239 matches
-
la Medina del Campo , el a fost fiul cel mic al regelui Ioan I al Castiliei și a Eleanorei de Aragon. În 1406, la moartea fratelui său mai mare, regele Henric al III-lea al Castiliei, Ferdinand a refuzat coroana castiliană și în schimb, cu văduva lui Henric, Caterina de Lancaster, a devenit co-regent în timpul minorității nepotului lui Ioan al II-lea. În această calitate el s-a distins prin administrația sa prudentă în afacerile interne. Într-un război cu regatul
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
a fost locotenent general în Aragon pentru fratele său și predecesorul Alfonso al V-lea, a cărui domnie și-a petrecut-o în Italia. La bătrânețe el a fost implicat în conflicte neîncetate cu supușii săi în Aragon și cu castilienii, cu Ludovic al XI-lea al Franței și în cadrul pregătirilor pentru nunta fiului său Ferdinand cu Isabella I de Castilia, a dus la unirea coroanelor de Aragon și Castilia, creând Regatul Spaniei. Necazurile lui cu supușii săi au fost în
Casa de Trastámara () [Corola-website/Science/331455_a_332784]
-
1054, Ferdinant l-a învins pe fratele său mai mare, Garcia, în Bătălia de la Atapuerca și a redus Navara la stat vasal sub fratele său mai tânăr, Sancho al IV-lea de Navara. Deși Navara la acea vreme includea teritoriile castiliene Álava și La Rioja, Ferdinand a cerut doar cedarea teritoriului Bureba. În următorii zece ani, el a extins treptat controlul asupra mai multor teritorii de vest din Navara în detrimentul lui Sancho al IV-lea, deși acest lucru a fost realizat
Ferdinand I al Leonului și Castiliei () [Corola-website/Science/331473_a_332802]
-
fost fiica lui Pedro Fernández de Castro, Lord de Lemos și Sarria și a metresei sale portugheze Aldonça Lourenço de Valadares. Familia ei descinde atât din nobili galicieni cât și din nobili portughezi. De asemenea, era înrudită cu familia regală castiliană prin descendenți nelegitimi. Mama ei vitregă a fost Infanta Beatrix a Portugaliei, fiica cea mică a lui Afonso al Portugaliei, Lord de Portalegre. Bunica ei a fost Violante Sánchez de Castilia, Lady de Uzero, fiica nelegitimă a regelui Sancho al
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
cu Petru, moștenitor aparent la tronul Portugaliei. Prințul s-a îndrăgostit de ea și a început să-și neglijeze soția, punând în pericol relațiile deja slabe cu Castilia. Mai mult decât atât, dragostea lui Petru pentru Inês a adus nobilimea castiliană exilată foarte aproape de putere, frații lui Inês devenind prietenii prințului și consilieri de încredere. Regelui Afonso al IV-lea al Portugaliei nu-i plăcea influența lui Inês asupra fiului său și a așteptat ca dragostea lor nebună să se încheie
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
legitim al lui Petru, viitorul rege Ferdinand I al Portugaliei, era un copil fragil, în timp ce copiii nelegitimi ai lui Petru și ai lui Inês erau viguroși; acest lucru a creat îngrijorare printre nobilii portughezi care se temeau de creșterea influenței castiliene asupra lui Petru. Afonso al IV-lea a îndepărtat-o pe Inês de la curte, însă Petru a rămas cu ea declarându-i că ea este adevărata lui dragoste. După câteva încercări de a-i despărți pe tineri, Afonso al IV
Inês de Castro () [Corola-website/Science/333507_a_334836]
-
să producă un moștenitor și să creeze o alianță cu Raymond Berengar IV din Barcelona. Înainte de luna septembrie 1135, Alfonso al VII-lea i-a acordat lui Garcia regiunea Zaragoza ca feudă. Cucerită recent din Aragon, acest avanpost de autoritate castilian din partea de est a fost în mod clar dincolo de capacitatea militară a lui Alfonso de a o controla și a oferit motive suplimentare de recunoaștere pentru Garcia în Navara. În 1136, Alfonso a fost forțat să plătească omagiu pentru Zaragoza
Garcia Ramirez al Navarei () [Corola-website/Science/331465_a_332794]
-
("español"), numită uneori și limba castiliană ("castellano"), este o limbă romanică din subgrupul iberic. Este una dintre cele șase limbi oficiale ale Organizației Națiunilor Unite. Spaniola se situează pe locul doi ca cea mai vorbită limbă în lume conform numărului vorbitorilor care o au ca limbă
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
parte din subgrupul iberoromanic al limbilor romanice. Are multe în comun cu limbile aragoneză, asturiană, catalană, galiciană și portugheză. Spaniolii se pot înțelege și cu vorbitorii limbii italiene, fără a cunoaște italiana. Limba ladino, vorbită de către sefarzi, este de fapt castiliana medievală, influențată de turcă și ebraică. Fiind o limbă romanică găsim multe similitudini cu limba română, foarte mulți cetățeni români care au emigrat în Spania după 1989 îmbrățișând cu ușurință limba spaniolă. Acesta este unul din motivele pentru care densitatea
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
pus bazele dezvoltării ulterioare a limbii. După căderea Imperiului Roman de Apus în secolul V, influența latinei clasice asupra poporului a fost succesiv redusă. Latina vorbită pe vremea aceea reprezenta o mixtură a varietăților romanice hispanice, între care era și castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmană în peninsula Iberică duce la formarea celor două zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporană), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozarabă”, aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
aflată sub influența puternică a limbilor invadatorilor: arabei și berberei, și zona nordică, unde s-au format regatele creștine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliană și alte limbi romanice moderne: limbile catalană, aragoneză, astur-leoneză și galiciano-portugheză. Castiliana primitivă a derivat din latină în comitatul medieval al Castiliei și se afla sub influența limbilor bască și vizigotă. Cele mai vechi texte în spaniolă sunt "Glosas Emilianenses" („Glosele Emiliane”), ce s-au păstrat în Mănăstirea Yuso aflată în San
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
fel vorbită (neoficial) în Andorra, unde doar limba catalană se bucură de statutul de limbă statală. Este și una dintre cele 24 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Există comunități vorbitoare de spaniolă și în alte state europene: Elveția, unde castiliana este cea mai vorbită limbă minoritară, Regatul Unit, Franța și Germania. Majoritatea vorbitorilor limbii spaniole locuiesc în America Latină. Dintre țările cu cel mai ridicat număr al hispanofonilor, doar Spania nu se află în America. Țările cu cea mai mare populație
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
va deveni încă o dată un obiect de studiu obligatoriu. Acesta nu înseamnă însă că spaniolă va redeveni limba oficială a insulelor. Rămâne însă o limbă auxiliară. Conform recensământului din 1990, în Filipine trăiau 2.658 de vorbitori nativi ai limbii castiliene. Date legate de populația hispanofonă actualmente sunt indisponsibile pentru că nu au apărut în recensămintele din 1995 și 2000. Conform recensământului din 2000, 600.000 de locuitori ai Filipinelor vorbesc limba chavacano, o varietate a creolei spaniole. De asemenea, multe limbi
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
împreună cu limbile franceză și portugheză). În Oceania, spaniola este vorbită pe Insula Paștelui, o posesiune teritorială a Chile. Există câteva diferențe importante între dialectele limbii spaniole folosite atât în Spania cât și în America Latină. În Spania se consideră comună pronunția castiliană conform standardului național, iar folosirea "laísmo" (o tendință de a pune un pronume de complement direct "la" în locul celui de complement indirect "le") este dezaprobată. Spaniola are trei pronume de persoana a II-a la singular: "tú", "usted" și "vos
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
lui Filip al III-lea. Fiecare din ele a avut parte de un sistem diferit de impozitare, privilegii și aranjamentele militare; în practică, nivelul de impozitare în multe dintre provinciile periferice a fost mai mic decât în Castilia, însă nobilimea castiliană avea o poziție privilegiată la toate nivelurile superioare de funcții. La câteva ore după ce Filip a urcat pe tron, Lerma a fost numit consilier regal de noul rege și a devenit favorit regal. Filip a dat instrucțiuni ca toate afacerile
Filip al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310722_a_312051]
-
galiciana la baza precesului de transformare continuu al dialectelor, și spaniola în vârful acestui proces. Spania a recunoscut Galiciana ca una dintre cele „5 limbi oficiale” ale Spaniei, celelalte fiind Spaniola, Catalana, Basca și Asturiana. Galiciana se predă bilingv alături de Castiliana atât în invățământul primar și gimnazial, dar și în universitățile din Galicia. În plus, aceasta a fost acceptată ca portugheză în Parlamentul European și utilizată printre alții, de reprezentanții Galiciei Jose Posada, Camilo Nogueira and Xose Manuel Beiras. Galiciana are
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
găsit cel mai vechi document în limba galiciană, care datează din 1228 și în care sunt scrise privilegiile orașului Castro Caldelas intitulat „"Foro do bo burgo do Castro Caldelas"” promulgate de regele Alfonso IX. In secolele posterioare, datorită dominației limbii castiliene sau spaniole în rândul nobilimii galiciene, s-a îndepărtat galiciana din administrația publică și a evoluat distinct de limba portugheză, care a cunoscut o expansiune mare în teritoriile coloniale. În aceste secole galiciana era vorbită doar în mediul rural, perioada
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
in exclusivitate in poezii. La începutul secolului XX începe să fie folosită in mitingurile partidelor galicieniste. În 1906 se fundează Academia Regală Galiciană, instituție însărcinată cu protecția și difuzarea limbii. In 1936 este recunoscută ca limbă oficială alaturi de limba castiliană sau spaniolă. În timpul razboiului civil spaniol și după, au urmat represiuni lingvistice care s-au terminat prin anii 1960. Prin Constituția spaniolă din 1978 s-a recunoscut limba galiciană ca limbă oficială in regiunea autonomă Galicia. În prezent în regiunea
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
și Latină în documentele notariale; cu toate acestea, Latina a continuat sa fie o limbă universlă. În Evul Mediu, Galiciano-portugheza era o limbă a culturii, a poeziei și religiei nu numai în Galicia și Portugalia, dar, de asemenea în Castilia (castiliana a fost utilizată în special pentru proză). După separarea dintre portugheză și galiciană, galiciana era considerată provincială, și nu a fost utilizată pe scară largă în scopuri literare sau academice până la renașterea la mijlocul secolului al 19-lea. Odată cu apariția democrației
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
limbă galiciene. În acest sens, se poate spune că portugheza este fonologic vorbind, mai conservatoare decât limba galiciană. permite formelor pronominale să fie atașate la forme de indicativ și conjunctiv, la fel ca potugheza, spre deosebire spaniola standard sau limba castiliană. După mai multe secole de strânsă legătură între cele două limbi, limba galiciană, a adoptat multe cuvinte de împrumut din limba spaniolă. Ortografia oficială galiciană a fost introdusă în 1983, de Academia Real Galega (RAG), pe baza unui raport al
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
politice mici, dar importante având puncte de vedere care variază de la o guvernare proprie a Galiciei, până la o politică independentă de Spania, concepute pentru a feri cultura și limba galiciană de riscul de a fi acaparate de cultura și limba castiliană. Deoarece ortografia galiciană are oarece influențe din ortografia castiliană, unele partide doresc să le elimine. Deoarece limba galiciană medievală și portugheza medievală au fost aceeași limbă, ortografia portughezei moderne este mai aproape de galiciana medievală decât de ortografia galiciano-spaniolă modernă. Legând
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
variază de la o guvernare proprie a Galiciei, până la o politică independentă de Spania, concepute pentru a feri cultura și limba galiciană de riscul de a fi acaparate de cultura și limba castiliană. Deoarece ortografia galiciană are oarece influențe din ortografia castiliană, unele partide doresc să le elimine. Deoarece limba galiciană medievală și portugheza medievală au fost aceeași limbă, ortografia portughezei moderne este mai aproape de galiciana medievală decât de ortografia galiciano-spaniolă modernă. Legând limba galiciană de o altă mare limbă, unind de
Limba galiciană () [Corola-website/Science/309091_a_310420]
-
atunci pe Nuno Alvares Pereira, susținătorul său loial și talentat, general și protector al Regatului. Invazia a fost respinsă în timpul verii, după Bătălia de la Atoleiros, dar în special în urma bătăliei decisive de la Aljubarrota, din 14 august 1385, în care armata castiliană a fost practic anihilată. Ioan I al Castiliei s-a retras definitiv, și poziția lui a fost asigurată. Pe 11 februarie 1387, Ioan s-a căsătorit cu Filipa de Lancaster, fiica lui Ioan de Gaunt, care se dovedise a fi
Ioan I al Portugaliei () [Corola-website/Science/310401_a_311730]
-
ajuns în noile sale regate în toamna lui 1517. Regentul său, Jiménez de Cisneros, trebuia să-l întâmpine, dar s-a îmbolnăvit pe drum, cu posibilitatea unei otrăviri, și a murit înainte să se întâlnească cu regele. Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile, și până la urmă Carol a fost acceptat cu următoarele condiții : trebuia să învețe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale prețioase din Castilia; să respecte drepturile mamei sale, regina Ioana a
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
a îmbolnăvit pe drum, cu posibilitatea unei otrăviri, și a murit înainte să se întâlnească cu regele. Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile, și până la urmă Carol a fost acceptat cu următoarele condiții : trebuia să învețe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale prețioase din Castilia; să respecte drepturile mamei sale, regina Ioana a Castiliei. Adunările i-au depus jurământ în Valladolid, în 1518. În 1519, a fost încoronat în fața Adunării de la Aragon, la
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]