1,092 matches
-
cu fraze imploratoare ( Divinités du Styx din Alceste de Gluck), furia și vehemența Elettrei, virtuozitatea dramatică (D^Oreste, d^Ajace din Idomeneo de Mozart), patina doloroso � Non più di fiori din La clemenza di Tito de Mozart), cântul moale, catifelat, mătăsos (Ah, pietade in tal momento din Ciro in Babilonia de Rossini) sunt puternice repere de artă interpretativă. După cum, intrând mai adânc în teritoriul belcantist specialitatea dintotdeauna a Marianei Nicolesco -, desenul de pe portativ este restituit în substanța lui, printr-un
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
seama de încorsetările gramaticii. Ca-n volumul său cel mai recent de poezii, cu titlul În curgerea timpului: albia empatiei e doar un contur de dorință. Poetul Droogenbroodt iubește deopotrivă slova scrisă și cea frumos rostită. Binecuvântat cu o voce catifelată, cu intonații (în-) cântătoare, nu ezită să-i împartă melodicitatea cu auditoriul său numeros, care se adună la răstimpuri să-l la seratele culturale pe care le organizează cu mult har, îmbinând muzica, poezia și artele plastice. La o astfel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
tot mai adânc sub piele, ca molii înfometate lumea peste mine. așa că mă duc în parc. mă așez pe o bancă. leg de mine în glumă o sfoară de bună seamă nesfârșită și imediat încep să mă ridic spre norii catifelați. dar ce frumos tălpile pornesc prin aer. nici nu trebuie să-mi desfac mâinile. mă ridic cu o ușurință uimitoare. doar că bine ar fi să prindă cineva capătul sforii. să nu rămân aruncat între ceruri și fără întoarcere. și
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/6527_a_7852]
-
al unei complicități posibile între narator/autor și cititor. Naratorul îi face uneori cu ochiul cititorului, îl trimite pe piste false de lectură, totul seamănă cu un joc între pisică și șoarecele capturat: Seara se furișează în urbe cu pași catifelați. Păsările ciripesc vesele în căutarea unor culcușuri pentru noapte. Vîntul adie leneș și stîrnește o ploaie de miresme. Prin parcuri îndrăgostiții rătăcesc îmbătați de vraja lunii. Departe se aude un zvon dulce de ghitară. Cam așa ar descrie decoru' un
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]
-
imaginare, sulfuroase și reci, fascinând prin ambiguitatea lor, prin "stranietate". Prin stil, dacă vreți, prin acel ceva care "e engramat acolo, în ingineria vertebrelor din coloana ta vertebrală, în dinamica fluidelor corpului tău, în spotul de lumină de pe pupila ta catifelată. În înțelepciunea minții tale, care înaintează când universul înaintează și se retrage când universul se retrage." De ce acest titlu, fără îndoială incitant? Cea mai mare parte a textelor de aici au fost scrise pentru reviste de femei, iar Mircea Cărtărescu
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă ca o aură întregul oval al feței, de la frunte pînă la ceafă, iar chipul, surprins într-o frontalitate foarte puțin mișcată, este disputat în egală măsură de lumină
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
Niciodată obosit, totdeauna stingher Dulce uneori, amar mereu Viață petrecută ca un derbedeu Cool împachetat ca o rugăciune-n ajun Împărțind acțiuni de jur împrejur Servește ouă la micul dejun Ritm servil pungii legate cu șnur Omuleți aruncați pe pavaj Catifelat zboară cârdul de sturzi Gândul trece prin sită ca un blamaj Rămâne progresul celor surzi Alldahin, alldaher Niciodată obosit, totdeauna stingher Viitorul fluieră în prezent Trâmbițând uneori purtat de curent Dulce uneori, amar mereu Ca un strop de urină foarte
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
Müler, volum ce va apărea în curând la Editura Polirom, în traducerea lui Alexandru Al. Șahighian. O incursiune - ŕ la Lewis Caroll - în lumea jocului de șah (declanșată de constatarea, aparent neînsemnată, că în germană cuvântul könig, adică rege, sună catifelat). O lume în care prind treptat contur figura bunicului, a mamei, umbrele tâmplarilor și frizerilor întâlniți (nu tocmai întâmplător) în copilărie. Căci nimic nu este, de fapt, întâmplător în universul cvasi-magic al Hertei Müler. Decât, poate, intruziunea brutală a terorii
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
aur coșul pe care prietena mea și l-a pudrat. Ex oriente lux - însemnă "Lumina de la Răsărit", care are ceva solemn în ea, de parcă ar izvorî din cupolele Sfintei Sofia. Ies în balcon și trag adînc în piept aerul gingaș, catifelat, amestecat cu salvele tunetelor ieșite din Dunăre și cu cea mai zebrată parte a viforelor de la granița sovietică. Orizontul de miazănoapte s-a întunecat de nouri. în fața intrării, uniforma albastră a portarului se înclină în tăcere primind bacșiș de la prostituatele
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
Snagov e o problemă tot de destin, o dată ce așa stătea scris în astre: cu echivalentul sumei cu care cel mai cârciogar senator al opoziției și-a plătit cuibul fericirii, unde pune în dulap toga de avocat și în a cărui catifelată liniște meditează profund dacă nu e momentul achiziționării altuia, cu piscină. Se construiesc cu miile, pentru studenții săraci, s-ar simți întinerit. Și apoi, apa se poartă. Ar întineri, poate ar da în mintea copiilor. Tot s-a pus la
Nervi de primăvară by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11806_a_13131]
-
de tip dulce : calitatea extra și calitate superioară B) de tip iute : de calitatea I și a II-a. Caracteristici de calitate pentru boiaua de ardei tabelul 7.7. Tipul dulce iute Calitatea extra superioară I ÎI Aspect Pulbere fină, catifelata, fără puncte de culoare albă sau neagră Pulbere fină Culoare Roșu -aprins până la portocaliu Roșu-gălbui până la roșu Uniformă cărămiziu închis Brun-galbui până la brun verzui Gust Specific de ardei, plăcut, dulceag fără gust amar sau rânced. Plăcut, iute, slab amărui Foarte
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
seamănă cu respirația unei sticle de șampanie o privesc fix în ochi are naivitatea unui țânc prins cu mâța-n sac / așchii de lună îmi atacă imediat zona mâloasă a nervilor sar ca ars direct pe burta întunericului țeapănă și catifelată / o apuc de plete și-o balansez ca pe-o păpușă gonflabilă nici țipenie de coasă prin jur asta mă înfurie și mai rău o trag spre mine o înalț un pic peste un nor obez și-o proptesc cu
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
pe Gherasim, care, de bine, de rău, se mai ridica pe jumătate. O vreme îi rămase doar bucuria de a-i mângâia cu privirea șoldurile unduitoare, pulpele arțăgoase, rotunjimea umerilor și a genunchilor, obrăznicia sânilor și pielea-i mătăsoasă, mai catifelată decât anteriul lui de birjar, poate și din pricina minusculelor firicele de păr ce-i acopereau trupul ca o pulbere de aur. Când se dumiri că nu visează, îi atinse ca un fulg degetele picioarelor, unul câte unul, urmând porunca buzelor
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
studiile, se grăbesc, și-și folosesc coatele să se cațere cât mai sus pe piramida socială, care este lipsită de șuvoiul energetic al unei piramide obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la duș am urmat faleză, întoarcerea o facem
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
ca să-l curmi, acum ți se pare, și el, tot un zvon de primăvară, ca și zborul săgetat al rândunelelor și ciripitul gureș al vrăbiilor multe, ce răzbate din sat până aici, și-l accepți, surâzând cu bunăvoință. Lene moale, catifelată, de april. Broaștele, încălzite în mâlul aurit de soare, au început să se deștepte, și orăcăitul lor ajunge, probabil, până în sat și trece mai departe și în sus, până cine știe unde. "Gâturile lor scârțâi..." Iarba e nouă și-nrourată, și verdele
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
îmi atrage atenția fiul meu pasionat colecționar de cactuși, - nu trăiește decât o zi. - Mă uit, îi spun, e ca o mână scoasă de-un deținut din geometria ghimpată, din lagărul lui verde, de concentrare. E-un bot fragil și catifelat, de aspru arici vegetal. Ca un profesor pare, ce-n mijlocul Marii Prelegeri și-ar arunca, surâzând complice, cravata pedagogică. Așa va fi fost, gândesc, neprihănita Fecioară trezită din somn de vocea Arhanghelului. O rană e, deschisă foarte încet, pe
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
preajmă rotocolina. Belaliu, își șoptea gâfâind: "Nu te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
care ne opresc atenția și ne fac să nădăjduim că simțul versului n-a dispărut încă definitiv. Sunt versuri proaspete, poate nu încă bine coapte, dar făgăduind sigur un îmbelșugat rod viitor: «E toamnă. Între noi un pumn de soare,/ Catifelata poamelor dogoare/...Aș vrea în tine să mă-nec de vie/ Tu,străveziu ca ziua cea invoaltă/ și ca ciorchinii ce s-au copt la vie» și mai sunt strofe la fel. Autoarea mărturisește într-un loc că are optsprezece
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
perna trandafirie. „Stai lângă mine”. Andrew se întinse lângă ea, așa îmbrăcat cum era. Bineînțeles că proximitatea corpului ei de pictorial îi dădu fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
a fascinat pe mulți dintre poeții și romancierii epocii, realizând visul lor dublu de exotism în spațiu și în timp; în al doilea rând, tipul mai recent al unei "dark lady", albe ca ceara, cu gene de mătase și ochi catifelați, caracterizați de o flacără rece, oximoron în care nu e greu să identificăm și o influență eminesciană. Oricum, din punctul nostru de vedere, Rașelica este înainte de toate un personaj de clară ascendență baudelairiană, pentru că în unele poezii din Florile răului
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în urmă, în ceea ce, sub mîna Simonei Popescu, a devenit Calea Șearpelui. Povestea cărții e aproape la fel de fascinantă ca textul însuși: e o carte secretă, arătată puținor prieteni de-a lungul vremii, inițial un "caiet de năbuc" (căci avea coperte catifelate, albe), din care Gellu Naum a tăiat, pe la începutul anilor ’90, mai toate foile scrise, dăruindu-l astfel lui Dan Stanciu, care, fără să citească vreodată conținutul, desenase, pe paginile albe ale caietului, la cererea lui Gellu Naum, în timpul vizitelor
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14103_a_15428]
-
Simona Tache Sau o pățanie proaspătă de-a unei amice, care arată că în România clientul continuă să fie o hârtie igienică pufoasa și catifelata, numai bună pentru reprezentanții anumitor branduri. Pe 4 iunie mi-am cumpărat de la magazinul HP din Plaza un laptop. Și anume asta: Am ajuns cu el acasă, l-am dezbrăcat de cartoane și numaidecât l-am pornit. Cand, ce să
De ce e bine să aveţi grijă cu magazinele Altex by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21275_a_22600]
-
familii regale detronate, care nu se pot căsători decât între ei, pentru că singurul mod de a rezista prezentului incert este acela de a-și păstra rangul, spița, sângele? Și panterele oglindindu-se în apa aceluiași lac, descoperindu-se în bezna catifelată a aceleiași nopți, cu fiorul subtil al afinităților elective, pereche, pentru totdeauna pereche. Ce-ar mai putea face sărmanul mascul de panteră decât să uite și de frig, și de Scoția, cucerit, fascinat, topit în raza verde a ochilor-pereche? Ar
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
vedea: sub tunica prea strâmtă, pieptul mi-l voi detona cu o șoaptă! Nocturnă pentru Simina și Andrei Sunt atât de plin de mine încât noaptea la fiecare tresărire a gambelor mă revărs puțin câte puțin în afara marginilor acestui trup catifelat dar puternic în care cu puține sforțări un altul ar mai putea viețui o vreme nici rugăciunea nici chiar lumina fanată pe care inima mea o răspândește în jur nu mai străpung acest zid dureros această răsfrângere a tăcerii înăuntrul
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]