66 matches
-
Își făcu curaj și Începu să Întrebe dacă nimeni n-a văzut o doamnă Îmbrăcată În blugi, cu poșetă neagră și picioare neobișnuit de lungi. Toți o sesizaseră: era o doamnă Într-adevăr frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frumoasă. Picioarele Îi erau lungi ca niște catalige. Domnișoara tocmai trecuse În celălalt vagon. Nu era vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
răstoarnă, scoțîndu-mi argintul din oase și răstignindu-mă de-a-ndoaselea crucii, Într-un tîrziu... Nebunii Îmi bolborosesc numele, mă năpădesc răscrucile, În curtea cimitirului mormintele au intrat În călduri. Femeile ușoare ale orașului Își leapădă puii dinaintea unui zeu venit pe catalige-n oraș. Încerc să-mi scot pămîntul din vis, pămîntul peste care nu a căzut nici o cortină, și liliecii. Am un amar de Început În gură. Nu mai cred În cel care-și duce durerea În munți, Nu mai cred
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
că uneori, cum are cheile, vine noaptea și rămîne ore În șir umblînd prin apartament, iar apoi se duce. O dată mi-a zis chiar că parcă se auzeau niște tocuri de femeie. Ce să mai spunem... Poate că erau niște catalige, am sugerat. M-a privit fără să priceapă. Evident, pentru portăreasă, subiectul era cît se poate de serios. — Și nimeni n-a mai vizitat apartamentul În toți acești ani? — Odată a apărut un ins Îngrozitor, din aceia care zîmbesc tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din cărămizi de lut nears ocru și înconjurată de un zid scund, un lomotana care împrejmuia o curte micuță, situată în fața și de-a lungul casei. În afara zidului se aflau două coșuri din paie pentru cereale, pe un fel de catalige, și o poiată. În spate, confecționată din tablă și înclinată periculos, era privata, dotată cu o ușă din scânduri și o sfoară cu care se lega aceasta. Copiii alergară și își îmbrățișară mama, apoi așteptară sfioși să fie prezentați străinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
toți avem ceva de dăruit, zise ea. Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
întreb. Dar un portret fizic ți-l pot face. - Hai, spune, spune... insistă Olga, roasă de cariul curiozității. - Trebuie să port pantofi cu toc ceva mai înalt, ca să fim egali și nu suport, dragă, mă simt de parcă aș fi pe catalige... - Și ochii, ce culoare au ochii? - Căprui spre galben sau un verde pal, cam așa ceva. - Al meu, continuă Olga să-i creioneze portretul partenerului său, are ochii negri, tăciune, nu alta. Și sărută tu, de mă trec toți fiorii din
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
își făcuse intrarea în scenă declamînd melodii sentimentale și nostalgice („Adieu, ma mére, adieu, mon pére”) și împărțind spectatorilor scandalizați cocoloașe de hîrtie. Se retrage după intrarea intempestivă a unui grup de personaje acoperite de măști oribile și cocoțate pe catalige, pentru a reveni - costumat ca un clovn dandy - citind „vesuri în stil vechi” (cf. jurnalului aceluiași Hugo Ball). Pentru Emmy Hennings, tînărul pare un băiat fugit de-acasă, suspinînd de dorul pentru cămin. Lui Hans Richter i-a lăsat impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi alergat, cu picioarele legate, pe o sârmă foarte subțire și suspendată deasupra pământului. Vă rog, nu mă lăsați să cad, m-am rugat eu la zeii modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar trupul refuză ca un adolescent morocănos. Lângă mine, Richard e pe spate, cu mâinile Împreunate pe piept, scoțând oftaturi impresionante. Doarme ca un bebeluș. (De unde dracu’ o fi venind expresia asta?) Urcând pe scări, mă simt ca și cum aș avea catalige prinse de picioare. De pe fereastra din dreptul platformei scărilor pot distinge terasele caselor din partea de jos a grădinii noastre, cu ochii lor orbi care-ți dau fiori. Un noctambul aprinde lumina În bucătărie și camera se aprinde cu o flacără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști tuciurii pe un podium prăpădit. În centru, o lungă masă festivă : vaze de flori, printre
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
estetic personal și posibilitatea contemplării acestora în muzee diferite din țară și străinătate. Ilustrarea mișcării, gesturilor și naturaleții atitudinilor personajelor pictate o întâlnim la Francisco José Goya în operele ,,Vânzătorul de veselă", ,,Baba- oarbă", ,,Manechinul", ,,Luptă cu taurii", ,,Toamna", ,, Pe catalige", ,,Săritură temerară", ,,Doi bătrâni mâncând supă", ,,Femeia cu ulciorul", ,,Lăptăreasa din Bordeaux" etc. (vezi tablourile)67. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Goya aduce un plus de sinceritate, o trăire autentică, o preferință pentru manierele populare (cu
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
aproape Întotdeauna asemuită cu un mânz nărăvaș, căruia i se pune pentru prima oară frâul. În amintita poezie a lui Țațomir - ca de altfel și În alte poezii ale autorului - există serioase elemente formaliste: compasul unui inginer „saltă’nalt pe catalige”, iar În poezia În Munții Sibiului de Mircea Avram, un compas face „piruete”, trop ce trebuia evitat nu numai pentru că a mai fost folosit, ci și pentru că dansul compasului nu e potrivit pentru a sugera munca de concepție a inginerilor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
totuși prin fața vitrinelor sclipitoare, nu reușește să o facă decît în momentul cînd se apleacă să-i lege șiretul desfăcut și, astfel, să vadă de la înălțimea copilului: puzderia de picioare și de funduri. Îl ia în brațe. Mă urc pe cataligele iluziei și nu mă mai plîng. O singură (și neperimată) revelație: Parisul, de-aici, de pe sacra... movilă!!! La Moulin Rouge (nici măcar nocturnă), o simplă fotografie. Compensatoriu, magistral compensatoriu. Nu îl văzusem acum 15 ani, îl văd acum: Musée d'Orsay
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În locul unde se află astăzi centrul orașului Brisbane. Din acea perioadă se mai păstrează Vechea Moară de Vânt din Wickham Terrace, cea mai veche clădire a orașului 373, astăzi transformată În observator meteorologic și vechi case din lemn, construite pe catalige, pentru o circulație maximă a aerului răcoros. Brisbane-ul colonial din piatră trebuie descoperit treptat, cu multă răbdare și considerație, cu grandorile, decadența, luminile și umbrele, inechitățile și speranțele celor care au rezistat intemperiilor și au mers mai departe, punând temelia
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
e pur și simplu uriaș. Peste tot În jurul nostru sînt fotografii gigantice cu bebeluși, standuri colorate și hostese care ne Întind sacoșe cu diverse. Din difuzoare se aude melodia din The Lion King, dată la maximum, iar un clovn pe catalige jonglează cu banane de spumă. — Deci, zice Suze pe un ton foarte profi În clipa În care ne așezăm la coadă, ți-ai făcut o listă? — O listă? o Îngîn nedumerită. Nu mă pot abține să nu mă uit În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]