65 matches
-
Vasile Dan deasupra ta, pe capul tău stă același om de hîrtie, de pămînt ești tu, ești ancora lui, el e ușor, un puf, un zmeu ce flutură sus nepăsător, tot mai sus în aerul turbionar, rece, răscolitor, pe catalige te înalți alergi după el cu capul pe spate cu plămînii plini de aerul tare de miresmele vii sau moarte ce nu știi de unde vin și unde se duc, intră în sîngele tău gîlgîind în bulboane adînci, în inima pe
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
cărții conține implicit și o poetică a scrisului lui Dan Lungu: „Realitatea i se păru un păianjen uriaș, cu picioare înalte și fragile, segmentate, călcând strâmb pentru a merge drept. Realitatea devenise grea, apăsând parcă asupra minții. Un elefant pe catalige, un elefant cu picioare de păuanjen. Picioare gata să cedeze, rezistând spre mirarea tuturor, grație acelor încheieturi fragile, deosebit de mobile, numite amănunte. Pânze de păianjen, picioare fragile, asta era lumea.” (p. 53) Ochiul de sociolog nu dă greș și savoarea
Viața cu amănuntul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13183_a_14508]
-
în asemenea clipe, totul devine frunziș, un verde în care nu se surpă verdele, nervuri unde nervurile sunt ele atotputernice, aerul nu are nimic din faianța peisajului văzut, ci coborând înlăuntru frumosul cade, nu ne mai asmute cu înaltele-i catalige, se târăște pe brânci și e chiar bobul ascuns, uriașa sămânță a unei păduri ce va fi, verdele e verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
nu ne mai asmute cu înaltele-i catalige, se târăște pe brânci și e chiar bobul ascuns, uriașa sămânță a unei păduri ce va fi, verdele e verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre apă Dintr-o dată va arunca apă deasupra zidurilor, și cărămizile vor străluci, spinarea cailor va scoate flăcări, se va aprinde focul din ea
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
ciudat și atât de greu de găsit în lumea oamenilor; el însă și-a mânat cu iuțeala vântului căruța prin fața mea, de parcă vroia să scape de vreo urgie. Mai apoi ne-am întâlnit și cu o trupă de actori pe catalige care jucau istoria călugărului plecat în vremurile Tang să aducă sutrele budiste din India: cei în rolul Maimuței și al Râtanul erau cunoscuți de-ai mei din sat. După cele scrise pe steagurile înălțate de ei și din vorbele lor
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
întreb. Dar un portret fizic ți-l pot face. - Hai, spune, spune... insistă Olga, roasă de cariul curiozității. - Trebuie să port pantofi cu toc ceva mai înalt, ca să fim egali și nu suport, dragă, mă simt de parcă aș fi pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Mamă, uf, ia să-mi dau eu jos geaca și s-o pun frumos împăturită aici, în poală... Da’ ce naiba fac? Un poleac nu se simte bine, îmi zice taică-meu, dacă nu calcă-n picioare în fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
suflare, fiindcă n-a vrut s-o trădeze pe gagica lui. Iată povestea, de comunitate țigănească, din Două gâște. Altul s-a spânzurat pentru că n-avea cum să rămână cu "aia pe care-o iubea". Este episodul narat în Pe catalige. "Logodnica ta din prima tinerețe - îi reamintește iubita de acum - a murit într-un accident de mașină". Secvența respectivă va fi evocată și va da o cu totul altă dimensiune aparentului road movie lejer din Cu mai mulți kilometri în
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
în diverse ocazii legate de dusul și adusul copiilor și îl trecusem oficial la vremea aceea la categoria "risc minim". O'Dell e șeful propriei sale firme snoabe de design, cu sediul într-o fostă capelă marinărească modificată, construită pe catalige (!) din zona mlăștinoasă din Deep River și navighează, bineînțeles, pe propriul lui Alerion de peste șapte metri, construit cu propriile lui mâini bătătorite și dotat cu pânze cusute noaptea în timp ce asculta Vivaldi, câh, câh, câh. Am stat odată într-o noapte
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
figuri din lut, intenționat grotești, pentru a fi vândute la talcioc. La aceasta se adaugă un trup strâmb și mai ales picioarele de o mărime formidabilă vârâte într-un fel de pantofi albi de mărimea schiurilor. Junele merge ca pe catalige, vârful pantofului luându- i-o înainte cu o jumătate de metru. Mireasa este urâtă ca focul, grasă, cu un chip porcin gen Miss Piggy din Muppets Show și o dorință de fornicație care crește cu fiecare pahar băut. În final
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot, în lemn și în carne. Gropile comune umblă pe catalige prin cer. / Cerul e ars, cerul gurii e ars. dumnezeu arde pe dealuri. // Bucurie, fericire, seninătate... a murit iubirea noastră, / floare-albastră... cruce dreaptă... vînt nebun...”. Celălalt - Acum un mileniu, dimineața - apelează la mărcile biografismului pentru a supune experiența ideii: „La
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
tine vine femeia asta a ta și vrea să se împace cu tine iar tu îmi spui că ești jignit și nu poți ierta și mă întrebi ce aș face eu categoric m-aș împăca, însă îți spun coboară de pe cataligele orgoliului tău, de altfel ce motive mai ai acum să-ți menții orgoliul ăsta atât de distrugător al tău.” Se așternu tăcerea între ei bacul se apropia de mal iar când ajunsese la mal, porniră spre acea casă în care
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
și prin spate. Stropii s-au prelins prin izmănuțe, pâă în ciorapii din ghetuțe, care...și-așa erau ei inundați cu mocirlă. Greutatea pastei de la spate, care se prelingea ușor în izmănuțe, pe picioare, mă făcea să merg ca pe catalige. Lisandra mă observă cum merg și spuse mirată : -Da’ de ce mergi tu așa...crăcănat? Ce puteam să-i spun? Că sunt Făt Frumos cel crăcănat? Că viteazul pe care-l duce de mânuță...? Nu! nu! Și-mi era o ciudă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
că uneori, cum are cheile, vine noaptea și rămîne ore În șir umblînd prin apartament, iar apoi se duce. O dată mi-a zis chiar că parcă se auzeau niște tocuri de femeie. Ce să mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din lumea lui, din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
asta unor oameni care aveau să dovedească nu peste multă vreme că n-au priceput nimic. Irakul avea să devină noul Vietnam, așa că Peter avea să aibă de lucru cu nemiluita. N-am putut vorbi, căci trebuia să stea pe cataligele lui. Dar ce să ne mai spunem? Amândoi credeam în aceleași valori, încercam să le slujim cu aceeași energie și constatam că o facem cam degeaba: lumea când e proastă nu se încurcă, teatrul e teatru și afacerile-s afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întrebându-ne dacă ceea ce facem are vreun rost sau nu. Dacă existăm și credem în chemarea noastră, atunci cu siguranță are rost. Peste tot în lume sunt figuri din acestea ca niște elefanți ai lui Dali, oameni cățărați pe niște catalige înalte până la cer, acolo unde mai există încă un dram de aer curat. Ei se plimbă prin lume îndrugând vrute și nevrute, învățând lumea cu binele și tăifăsuind, din când în când, cu niște drumeți cu care li se întretaie drumurile, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
oferindu-le, astfel, un moment de binemeritată odihnă. ― Salut, ce faci? Cam astea sunt vorbele, la ce bun ar fi mai multe, lumea nu s-a schimbat încă, nici nu prea credem că are s-o poată face, noi mergem pe catalige care încotro, propăvăduind în pustiu cu speranța că într-o zi se va ivi o floare și apoi încă una, până când, în iarbă până la genunchi, pe malul unui râu cristalin, plin de pești zburdalnici, oamenii vor înțelege că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
avut dreptate, că este mai bine să fie buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER BROOK Parisul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
din 29 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscul - decor sepulcral. Nimicul cuprinde cu brațe noduroase spaima, revolta, declinul, nevroza și febra viscerală laolaltă. Din călimară, poeții pot coagula cu greu stări în silabe. Ca pe maidan, literele, schizofrenice, aleargă pe catalige, purtând pe umeri cuvintele - bufoni triști. Clovnii lumii părăsite au buzunarele pline de sensuri din care clădesc incomode întrebări. Azi, când grijile și-au rupt în coate hainele și-așteaptă cu pupilele dilatate finalul teribilei nopți valpurgice, omenirea își strigă
VOX CLAMANTIS de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348016_a_349345]
-
un briceag, dar nu unul oarecare ci cu plăsele de os. Oamenii când întorceau capul și vedeau cine e lângă ei, lăsau drumul liber să treacă omul cel înalt. Unii chiar credeau că este de la vreun circ și merge pe catalige, dar se înșelau. Până la urmă au găsit un vânzător de mărunțișuri care avea bricege. Beldie s-a uitat lung și nu știa nici ce să zică. Grapă cu glasul lui domol i-a spus să aleagă un briceag. Când l-
BELDIE LA IARMAROC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366583_a_367912]
-
munți de vată Din patru-n patru saltul Și care-s eu acela Ce mă știam acest? Prea mică e nacela Pentru atâta lest! În mine-o răsturnare De sensuri și valori Din vârstele primare Polenul pentru flori Pornind pe catalige Spre Țările de Jos Centauri vin să strige Peste păduri duios O muză, cea promisă Îmi trece în acord Cu lira compromisă Zăpezile din nord Cu viscol și omături Pe scări interioare Cer pinguinii pături Și spații de cazare O
IARNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351876_a_353205]
-
Și semnează la edicte Pedepsind pentru delicte Viața mieilor cu ora Toate astea înfioară Fac să tremure supușii, Nopțile-ndărătul ușii Tace orișice vioară Cei mai mici datori să strige Că avem democrație Azi îți vine rândul ție Să alergi pe catalige Foaie verde libertate Cât ești de originală! Una pe-alta mâinile se spală Astăzi chiar avem de toate! În zadar îi știi, îi vezi Că nu poți să-i iei de piept Legea spune că nu-i drept Dacă nu
LUPII ÎN AGORA de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355780_a_357109]