265 matches
-
a ironiei lipsite de răutate, a umorului plin de înțelegere. Își apropriază memoria lumii prin text: lumea Mehadiei de altădată trăiește prin rîndurile Străjoțului, foaia domnului Nistor Dop, cu care autorul (diarist, biograf, "aproape istoric") s-a întîlni întîi în catastiful bisericesc al celor care locuiau în concubinaj, o întreagă istorie familială se naște din fotografii (din transpunerea lor în text, artă subtilă a medierii între imagine și cuvînt), dar și din notațiile de cărți poștale, succedîndu-se ca-ntr-un rafinat
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
importante evoluții de-a lungul timpului - a termenilor cei mai uzitați în relația muncă-răsplată. Materialul documentar vast care a stat la baza acestei curajoase întreprinderi - o mare parte din el inedit -, documente oficiale de o bogăție onomasiologică uimitoare (hrisoave, izvoade, catastife, răvașe, țidule, pravile, arătări, așezăminte, bugete, nizamuri, norme, rezoluții, danii, diete, tocmeli etc.), a condus-o pe cercetătoare deseori la confluența mai multor domenii de cercetare și, implicit, la relevarea unor aspecte extralingvistice deosebit de interesante. Interpretarea nuanțată a faptelor de
Despre strămoșii salariului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15016_a_16341]
-
efortul de război american? N-au aprobat, fără să clipească, orice doleanță a urmașilor lui Lincoln și George Washington? Si atunci? Foarte simplu: logica americană diferă substanțial de logica borfașilor politici din Balcani. Fără îndoială, administrația americană a trecut la catastif părțile bune ale românilor. Dar ea refuză să facă așa cum le-ar conveni actualilor potentați transferuri de merite. Una e să te reacționezi corespunzător într-o anumită împrejurare, și alta e să pretinzi că ești impecabil la toate capitolele. În raport cu
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
ierți pe urmă să-ți pară rău de tot cînd ieși în lume să porți o lacrimă cum un breloc. Una lîngă alta Una lîngă alta clipele strînse zgribulite spre-a traversa vremea cum o apă semnalmentele lor deja-n catastiful feribotului aerele lor fumurile lo r (fie și de țigară) dînd tîrcoale înțelesulu i apoi pe malul celălalt despărțindu-se mîngîindu-se clipele cu gesturi de rutină ca și cum ar mai fi împreună. Semn de carte Cît de tare transpiră copacii Parcului
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
neagră pe jos, lumînări roșii, bețișoare aromate cu miros de levănțică și de tămîie, muzică în surdină, de Johann Sebastian Bach... tot tacîmul. Și fără chelneri, barmani, animatoare sau alte accesorii inutile. Cobori 33 de trepte, intri, semnezi într-un catastif și primești o pelerină neagră, un papion violet și-o pereche de colți de vampir. Iți iei de la dozator o stacană de sînge proaspăt și te-așezi la o masă. Nimeni n-are treabă cu tine, e-o liniște mai
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
toamnă lungă, Castanele au țepii tot mai moi, Murate-n dup-amiezele de-oloi; Din urmă melcii vor să ne ajungă Și să ne-ntrebe ce mai știm de îngeri; S-au cam rărit și-apar numai spre seară Cu catastife pline de constrîngeri, Ca fără veste-n umbră să dispară, Lăsîndu-ne nedumeriți și singuri Să ne jucăm cu trupurile noastre Și-apoi să ne sorbim tăcuți din linguri Mîncarea din castroane vechi și-albastre Pe care Dumnezeu ni le-a
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
scut cu suflet persan fetița cu chibrituri plânge întrebi de ce e cu putință limba înțelepților ca un aforism în aval întrebi de ce ucenicii toți au fugit ca un psalm rătăcit în savană un afluent al zilei e ochiul sacrificat în catastiful cu amintiri cum ai sculpta o ispită în majolică înlăuntrul acelor întâmplări radioase s-a arătat lucrul în sine și erai orb un ghepard cu pete de smalț ar fi trecut se zice printre oameni și ei n-au fost
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
care stătea la pîndă pe drum, se întorcea strigînd: "Vine tata!" Anton se ridica, deschidea bine ochii aburiți de somn și se pregătea, cu inima strînsă, pentru o mustrare. Tata inspecta prăvălia cu o privire aspră, apoi se apleca asupra catastifului. Anton își ținea răsuflarea. Vai de el dacă făcuse vreo greșeală! Ajuns acasă, ostenit și pătruns de frig, maică-sa îl mîngîia, iar uneori încerca să îi spună cu respect bărbatului ei că o asemenea sarcină este peste puterile copilului
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
e de bon ton. Că tot prostul vede și tace. Coțcar e cine poate să zică, așa fel cît să stîrnească fără să supere. Este socoteala pe care și-o fac Andrei Pleșu și Radu Paraschivescu (editor), strîngînd într-un catastif colorat - la propriu - articole ale celui dintîi, de prin Dilema, Plai cu boi și Jurnalul Național, din ultimii zece ani și mai bine. Se cheamă, trucînd (auto)critica unui, bunăoară, Raymond Poincaré, Comédii la porțile orientului. Comédia (din turcește...), cînd
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
de ce ar mai întârzia pe scări? Sensul e mai presus de orice avantaj al glisării. Borges însuși veghează în textul lui Oțoiu atunci când Vera are intuiția unei vaste grădini a "potecilor bifurcate" ("dialogurile și timpurile lor amestecate") sau chiar a catastifului întocmit de arhivarul universal, de Dumnezeul memoriei din Biblioteca Babel. Implicarea năucește, contemplarea are măcar parte de spectacolul extraordinar al magiei iluziilor ("Totul e să ai perspectiva respectivă, să știi să privești într-o pură epură.") Mă retrag, așadar, prudent
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
de viață lungă, la fel ca și rafturile grele, din lemn masiv. Așezate într-o ordine perfectă, fiecare cu eticheta lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau, poate, dosarele Timpului. De aproape cinci sute de ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de un sfert de mileniu, meteorologii notau gerul nopților și răcoarea zilelor. Nu prea departe se născuse Celsius. în țara în care ajunsese, i s-au cerut din prima zi: numele
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
fotografii existente până atunci figurând în iconografia cărților lui Viorel Cosma (Nicolae Filimon - critic muzical și folclorist, Editura Muzicală, 1966) și George Ivașcu (Nicolae Filimon, Editura Albatros, 1977). Descoperirea sepulcrului lui Filimon nu a fost o întreprindere ușoară, întrucât în catastifele funebrei instituții nu apărea numele scriitorului. Am apelat la "responsabil" (de altminteri om de treabă) care, dotat cu însușiri detectivistice pe care nu i le-aș fi bănuit, m-a însoțit prin perimetrul central al cimitirului, cu cartea lui Ivașcu
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
Totul pregătit cu minuțioasă dragoste. Deasupra patului, o lozincă: ŤBine ați venit, scriitori ai poporului!ť Glastre cu flori. La festival, două eleve ne înmînează mîțișori, violete și ghiocei. Masa ni se pregătește acasă. Atenții peste atenții. Semnăm într-un catastif special confecționat, cu un condei și o călimară pe copertă. Toate astea i se datoresc lui C. Borș, profesor de matematică și poet sub numele de Lucian Mircea. E un om mic de statură, cu privire ușor crucișă, cu o
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
calde/ din locurile cu foc continuu/ unde se încearcă materia dacă e bună/ de facut din ea stele amare/ pești triști viețuiesc în adîncuri/ doar aici flăcările rănesc/ ling și scurma un ținut al fărădelegilor/ se dezagreghează concluzii/ trec în catastife legi nerespectate/ din cauza căldurii facerea geme/ nici un embrion nu răsare/ doar tendoane vechi și ispite/ minereuri tandre se desprind/ dintr-un conținut ce nu tinde/ spre ceva anume, ci spre destrămare: (Stele amare). Un pesimism futurologic prelungește infernalul "peste miliarde
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
dat de inamic, se duce la întîlnirea cu inamicul, care inamic, rînjind în modul cel mai animalic, îl execută pe loc pe erou... Și mai este un lucru, pe lîngă aceste restituiri și întîmplări tragice. Viitorul însuși va scoate din catastifele sale notița de plată. Ce va trebui plătit, se va plăti, musai. Mă gîndesc la politologii români care confundă mitul cu realitatea și la ce vor mai zice ei cînd, peste 30-40 de ani, ceea ce azi se numește atît de
Budapesta 1960 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17593_a_18918]
-
lentoarea nostalgică a rememorării te lasă perplex nu doar prin fractura narativă a unei compoziții care părea că-și urmează cursul firesc, dar și prin metamorfoza limbajului. Limba caimacamului este a unui boiernaș fanariot de secol XVIII care notează în catastif intrigile politice, dările stăpânirii, tânguielile și aventurile de alcov. Rememorarea nostalgică și reconstituirea realistă a unei vârste interioare, a unei perioade istorice și a unui spațiu uman trecut, în fine, reflecția amară, cu ușoare nuanțe satirice, asupra prezentului pe tema
Discret, dar te lasă perplex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11885_a_13210]
-
băiețaș de nouă ani spre zece care citea înaintea altarului, evanghelia, ori ce-o fi fost, ținîndu-i-o paracliserul, un bătrîn văduv, casierul cherhanalelor. Îi ținea ceaslovul, fiindcă Ilvi, mult prea slab, nu putea să ridice ușor cu mîinile lui slăbănoage catastiful greu, gros, cu coperți de metal, aurii, cu ce părea a fi aur, dar nu era; însă bătrînele, sărutînd după slujbă, coperțile decolorate de atîtea buze lipite, de răsuflările fierbinți, credincioase, putea să jure că era metalul nobil, topit, în
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
a tracasat, și la toate aceste corvezi singura explicație stă în franchețea nediplomatică a autorului: spune ce crede și iscă stenahorie. În volumul Memorii afective, Nicolae Radu se arată meticulos în înregistrarea dușmanilor, prietenilor sau rudelor. Parcă o voință de catastif din care nu trebuie să lipsească nici un personaj îi însuflețește intenția narativă, într-o aglomerare de figuri cărora cititorul nu le poate găsi un rost evocator. Cu alte cuvinte, unele personaje sînt atît de șterse că însemnătatea lor ține de
Fără cinisme by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2652_a_3977]
-
monitor general. Atenție, târtani! De astăzi, Mihai este mama și tatăl vostru din clasă. El va avea grijă de voi, dacă nu învățați, nu sunteți cuminți, sau dacă faceți boroboațe. Monitorul general vă urmărește, vă supraveghează și vă notează la catastif. Ia aminte, târtan! Dacă ți-a trecut la catastif monitorul general o liniuță, eu te articulez cu o lovitură de la „mama” monitorului. Adică de la „mămica”. Uite, aia este „mămica”! și arătă cu capul nuiaua de pe catedră. Apoi, a scos tacticos
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
și tatăl vostru din clasă. El va avea grijă de voi, dacă nu învățați, nu sunteți cuminți, sau dacă faceți boroboațe. Monitorul general vă urmărește, vă supraveghează și vă notează la catastif. Ia aminte, târtan! Dacă ți-a trecut la catastif monitorul general o liniuță, eu te articulez cu o lovitură de la „mama” monitorului. Adică de la „mămica”. Uite, aia este „mămica”! și arătă cu capul nuiaua de pe catedră. Apoi, a scos tacticos din geanta burdușită un caiet soios și un creion
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
soios și un creion. După ce a copiat din catalog numele și prenumele școlarilor, l-a instruit pe Mihai, monitorul general, cum să ne vegheze în orice clipă și, dacă observă la târtan o „mișcare-n front”, să-l treacă la catastif cu o liniuță. - Și acum, monitor general, hai să facem o probă! observi vreun mârlan că mișcă-n front? Mihăiță, foarte pătruns de misiunea sa din misterioasa funcție, și-a rotit ochii de câteva ori asupra colegilor și colegelor sale
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
După câteva clipe a raportat: - Nu mișcă nimeni, domnule Fusulan! Dar Florina... parcă râde! - Râde? Ha! Foarte bine, monitor general, foarte bine!Te descurci foarte bine! mârlanul nu clipește, nu mișcă, nu râde și nu zâmbește. Pune-i liniuță la catastif și mârlanca să poftească în față, să-i facem safteaua „mămichii”! Biata Florina era năucă. Zâmbise și ea ca o vițelușă nevinovată și se pomeni chemată în față. Nu știa cum devine chestia cu „mămica” și s-a dus senină
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
Ca să nu smucească mârlanca!” i-a explicat onorabilul dascăl, care i-a aplicat o lovitură icnită, încât, biata Florina a țipat ca mușcată de câine. Toată clasa a înțeles ce înseamnă ca monitorul general să-ți pună o liniuță la catastif și domnul Fusulan să te mângâie cu „mămica”. A rânjit satisfăcut : „Mârlanii au priceput culoarea milităriei”. Însă, grijuliu, ne-a atenționat: - Mârlanul nu are voie să sufle o vorbă cuiva despre „mămica”. Pentru că se supără și-l snopește în bătaie
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
bancă pe tâmpitul de mârlan care refuză să învețe carte. Iar mârlanul nu are voie să refuze bătaia monitorului, sau, mai grav, să ridice mâna asupra lui. În acest caz monitorul de bancă raportează monitorului general, care-i trece la catastif cinci liniuțe și tot de cinci ori îl pupă și „mămica”. Pur și simplu ne vâjâia capul la auzul acestor explicații, cu mârlanii și monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
imediat au pus în aplicare sistemul. Vă închipuiți gemetele, scrâșnetele, țipetele sau replica mârlanilor agresați. Când hărmălaia părea că-i scapă de sub control, domnul Fusulan a țipat : - Monitor general, ce-i gălăgia asta? Vreau să fie liniște! Notează-i la catastif și adă-i la “mămica”! Mihăiță devenise expert în meseria de monitor general. Imediat i-a notat pe cei turbulenți și i-a adus la catedră. Satisfăcut, domnul Fusulan i-a mângâiat cu „mămica” la fund. S-a făcut liniște
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]