10 matches
-
SRI...“ din 1994, „Raportul Comisiei Senatoriale...“, „Sinteza Parchetului Militar“ -, Site-uri, Emisiuni TV și Arhive) și de Fotodocumente lugojene (pp. 279 - 300), problematica enunțată, de regulă, în fiecare titlu, fiind disecată „polivalent“, nunanțată „în prospețimea documentului inedit“, până în „prag de catacreză“, ori până la „epuizarea“ celor din „gordianul interogațiilor valahe“ de pe parcursul furtunos al deceniului de sfârșit euroasiatic de mileniu secund: (I) Lugoj - situația locală în contextul general al României (cu 11 capitole / subcapitole: «Istoria orașului Lugoj»; «Cartierele municipiului Lugoj»; «Școlile și
MONOGRAFIE A REVOLUŢIEI VALAHE ANTICOMUNISTE DIN 1989 ÎN ARIA LUGOJULUI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1496126570.html [Corola-blog/BlogPost/370596_a_371925]
-
le comite involuntar. Autorii se bazează de fapt pe eliminarea caracterului facultativ al retoricii, practicând un soi de retorică minus libertate: figurilor retorice le sunt opuse tot niște figuri, dar fixate de uz prin clișeizare. În locul metaforei va fi preferată catacreza ("efuziune de lacrimi", "păcătosul de mine") iar în locul asocierilor construite după rețete savante - atracțiile comune, automatizate în obișnuințele vorbitorilor (cum sunt asocierile dintre "furtună" și "ruine", "naufragiu" și "incendiu"). În al doilea rând - și aici implicațiile sunt mult mai importante
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
E un fel de sinecdocă specializată care transformă un nume propriu în substantiv comun, indicând nu numai o persoană, ci și o clasă de atribute. Du Marsais o înregistra foarte sus în inventarul tropilor, pe poziția a cincea, imediat după catacreză, metonimie, metalepsă și sinecdocă. Și înaintea metaforei. Era de fapt un procedeu folosit frecvent, chiar și în epoca lui Heliade Rădulescu. Reminiscență a unei culturi clasice care instrumentaliza ușor biografiile marilor oameni, transformându-le în modele educative, antonomaza opera ca
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lasă un gust de „cenușă amară” (vol. II, p. 331). Să vedem ce formulări incrimina Cioculescu („drumuri metafizice”, „glasul acela ca zece gâturi care varsă otravă”, „negru spectacol”, „concept mort” etc.) și să conchidem că cele mai multe dintre aceste sintagme sunt catacreze, metafore tocite, banale, de o expresivitate cel mult modică. N-aș pune, așadar, pe urmele Mariei Banuș, gestul criticului pe seama directivelor tezelor din iulie. Astfel de porniri asanatoare (și, dacă stăm să le cântărim, legitime în lipsa lor de clemență), Cioculescu
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
și un presentiment al morții. Câteva poeme sunt rostite de o voce îndărătul căreia carnea „parc-a murit de mult”. E, însă, cu totul altceva decât la colegii de generație (doar biologică) ai lui Dan Sociu; adică altceva decât o catacreză. Discursul e rece și pare a avea de-a face mai curând cu zen-budismul. (O posibilă lectură a titlului acestui volum ne și trimite de altfel la Upanișade, la acel „vino și stai lângă mine și taci”, prin care s-
În arcane de pădure by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2797_a_4122]
-
în adevăratul sens al cuvântului. Or, între cele trei sute de pagini de investigație subtilă și cele trei, explicite, ale încheierii, eu unul observ o cezură logică. Metafora din titlu se justifică până aproape de final. Unde, din nefericire, devine o banală catacreză. De fapt, Capcanele istoriei e o carte mult mai interesantă decât poate lăsa să se înțeleagă tonul pesimist al acestor concluzii. La începutul ei, Boia plasează un index, o listă de o sută douăzeci de personaje (sunt chiar cuvintele istoricului
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
decât cu evreii. Avem tare comuneť, mărturisește Cioran." (pag. 126) Chiar dacă traducerea acestei stranii încadrări ar fi exactă, mă tem că, în structura cărții, rolul ei apare supralicitat. Fiindcă s-ar prea putea să avem de-a face cu o catacreză, cu o banală metaforă tocită, a cărei explicație de dicționar nu poate neglija conjuncturile. E limpede că, folosită de Emil Cioran, o asemenea asociere nu e cu totul inocentă ideologic. Vulgata culturală a jidovului rătăcitor, pe care Diaconu o exploatează
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
fie bună. Sunt, în marea lor majoritate, texte valabile, cu excepția câtorva, (Roata de rezervă, Complementaritate), simpluțe, fără adâncime. Celelalte manifestă o evidentă predilecție spre genul parabolă, uneori cu reușite reale (Spiritul de hoardă, o legendă grefată pe "deconstrirea " unei sintagme- catacreză) sau bizara proză Testul, kafkiană și grotescă, relatată cu un ton egal, rece, de "grad zero". E vorba de examenul ginecologic al unui hermafrodit, despre care aflăm abia în final că e astfel, și în momentul în care cititorul află
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
învingător/ ești țipătul ascuțit al nou-născutului/ ești unduire vorace de viermi/ viață pură viață atotputernică viață de neoprit/ urlet sfâșietor al singurătății". Dacă Adio adio dragi poezii pare a marca dorința eliberării totale a autorului de Literatură ("dansul bufonului printre catacreze/ printre topoi prăfuiți ori alegorii lungi/ alunecate într-un peisaj suprarealist" (sunt permise toate licențele), cu scopul declarat de a substitui invaziei livrești o "poezie la zero grade kelvin/ unde Dumnezeu/ este cristalul unui gând mort", predilecția pentru butaforie și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]