59 matches
-
luase partea popii Oșlobanu... Căruța s-a stricat, oricum. În toamnă, feciorul Smarandei pleacă în fine la Folticeni, la ,,fabrica de popi." Trage la Pavel, ciubotarul, care îi va fi gazdă și de la care va învăța mai multe decât la Catihet. Cizmarul, zi și noapte, juca stos, lăsându-și ucenicii să-și facă de cap. Ba, într-o zi, îi dăduse pe la nas cu pap băietului primit în gazdă și care, după părerea lui, avea să ajungă popă numai dacă plopul
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
învățători, de preoți. Locuiau la internat sau la gazde și purtau haine de postav țesut în casă, mai călduroase și mai trainice decît cele ale orășenilor. Alte deosebiri nu erau. Ne strigam toți între noi pe numele de familie, precum catiheții lui Creangă, altminteri cu atîția Ion, Vasile sau Gheorghe nu ne-am fi putut descurca niciodată. Nu știu cum și de ce, dar prietenii mei mai apropiați s-au nimerit din rîndul sătenilor. în clasa a doua (corespunzătoare actualei a șasea) l-am
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
ziarul Naționalul din 1857. Și normal este să se înceapă cu scrierile dinaintea românului. Biografia i-a fost hurducata. Pentru că, născut în 1819, a rămas orfan de tată (fusese protopop) la 11 ani. Și-a făcut studiile la școala de catiheți din curtea bisericii Enei și, paralel, o școală de cîntăreți condusă de un călugăr rus. Aplecarea spre muzică și comentarea ei de aici, probabil, i se trage. Pentru că se acreditează că ar fi fost cîntăreț, în 1830, la biserică Enei
N. Filimon si reportajul de călătorie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17917_a_19242]
-
asupririi culturale, care-l va marca toată viața.Cele două clase primare (a Ill-a și a IV-a), pe care suntem siguri că le-a urmat acolo (1858-1859, 1859-1860), le-a trecut cu bine. Director al școalei era Wassilie Illasiewicz, catihet Porfir Dimitrovici, iar învățăori - în anul întâi, Ioan Litviniuc, si într-al doilea, Ioan Zybaczynski. Domnii învățători, cu nume așa de rebarbative, erau mulțumiți de băiat, mai ales că începuse să rupă și ceva germană. În anul școlar 1858-1859 Eminescu
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
și apoi Ion Sbiera. Lewinski, de istorie, era un dascăl strălucit și curând a și trecut la "Theresianum" din Viena . Neubauer, tot de istorie, era mai molatec, desi sever, si se arătă bucuros să nu explice lecția; părintele Kalinowski (Călinescu), catihet și el, era tot asa de îndârjit împotriva celor ce nu veneau la biserică , Vyslouzil era cam nervos , pe alții, Caspary, Limberger, Kraska, Kermavner, Hayduk, nu-i știm decât cu numele . Am comite o ingratitudine dacă am fură posterității și
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
un portret viu, complex, credibil. Nimeni nu a mai făcut până la el această operație critică (de identificare și restaurare) care dă strălucire personajelor-vedetă din operă (eroul-narator în primul rând, apoi părinții, colegii de școală din Humulești, colegii de la Școala de catiheți de la Fălticeni ș.a.) și salvează de la uitare o puzderie de figuri de plan secund, figuri trecătoare, nume pe care lectorul obișnuit, atent la aventurile lui Nică, le ignoră. Criticul le reconstituie biografic, le creează o biografie și le dă un
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
semnate de Mihail Sadoveanu), figuri junimiste ș.a. De reținut cronică închinata românului Gorila al lui Liviu Rebreanu, notele critice și polemicile purtate de Î.i. În domeniul teatrului este de menționat o dramatizare a lui I.I. Mironescu după Ion Creangă (Catiheții de la Humulești). Apar, de asemenea, multe note, scrisori și comentarii vizând legăturile culturale cu străinătatea. M.Pp.
INSEMNARI IESENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287556_a_288885]
-
prilejul să se împrietenească și să colaboreze cu Samuil Micu. Continuă să adune informații, transcrie documente, adăugându-le celor strânse la Roma. În 1780 ajunge la Blaj, fiind numit mai întâi profesor de poetică la gimnaziul românesc, apoi director și catihet al Școlii Normale înființate chiar atunci. În 1784 devine director general al școlilor române unite din Transilvania. Adept fervent al politicii iozefiniste de culturalizare a populației și de laicizare a învățământului, înființează (sau reorganizează) numeroase școli sătești, pregătește cadre didactice
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]
-
era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză) la Gimnaziul Vasilian, apoi la Academia Mihăileană. În 1838 urcă treapta de singhel, fiind numit totodată predicator și catihet la Mitropolie. Rodul îndeletnicirilor de acum va fi un catehism tipărit cu litere latine în același an, Catihis sau Învățături de căpitenie ale Bisericii Răsăritene. La îndemnul profesorului său Eftimie Murgu, va studia în 1838-1839 la București, la Colegiul „Sf.
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
catehism tipărit cu litere latine în același an, Catihis sau Învățături de căpitenie ale Bisericii Răsăritene. La îndemnul profesorului său Eftimie Murgu, va studia în 1838-1839 la București, la Colegiul „Sf. Sava”. Revine la Iași, ca predicator la Mitropolie și catihet al școlilor publice de la Trei Ierarhi, fiind ridicat la gradul de protosinghel. Într-un Cuvânt rostit în 1840, cu prilejul deschiderii cursurilor Gimnaziului Vasilian, S. pomenește de „soarele științelor” și face apologia educației, principala cauză a „propășirii sau căderii unei
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
După război a mai scris la „Tribuna”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”; între 1968 și 1972 a ținut în „România literară” o rubrică de note, „Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile Bătrânul Aristide, Brian cel Pios, Calamber, Catihetul Titivillus, Generalul Greautauck, Seb. Leonard, Șarpele cu ochelari. S. și-a asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile, de la Vergiliu la Pitigrilli. Printre cei pe care
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
Omul care și-a găsit umbra și la Al. O. Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc. N. N. Crețu publică un studiu despre romanul Anna Karenina de L. N. Tolstoi, Lascăr Sebastian scrie despre Oscar Wilde (The King of Life) și, sub pseudonimul Catihetul Titivillus, prezintă romanul Climats de André Maurois și traducerea din Giovanni Papini realizată de Alexandru Marcu (Viața lui Iisus). N. N. Crețu se referă la actualitatea liricii lui Francesco Petrarca. Liviu Andrei tălmăcește Tabloul de Jerome K. Jerome, iar Julieta Lupașcu-Blazianu
SAPTAMANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289481_a_290810]
-
1906), „Avântul”, „Însemnări literare”, „Solia Moldovei”, „Însemnări ieșene”. Cea dintâi carte de literatură este o culegere de nuvele, Sandu Hurmuzel (1916). Urmează Oameni și vremuri (1920) și Într-un colț de rai (1930), ambele adunând povestirile apărute în reviste, dramatizarea Catiheții de la Humulești (1938) și Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
marele „prieten al țărănimii” și a știut să-i facă auzite durerile. SCRIERI: Sandu Hurmuzel, București, 1916; Oameni și vremuri, Iași, 1920; ed. pref. Pompiliu Marcea, București, 1959; Într-un colț de rai, cu desene de A. Murnu, București, 1930; Catiheții de la Humulești, București, 1938; Tulie Radu Teacă, pref. Mihail Sadoveanu, București, 1940; Scrieri alese, pref. Sanda Radian, București, 1953; Furtună veteranul, îngr. și pref. I. D. Bălan, București, 1961; Scrieri, îngr. și pref. Ilie Dan, București, 1968; Tulie Radu Teacă, îngr
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
G. Ibrăileanu, Scriitori români și străini, Iași, 1926, 93-97; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., IV, 125-135; Al. A. Philippide, „Într-un colț de rai”, ADV, 1931, 14 488; Izabela Sadoveanu, Într-un „colț de rai”, VR, 1931, 1; C. Săteanu, „Catiheții de la Humulești”, IIȘ, 1938, 4; G. Ivașcu, I.I. Mironescu, JL, 1939, 32; G. Călinescu, Ist. lit. (1941), 700-701, Ist. lit. (1982), 785; Marin Voiculescu, Mircea Angelescu, Medici scriitori. Scriitori medici, pref. Tudor Vianu, București, 1964, 241-242; Sevastos, Amintiri, 142-147; Ion
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
acesta pentru intelesul abstract al lucrurilor comunicate”. În timpul probei din casa de aramă a Împăratului Roș, uriașii dau o adevarată reprezentație dramatică. Reală sau mai degrabă simulată, supărarea lui Gerilă devine pretext pentru un ilariant duel lingvistic, amintind de cearta catiheților din Amintiri, comicul fiind redat prin numeroase procedee artistice. Proba urmează un tipar mitic, eroii din mitologia greacă devenind invulnerabili în urma botezului în foc (Triptolemus). Gerilă își evidențiază meritele, utilizând un limbaj popular, presărat cu proverbe („Ei apoi! Vorba ceea
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
biografia, nu vom spune decât câteva cuvinte despre ei. Onkoura (40 ani), întors în sat în noiembrie 1957, după ce îl părăsise la vârsta de 10 ani pentru a servi ca ajutor unui milițian, a învățat vag să citească, a fost catihet, infirmier, puțin din toate meseriile, a trăit în Brazzaville și Leopoldville. Ekania (38 ani), întors în 1955, a muncit ca zidar 14 ani în afara satului (7 ani în atelierele CFHBC la Mossaka, 7 ani în diverse întreprinderi din Brazzaville). 141
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
dobândi popularitate ieftină ascultă plângerile sătenilor împotriva unei mănăstiri și apoi bate cu biciul toți călugării, neomițându-l pe stareț. Lumea clerului este prezentă în proza noastră, dar se remarcă mai ales prin minusuri. Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. Călugării și călugărițele lui Damian Stănoiu nu sunt pilde de sfințenie. Povestirile lui sunt foarte reușite și credibile. Personajele sunt oameni care, chiar dacă au ales calea bisericii, nu sunt ocoliți de nici un defect uman, dar nici
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
G. Ursu, Aurel Gh. Stino, Marin Predescu, Marieta Creangă, G. Bezviconi, Pr. C-tin Beldie, Pr. I. Olaru, Alexandrescu Galex, Mureșanu etc. etc. De remarcat articolul d-lui Aurel Gh. Stino: : „Șinotoismul", din trecutul orașului Bârlad, de Gh. Bezviconi și Catihetul „Vasile Grigorescu", scris de pana înțeleaptă a scriitorului Artur Gorovei. Ne-a înălțat mult revista : „Păstorul Tutovei" și-i urăm aceeași muncă fără preget pe drumul spinos al apostolatului. C. Nic. Br. * Iar despre „Păstorul Tutovei”, anul IV, nr.1-2
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
băiatului, conflict adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative, culminând cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către acesta personal și călugării săi.Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar ășcoala de catiheți) din Fălticeni, unde, spre suprinderea sa mărturisită, se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Nică se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc școala lui Teodorescu, fapt ce îl lasă expus ca țintă a severității profesorului. În
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
reformarea învățământului românesc prin modernizare instituțională și profesionalizare. El însuși scriitor, Horia Gârbea discută textul ca dovadă a unui anticlericalism manifestat de Creangă ăa cărui carieră preoțească se va fi sfârșit prin caterisire), adăugând: „Amintirile lui Creangă de la școala de catiheți ar descuraja orice candidat. Copilul și imaginea copilăriei Unicat in literatura română,volumul, Amintiri din copilărie depășește tot ce se scrisese despre universul celei dintâi vârste a omului.Paginile din Ion Ghica ,Costache Negrutzzi, Alecu Russo,Vasile Alecsandri rămân în urma
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
portretului. Tohăneanu sublinia că ―portretul,care,de la cronicari încoace se bucura de o frumoasă tradiție în proza artistică românească, nu creează decât rare hiaturi în fluxul torențial al narațiunii lui Creangă. Figurile izolate pălesc în fața imaginilor de grup.Scena încăierării catiheților din casa lui Pavel Cinlocarul e remarcabilă prin dinamismul ei, iar atmosfera de la școala din Fălticeni pare să sugereze o imagine de infern,unde tinerii sunt torturați de manuale lipsite de limpezime, ―curat meșteșug de tâmpenie-.Cel mai complex dintre
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
preadolescenței,când jocul este substituit de petreceri specifice. Sentimentul erotic este mai pronuntaț , dovadă fiind desele vizite la crâșmărița din Rădășeni sau gândul care fugea uneori la fata popii din Fălticenii Vechi. Petrecerile lăsau greu locul clipelor de învățătură,când catiheții se încumetau ―să ne mai punem și câte pe oleacă de carte-.Ajuns holtei, Nică,e deja conștient de sentimentele sale și de aici explozia lirică din final,care demonstrează că eroul era puternic ancorat în viața tumultoasă a satului
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
fiul acestuia, Dumitru (frate al mamei sale, Smaranda). Se întoarce acasă de Paști. 1853. Urmează „Școala Domnească” din Târgu-Neamț, sub numele de Ion Ștefănescu. Îl are profesor, între alții, pe Isaia Teodorescu ( „Popa Duhu” ). 1854. Se înscrie la școala de catiheți din Fălticeni, urmând să îmbrățișeze cariera preoțească, ajutându și cât mai repede familia. Din ianuarie va fi înscris în catalog cu numele de Ion Creangă. 1855. În urma examenului din 29 iunie obține adeverința care-i permite să se înscrie la
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
a sărit inima ascultând pătărania aia așa palpitoasă, nici n-a căzut lat aflând că Feinberg purta, chiar când a dat bonu-cupon, tișortu ăla dă jerse, care țol damnificata nu i-a dat cu totu dă cap, că o Îmbrobodise catihetu cu vorbe fine și povești miștoace. M-am prins dân zbor că omu iera una cu cauza care Îl ținea legat dă mâini și dă picioare. Punând degetu pă rană, l-am Întrebat fără somație că cum Îl chema. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]