (în castiliană „nuevo”) și multe, multe altele. Sigur, romanii au fost și pe acolo. Probabil, multe cuvinte din limba castiliană au originea în limba latină. Dar pronunția multor cuvinte catalane se aseamănă unor regionalisme românești. Apoi, diferența dintre cuvintele catalane de cele din castiliană mă face să cred altceva. Numai istoricii ar putea clarifica această bănuială a mea. De pildă
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
colaboratori sunt Al. Gregorian (Itinerarii hispanice, Colindul ciubărarilor, Jocul îngerilor), George Ciorănescu, care reunește sub titlul Preacurata în literatura universală traduceri din Francesco d’Assisi, Dante, Vicontele de Altamira, Sf. Iosif Scevophylaxiux, Francis Jammes, Paul Claudel, Pierre Emmanuel, din Vicleimul castilian, „o venerabilă relicvă literară care precedă și anunță viitoarea literatură dramatică spaniolă”, Vintilă Horia (prezent cu pagini de Jurnal, 4/1970), acestuia din urmă dedicându-i-se și un medalion datorat lui Miron Kiropol (Întâlnire cu Vintilă Horia, 3/1970
BUNA VESTIRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285948_a_287277]