5 matches
-
simplă culegere de poeme disparate. Și nici, ca la alții, o asamblare forțată de cicluri. (O situație similară în poezia ultimilor ani e cea a lui Teodor Dună, care nu se dezminte pe sine de la un capăt la altul al Catafaziilor sale.) Nu știu cât de în serios ar trebui să luăm mesajul spațiului acestuia privat. În întregul lui, volumul e o luptă pentru privilegiul intimității. Permanent invadată, aceasta din urmă, de tot ce înseamnă public și, mai ales, publicitar. Fire impulsivă, Elenei
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
exclusiv pe consistența versului său. Așa se prezintă și astăzi, adâncit până la dispariție în propria poezie, surd la surlele și tobele pieței culturale, de-a dreptul autist, ca orice poet adevărat. Problema este că versurile din al doilea său volum, Catafazii, nu-l mai sprijină. Proiectul e mai ambițios, însă realizarea propriu-zisă e deficitară, textele devenind prolixe și redundante, învârtindu-se în gol, în căutarea expresivității pierdute. Întâmpinat cu vădită reținere de unii critici și cu entuziasm inerțial de alții, volumul
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
absurd. La sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute, aparent mustind de sânge și frecându-și pieile de oase, de fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale; vorbire interioară, independentă de gândire". Prin urmare
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
sfârșit, lectorul rămâne cu senzația unor poeme făcute, aparent mustind de sânge și frecându-și pieile de oase, de fapt lucrate pe un singur și recognoscibil tipar. Prudent, autorul s-a gândit la un alibi: volumul se intitulează Catafazii, iar catafazia este, conform definiției reproduse pe pagina introductivă, o "tulburare a vorbirii care constă în repetarea mecanică a acelorași enunțuri sau cuvinte, marcată prin discontinuitate; apare ca efect al unor disfuncții mintale; vorbire interioară, independentă de gândire". Prin urmare, repetarea cvasimaniacală
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
înlocuiește, aici, chimismul modern al distilării. Lipsa lui dintre articolele explicite ale Dicționarului e o probă pentru maniera, mereu adiacentă, în care Coman își concepe volumele de poeme. (Aici se aseamănă cel mai mult, dintre congenerii săi, cu Teodor Dună. Catafaziile acestuia erau, în ciuda bunei orchestrări morfologice, nici mai mult, nici mai puțin decât niște insistente sondări de ferment arhetipal.) Tentația arhetipului există și la Coman. El e, în definitiv, un tată profund. Levitația, frecventă aici, e o consecință a înrădăcinării
Exiguum Etimologicum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7173_a_8498]