29 matches
-
turci. Istoricul Samuel Chew ne spune că aceste prejudecăți dobândite de istorici și exprimate în scris, mai ales în cazul unei cronici de o asemenea anvergură, nu pot să nu fie văzute alt fel decât ca fiind propagandistice. Imologhiul și Catavasier de Anton Pann Câteva Biblii, printre care cea a lui Luther ("Biblia. Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament, în spiritul Dr.-lui Martin Luther"), Nürnberg, 1702 (1,700 de euro) și cea cu ilustrații de Gustave Doré, New York, 1868, cu legătură
Licitația de Hârtii Rare și gravuri europene din colecția Paul Davidsohn by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105748_a_107040]
-
Vechiul și Noul Testament, în spiritul Dr.-lui Martin Luther"), Nürnberg, 1702 (1,700 de euro) și cea cu ilustrații de Gustave Doré, New York, 1868, cu legătură de lux de sec. XIX, 2 volume (1.500 de euro), Colligatum "Irmologhiul" și "Catavasier", de Anton Pann, 1854, purtând semnătura olografă a autorului (300 de euro), "Mitropolitul Andreiu baron de Șaguna", Sibiu, 1909, biografie a Mitropolitului românilor din Transilvania, cel ce a avut un rol esențial în introducerea învățământului în limba română în comunitățile
Licitația de Hârtii Rare și gravuri europene din colecția Paul Davidsohn by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105748_a_107040]
-
scop didactic. O Cazanie a bisericii din Rucăr purta semnătura lui Bucur Popovici, fiul lui popa Dimitrii din Sohodol, sat din apropierea Branului. Este o dovadă că tipăriturile circulau dintr-un loc în altul, până în cele mai îndepărtate ținuturi. Pe un Catavasier, Ion Năstase scria în anul 1842 că este al lui, cumpărat de la Câmpulung cu 8 lei. La acea dată, el semna Năstase Rucăreanu, revizor școlar al plaiului Dâmbovița. Referință Bibliografică: Școala din Rucăr în secolul al XVIII-lea / George Nicolae
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XVIII-LEA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Scoala_din_rucar_in_secolul_al_xviii_lea.html [Corola-blog/BlogPost/355746_a_357075]
-
mai multe icoane pe sticlă constituie valori de patrimoniu ale bisericii, reprezentând busturi de sfinți, între care se remarcă icoana Sfântului Nicolae, realizată pe sticlă lucrată manual. 1. Antologhion - Râmnic, 1745; 2. Apostol - fără titlu; 3. Ceaslov - fără titlu; 4. Catavasier - Blaj, 1762; 5. Chiriacodromion - Bălgrad, 1699; 6. Evanghelie - „cumpărată în 1743, nov. 21”; 7. Euhologhion - manuscris; 8. Euhologhion - Blaj, 1784; 9. Liturghier - Iași; 10. Liturghier - București, 1787; 11. Minologhion - Blaj, 1781; 12. Molidvelnic - Râmnic, 1730; 13. Octoih - Râmnic, 1750; 14
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
Roșia, cea mai importantă lucrare din activitatea sa, desfășurată în Valea Mureșului, atât prin amploarea, cât mai ales prin calitatea sa artistică. Se pare că acestei lucrări i-a consacrat cel mai lung timp. Într-o însemnare de pe coperta unui Catavasier tipărit la Râmnic (1750), zugravul Nicolae notează că a terminat pictura bisericii din Roșia pe data de 17 aprilie 1820. Acest an este incizat pe spatele celor două icoane împărătești, Maica Domnului cu Pruncul pe tron și Iisus Hristos Învățătorul
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
fel de tropar folosit în timpul slujbelor zilei, care pot fi reunite într-o carte numită "Stihirar" (care cuprinde stihirile pentru slujbele de dimineața și de seara pentru tot parcursul anului) , sau mai pot fi găsite în "Minei", în "Octoih" în "Catavasier". Stihira nu trebuie confundată cu stiharul (unul dintre veșmintele liturgice). În limba greacă στιχηρον ar putea înseamna "care este în legătură cu un vers (στιχ). În mod tradițional, stihirile sunt cântate în forma stihirarică a muzicii modale canonice în Biserica Ortodoxă. Odată cu
Stihiră () [Corola-website/Science/318171_a_319500]
-
Prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veșnice la data de 18 martie 1984 în orașul București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu. De asemenea, prof. Braniște a diortosit, după textele originale, mai multe cărți de slujbă tipărite la București: "Catavasierul" (1959), "Penticostarul" (1973), "Octoihul Mare" (1975) și a revizuit ediția "Liturghierului" din 1980. Prof. Braniște a publicat și alte studii, recenzii, predici, dări de seamă în următoarele reviste: “Biserica Ortodoxă Română", “Ortodoxia”, “Studii Teologice", “Glasul Bisericii", “Mitropolia Olteniei”, “Mitropolia Banatului
Ene Braniște () [Corola-website/Science/308491_a_309820]
-
1760; un Minei - 1752; un Triod de Blaj - 1731; un Penticostar - 1808; un Strașnic - 1753; un Octoih - 1760; un Molitfelnic - 1775; un Liturghier - 1808; o Psaltire de România - 1709; o Cazanie; un Orologiu de Blaj - 1808; un Apostol - 1769; un Catavasier fără an și cinci registre matricole cu un registru de intrare-ieșire. Acest inventar va rămâne neschimbat zeci de ani la rând; în 1896, deci 30 de ani mai târziu, inventarul e același, singura modificare fiind dată de apariția unui potir
Biserica de lemn din Frata () [Corola-website/Science/314115_a_315444]
-
Martini). În anul 1870, văduva Maria Chiriac dona parohiei din Ojdula un „Epitrachil de mătase roșu, cu flori de argint” iar George Pop dona aceleiași parohii cărțile: „Pedică” (Buda, 1810), „Cazanie” (București, 1776), 2 Ceasloave (Iaș, 1806 și Râmnic, 1784), Catavasier (Râmnic, 1784). În anul 1905, luna februarie, s-a procedat la împărțirea pământului, în afara celor 100 de moșneni, în proporție cu vatra de sat pe care o aveau în stăpânire. Până în 1905 se vindea pământul și simplu, și cu dreptul
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
în scaun în iulie 1840. La scurt timp după înscăunarea mitropolitului Neofit, Anton Pann îi adresează o scrisoare în care îi dezvăluie îndelungata sa muncă de traducere și tălmăcire a principalelor cărți ale stranei, "Doxastarul" serdarului Dionisie Fotino, "Irmologhionul" sau "Catavasierul grabnic" și "Heruvico-Chinonicarul". Neavând sprijinul financiar necesar tipăririi acestor cărți, intenționa să ceară sprijinul mitropolitului Moldovei, Veniamin Costachi, însă, episcopul Chesarie al Buzăului l-a sfătuit să aștepte numirea unui nou mitropolit la București. Psaltul cere sprijinul mitropolitului Neofit la
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
7"". Despre vechimea bisericii atestă și o însemnare pe un Octoih tipărit la Râmnic în 1776: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae ..."". În secolul al XIX-lea, au fost efectuate unele modificări: Ulterior, învelitoarea inițială din șindrilă a fost înlocuită
Biserica de lemn din Soloneț () [Corola-website/Science/320419_a_321748]
-
Iisus”, ”Duminica orbului”, o icoană pe lemn reprezentând în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că, de groaza turcilor, preotul satului a fugit cu paștele pe un deal unde a dat
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
o icoană pe lemn reprezentând în patru casete pe Isus, Maria, Sf.Nicolae, un arhanghel și Botezul lui Isus. Alte icoane de aici se păstrează la mănăstirea Arad-Gai. Cărțile S-au păstrat în biserică mai multe tipărituri: Catavasier, Râmnic, 1708, Catavasier, 1764 (:cumpărat la 1771”); Cazanie (“donate la 1765”); Evanghelie, 1765 (pe care sunt însemnate manuscrise: ”donată in 1775”. Se mai povestește că, de groaza turcilor, preotul satului a fugit cu paștele pe un deal unde a dat paștele populației, fugită
Biserica de lemn din Ionești, Arad () [Corola-website/Science/316785_a_318114]
-
bărbaților este iconostas întreg făcut în 1870 deodată cu biserica, 2 strane pentru cântăreți în cari se află următoarele cărți: Un mineiu legat și cu litere cirile din 1838, un orologiu mare, un apostolier cu litere cirile din 1851, un catavasier, un triod, un octoih mare, un strasnic bine legat, un Pentecostar mic legat în 1889 și o căzanie nelegată. Înaintea iconostasului se află o mesuță pre carea stau: icónă cu s-ta Vergura Maria și una mai mică tot cu
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
în 1776, Ioana Panait-Cristache presupune că biserica de lemn din Soloneț este anterioară bisericii din Todirești: ""Să se știe că această carte anume Octaih, este cumpărată împreună cu alte cărți anume un Triod, un Penticostar, o Liturghie, o Psaltire mică, un Catavasier cu tri grecesc, rusesc, românește cumpărate de satul Solonețu, împreună cu satul Todirești, la biserica din Soloneț, unde se prăznuiește hramul Sf. Nicolae ..."". Cum biserica din Soloneț are o pisanie în care este trecut anul 1781 ca an al construcției, rezultă
Biserica de lemn din Todirești () [Corola-website/Science/320429_a_321758]
-
Penticostar (1934), cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955), strană pentru cântăreți bisericești (1901), cristelniță, din metal (1954), felinare pentru procesiuni (1960), sfeșnice, din lemn de tei (1945), policandru din bronz (1900), clopot (1900), Octoih, legat În pânză, Catavasier (1971), Apostolat social, 4 volume, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, broșată (1953), colecția revistelor „Biserica Ortododoxă Română” (1949-1975), „Ortodoxia” (1949-1975), „Mitropolia Moldovei și Sucevei” (19491975) . Cimitirul satului Conform unei fișe Întocmite la 19 aprilie 1967, cimitirul din satul Frenciugi, comuna Drăgușeni
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
prezența cărții vechi de la biserică, anume: Evanghelie, 1785; Manual pentru servirea Sf. Liturghii, 1862; Apostol; Octoih mare, București, 7282; Octoih mic; Minei; Triod; Penticostar, 7261; Ceaslov, fără an; Ceaslov, 1806; Psaltire, Mănăstirea Neamțului, 1817; Moliftelnic, 1848, ; Panahidă, 1837; Sinodic, 1881; Catavasier . Biblioteca parohială, Înființată În 1942 deținea 500 de volume la 1948. În noiembrie 1948 se pune În vedere preoților parohi aplicarea ordinului cu nr. 5734 / 1948 În vederea predării cărților epurate către Consilieratul Județean Vaslui, cu sediul În strada I.C.Frimu
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Viața românească”, „Iașul literar” și „Cronica” . Lista de inventariere din 27 decembrie 1967 (procesul verbal de constatare este Încheiat la 18 ianuarie 1968) cuprinde următoarele cărți În biserică și bibliotecă: Evanghelie, București, Institutul Biblic, 1895, legată În metal; Liturghier, 1953; Catavasier, 1920; Minee, 1920; Evhologhiu, 1921; Tipic, 1920; Penticostar, 1920; Octoih, 1912; Triod, 1923; Apostolat social, 1949; volumul IV, 1952; volumul V, 1955; volumul VI, 1958; Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, 1953; revistele „Biserica Ortodoxă Română”, 1948-1965; „Ortodoxia”, 1948-1965; „Studii teologice”, 1949
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Un Mineiu pe tot anul, rupt; Un Octoih mare, vechiu; Un Apostol nou, legat; Un Ceaslovu mare; Un Molitvenic bogat; Un Triod vechiu; Un Penticostar vechiu; Una Leturghie vechie, ruptă; Un Apostol vechiu, rupt; Un Ciaslov mic, vechiu, rupt; Un Catavasier vechiu, rupt, mic; Una Panahidă veche; Un Octoih mic, vechiu. 37 Una ico(a)nă mare Isus Hristos, vechie, În pridvorul bisericei. 38 Una masă de lemnu, pro(a)stă, pentru jertfe. 39 Nouă buți de argint diferite chipuri În care
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cult (aproape douăzeci), atât la Râmnic, cât și la București. Corectează în 1783 un volum de Pilde filosofești, în care introduce maxime originale compuse de el. Din cele șase prefețe ale lui G., cele de mai mică importanță însoțesc un Catavasier (1784) - unde autorul aduce elogii marilor dascăli ai creștinătății -, apoi ediția de Cazanii din 1792 și Pravoslovnică învățătură (1794). Interesante prin ideile culturale și de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
în limba slavonă și în limba română, gramatica slavonă, caligrafia și cântarea bisericească. Preluând informații de la Nicolae Iorga, N.N. Maftei și C. Gh. Radu evidențiază că sub îngrijirea lui s-au tradus și tipărit: un Antoghian, un Apostol (1756), un Catavasier (1778), un Ceaslov (1763, a doua ediție în 1777), o Evanghelie (1762), o Liturghie (1759), un Molitvenic (1764), precum și 4 Psaltiri (1752, 1757, 1766 și 1782) folosite și ca manual școlar în școlile laice. Tot lui Evloghie Dascălul i se
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
În românește, În 1712, Octoihul, pentru a fi de folos și la slujbele bisericești, dar și pentru a se Învăța pe el la școală. O ultimă Încercare de a Învăța cântarea În limba greacă, este Încurajată de Antim prin tipărirea Catavasierului din 1713, În grecește, dar cu caractere chirilice. Această Încercare Însă nu a ținut mult, deoarece, un an mai târziu tipărește aceeași carte, dar de data aceasta „tălmăcit pre limba rumânească“, cu o prefață a protopsaltului Mitropoliei, Filotei Jipa, În
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
noastră de țară și de obște limbă“. Este aceeași persoană cu Filotei „sfetagorețul“ sau „ot Mitropolie“, care Îl ajută pe Mitropolitul Antim Ivireanul la traducerea a trei dintre cele mai apreciate lucrări la vremea aceea: Învățături creștinești, Floarea darurilor și Catavasierul și care se dovedește a fi un om de o vastă cultură, cu o temeinică pregătire filozofică, muzicală și filologică. Impresionat de stilul lucrărilor traduse de el și convins de titulatura de „sfetagoreț“, Nicolae Iorga spune despre el că era
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
de desfătare. Lucrează mai întâi la „românirea” liniei melodice, la aranjarea și șlefuirea textelor din cântările liturgice, editând, după 1840, mai multe opuscule normative în domeniu (Noul doxastar, Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică, Irmologhiu sau Catavasier). Mărturisește însă că a început să se gândească și la altceva, la „câte o carte din cele politicești”, ca să-și umple timpul și să-și câștige existența. Cântărindu-și atent talentul, dar și pentru că știa aproape tot despre „cetitorul” mediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
cu atît mai straniu cu cît schimbarea n-o resimți decît după ce ai plecat de acolo, de obicei în momentele cînd, revenit la luciul neted al șoselei, realizezi că, reîntors în cazanul civilizației, ești numai bun să ți se cînte catavasierul. De aceea un colocviu găzduit în incinta mînăstirii, cu oaspeții dormind în arhondaric și mîncînd la mesele trapezei, cu prelegerile ținute în sala solemnităților și cu liturghiile oficiate în biserica mare, un astfel de colocviu iese din tiparul clasic. Căci
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]