139 matches
-
există o probabilitate anumită ca dintr-un număr de particule care întâlnesc o barieră de potențial, o parte să treacă prin barieră ca printr-un tunel, de unde și denumirea de efect tunel. Efectul tunel e important pentru fenomene ca radioactivitate, cataliza enzimatică.
Efectul tunel () [Corola-website/Science/299459_a_300788]
-
Numeroase laboratoare (inclusiv în Franța, Germania, Grecia, Japonia și Statele Unite ale Americii) dezvoltă metode termochimice de producere a hidrogenului din energie solară și apă. H se obține în urma unor metabolisme anaerobe și este produs de anumite microorganisme, de obicei prin cataliza enzimelor ce conțin fier sau nichel. Cu ajutorul acestor enzime, numite hidrogenaze, se obține hidrogen în urma procesului de fotosinteză. Gena introdusă ajută frunza să descompună molecula de apă în elementele componente. Algele folosite sunt plante unicelulare care produc, în mod natural
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
crește conductivitatea electrică a acestuia. Cesiul nu a fost recunoscut ca un metal cu utilizări industriale înainte de anii 1950. Printre aplicațiie cesiului non-radioactiv menționăm aplicațiile în celule fotovoltaice, în tuburi fotomultiplicatoare, în componentele optice ale spectrofotometrelor cu raze infraroșii, în cataliza unor reacții organice și în generatorul magnetohidrodinamic. Încă din 1967, Sistemul internațional de unități a utilizat cesiul pentru a crea etalonul secundă, definind secunda ca o perioadă de 9.192.631.770 cicluri ale radiației, ce corespund dezintegrării radioactive a
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
aspect alb, lucios. Datorită rezistenței electrice scăzute și a rezistenței ridicate la coroziune, este folosit ca material pentru contacte electrice. De asemenea, are un rol important ca și catalizator în unele procese industriale (este utilizat în catalizatoarele autovehiculelor sau pentru cataliza reacției de adiție a hidrosilanilor la o legătură dublă pentru fabricarea unor cauciucuri siliconice). Se folosește și ca filtru în sisteme mamografice, datorită radiației X caracteristice pe care o produce. Rodiul este utilizat și pentru premii și onoruri, sau pentru
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
că neutralizarea finală a acidului sau a bazei duce la o formațiune extinsă de sare cu efecte de contaminare a produselor nepotrivite și de poluare. Limitările particulare sunt următoarele: În reducerea organică, nitrilul este redus prin reacția cu hidrogen cu cataliză de nichel; o amină se formează în această reacție. Reducerea la amină, urmată de hidroliza aldehidei are loc în sinteza aldehidei Stephen. Alchil-nitrilii sunt suficient de acizi pentru a forma anioni nitrili, care alchilează o mare varietate de electrofili. Cheia
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]
-
ipotetizate ca fiind asemenea primelor ere ale existenței Pământului. Mai multe mecanisme au fost investigate, inclusiv fulgerele si radiațiile. Alte abordări (ipoteze de tip "metabolismul primul") cercetează modul prin care moleculele precursoare necesare pentru autoreplicare ar fi putut proveni din cataliza sistemelor chimice a Pământului primordial. Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pământ, apărută încă din Antichitate, este Teoria Generației Spontane, susținută și exprimată în doctrina lui Democrit. Potrivit acesteia, viața este rezultatul acțiunii forțelor mecanice ale naturii. Apariția
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
scăzută. Prin urmare, cu ajutorul unor catalizatori adecvați, condițiile de reacție sunt controlate astfel încât reacția să aibă loc mai repede la temperaturi mult prea ridicate. Atunci când este folosit procesul de contact (foarte răspândit în prezent), pentaoxidul de vanadiu este utilizat pentru cataliza transferului de oxigen. Acesta formează o topitură de oxid de vanadiu (V) și sunt adăugați ca co-catalizatori sulfați alcalini. Acesta este catalizatorul final, o combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
combinație complexă cu formula [(VO)O(SO)]-. El este depozitat fără să schimbe starea de oxidare a vanadiului, așa că dioxidul de sulf reacționează cu oxigenul pentru a forma trioxidul de sulf. Temperatura din timpul reacției este de 420-620 ° C, deoarece cataliza este inactivă la temperaturi mai joase datorită formării de compușilor de vanadiul tetravalent. Reacția se desfășoară în niște tăvi de cuptoare de contact, în care catalizatorul este așezat pe patru straturi ("rafturi"), una deasupra alteia, iar gazul este răcit treptat
Acid sulfuric () [Corola-website/Science/307331_a_308660]
-
reacției chimice printr-un mecanism de potențare. Se consideră că în timpul reacției structura catalizatorului se schimbă, el însă se reface în finalul reacției chimice. Reacția are loc în două etape după modelul: În natură se pot întâlni frecvent fenomenul de cataliză, ca exemplu procesul de biosinteză proteică a viețuitoarelor. De asemenea în procesul de respirație, sau la procesul de obținere a energiei din hrană. Frecvent catalizatorii în natură sunt anumite proteine, enzime. Circa în procent de 80 % sunt folosiți catalizatori în
Catalizator () [Corola-website/Science/322726_a_324055]
-
A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaților poporului, în urma unui atac de cord. Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacțiilor nucleare de sinteză dirijate: reactorul magnetic (1950), sau tokamak-ul (în colaborare cu Tamm), cataliza muonică ale reacțiilor de sinteză (1948), folosirea radiațiilor laser pentru încălzirea deuteriului. În același an Saharov a sugerat ideea creării câmpurilor magnetice supraintense cu folosirea energiei exploziilor. Tot lui Saharov îi aparține ideea (încă neverificată experimental) preîntâmpinării ravagiilor cutremurelor prin
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
anul 1974, după absolvirea Facultății, se înscrie la doctorat la Universitatea de Stat din Moldova, Catedra de Chimie Fizică. Obține în anul 1979 titlul științific de Doctor în științe (specializarea Chimia Fizică) la Universitatea de Stat din Moldova, cu teza " Cataliza oxidării acidului tartric și dihidroxifumaric". În anul 1983, este laureat al Premiului de Stat pentru Tineret în domeniul Științelor și Tehnicii din Moldova. Între anii 1985-1988, urmează un stagiu de instruire post-doctorat la Institutul de Chimie Fizică al Academiei de
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
și Tehnicii din Moldova. Între anii 1985-1988, urmează un stagiu de instruire post-doctorat la Institutul de Chimie Fizică al Academiei de Științe din Rusia. În anul 1989, obține titlul de Doctor Habilitat în științe în Protecția Mediului; în Cinetică și Cataliză la Universitatea de Stat din Odessa (astăzi în Ucraina), cu teza ""Mecanismele proceselor eco-chimice în mediu acvatic"". Între anii 1989-1990, urmează un stagiu de instruire în ramura ingineriei mediului la Universitatea Sapienza din Roma (Italia). Ulterior, Gheorghe Duca participă la
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
în barele de siguranță din reactoarele nucleare. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ cataliza reacțiilor chimice, datarea radioactivă și laserele cu raze X. Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate chimistului
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
deci a enzimelor. Pornind de la aceste considerente de ordin genetic și biochimic, analiza enzimatică și-a găsit aplicația în cercetările cu privire la originea soiurilor la plantele cultivate și în special la soiurile de viță de vie. Enzimele sunt proteine specializate în cataliza reacțiilor biologice, situându-se printre cele mai remarcabile biomolecule cunoscute, datorită specificității și puterii lor catalitice extraordinare, mult mai mare decât celei a catalizatorilor chimici (A.L. Lehninger, 1970). Cele mai performante metode de separare a enzimelor sunt: disc - electroforeza
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
cazuri, porogenul este un simplu solvent organic sau un polimer solubil în amestecul de monomeri. Majoritatea metodelor de preparare a rețelelor macroporoase utilizează (co)polimerizarea reticulantă radicalică a catenelor, în scopul obținerii de materiale pentru sorbție sau separări cromatografice, pentru cataliză sau ca precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de macroporozitate este legat de obicei de porozitatea uscată care se caracterizează printr-o mică densitate a rețelei, datorată golurilor din matricea polimeră. Formarea perlelor cu structuri poroase Pentru înțelegerea formării
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
controlul curgerii prin spațiile neregulate sau prin dimensiunile particulelor este dificilă. In schimb, coloanele umplute cu perle sferice, asigură în general caracteristici bune de curgere. Perlele macroporoase sunt adeseori utilizate nu numai pentru prepararea schimbătorilor de ioni, ci și în cataliză, adsorbție, ca suporturi și materiale de transport în medii cromatografice, etc. Toate aceste aplicații sunt posibile datorită avantajelor aduse de perlele rigide cu structură poroasă, care rămân neafectate la schimbările intervenite în timpul utilizării. Astfel, materialele macroporoase se umflă mult mai
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
cazuri, porogenul este un simplu solvent organic sau un polimer solubil în amestecul de monomeri. Majoritatea metodelor de preparare a rețelelor macroporoase utilizează (co)polimerizarea reticulantă radicalică a catenelor, în scopul obținerii de materiale pentru sorbție sau separări cromatografice, pentru cataliză sau ca precursori pentru schimbătorii de ioni /42-52/. Termenul de macroporozitate este legat de obicei de porozitatea uscată care se caracterizează printr-o mică densitate a rețelei, datorată golurilor din matricea polimeră. Formarea perlelor cu structuri poroase Pentru înțelegerea formării
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
controlul curgerii prin spațiile neregulate sau prin dimensiunile particulelor este dificilă. In schimb, coloanele umplute cu perle sferice, asigură în general caracteristici bune de curgere. Perlele macroporoase sunt adeseori utilizate nu numai pentru prepararea schimbătorilor de ioni, ci și în cataliză, adsorbție, ca suporturi și materiale de transport în medii cromatografice, etc. Toate aceste aplicații sunt posibile datorită avantajelor aduse de perlele rigide cu structură poroasă, care rămân neafectate la schimbările intervenite în timpul utilizării. Astfel, materialele macroporoase se umflă mult mai
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
care deschid alternative la cursul narațiunii sau rezolvă ambiguitățile existente - sunt folosite foarte puțin, deși sunt reclamate, în repetate rânduri de către Dumitrescu și apoi de nr. 1 și 2; strategia lui Fărâmă este de a aduce permanent doar indici și catalize, și de a amâna producerea funcțiilor cardinale, încălcând repetat un "contract narativ" elementar, acela de a povesti fapte noi, ceea ce determină prăbușirea a ceea ce Greimas și Courtes numesc "le contrat fiduciaire" (cu privire la încrederea ascultătorului) și reprimarea actului narativ de către ascultător
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
aplicate sunt foarte variate. În mare, etapele parcurse sunt următoarele: - decantarea și filtrarea grosieră pentru îndepărtarea materialelor voluminoase; - tratamente fizico chimice, constând în precipitarea suspensiilor și separarea lor prin decantare și filtrare; - tratamentul biologic, în care bacteriile aerobe descompun în cataliză enzimatică substanțele organice din apă. Mâlul rezidual este folosit după un proces de fermentație anaerobă ca îngrășământ sau la obținerea metanului. 70 Instalație de tratare a apei reziduale Avantajele tratării apelor uzate 1) „Însănătoșirea” apelor uzate prin epurare și reciclare
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
lichidul pancreatic pur este lipsit de acțiune proteolitică. Celulele glandulare pancreatice elaborează un zimogen precursor - tripsinogenul inactiv. La un pH de 7 - 8, acesta se transformă spontan în tripsină activă, printr-o reacție autocatalitică favorizată de Ca2+. În intestin, această cataliză este realizată de o proteinază, enterokinaza, eliberată de mucoasa duodenală. Aceasta, având un conținut ridicat în polizaharide, nu este descompusă de enzimele intestinale înainte de a-și îndeplini rolul activator. Sub acțiunea enterokinazei, tripsinogenul se degradează în tripsina, pierzând din molecula
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de prezența metalelor grele și a temperaturilor mai ridicate. 7.8. Principalele enzime din produsele horticole și importanța lor 7.8.1. Generalități privind enzimele din produsele horticole Enzimele sunt compuși de natură proteică, produse de celulele vii, specializate în cataliza reacțiilor biologice. Au o specificitate și o putere catalitică mult mai mare decât cea a catalizatorilor sintetici. Enzimele condiționează desfășurarea, coordonarea și autoreglarea proceselor metabolice. Prin extracție din celule își păstrează proprietățile biocatalitice. Structura enzimelor poate fi exclusiv proteică, sau
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
al comportamentelor ciclice ale sistemelor și proceselor, fapt ce îi aduc relativ aproape de teoria autopoiesisului. Concepte precum hiperciclu, înțeles ca o ierarhie de procese care se includ unele pe altele, sunt puse în conexiune cu atractorii, condițiile la limită, disiparea, cataliza și autocataliza, stabilitatea structurală ș.a. Ei nu reușesc, însă, să explice suficient de bine rolul ciclicității în auto-reproducere, deci în autopoiesis. Umberto Maturana a fost cel care a formulat cea mai elaborată teorie a autopoiesisului și, împreună cu Francesco Varela și
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
macrocit (gr. μακρο-, μακρός "mare"; κυτο-, ύτος "celulă"). Sursele omonimiei afixoidale (N. Andrei, 1987) trebuie căutate în procese diacronice diferite. Există: (1) variante omonimice cu o singură invariantă: gr. cata- "în jos" este folosit cu sensul de "degradare": catabolism, catalepsie, cataliză; (2) omonime care au două invariante: dis-(dys-), eco-(eco-). Coincidența poate avea loc între afixoide latine vs. grecești, diferite ca formă și ca sens (omonime etimologice): lat. dis- "separat de" (cf. disecție, diseminare etc.) și gr. δυσ- "greu, dificil
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
între instanțele narative și de conflictele care se amplifică gradat. Conflictul (lat. conflictus - ciocnire, șoc) este o structură textuală specifică operei epice sau dramatice desemnând factorii - externi sau interni - între care există o puter nică opoziție, o tensiune cu funcție de cataliză. Termenii conflictuali sunt liniile de forță ale acțiunii, manifestânduse ca dezacord între personaje sau ca dilemă interioară, „ciocnire“ între principii, idei, pasiuni. Situația conflictuală declanșează seria de evenimente, motivând acțiunea. - Conflictele exterioare sunt dominante în proza tradițională, în romanele realistobiec
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]