215 matches
-
pașii ei. Dupăie. Alintă pămîntul cu picioarele ei. Îl face să crape de întărîtare. Olga și-a despletit părul, și are un păr șaten-închis, așa, spre negru. Este lung și se lăfăie în vînt. Pare o adunătură de șerpi de catran care șuieră și își ițesc capetele. Aleargă de mănîncă pămîntul. E drept, cît se poate alerga prin păpușoiul din Moldova, cel de la periferia orașelor, de la marginea blocurilor, de la începutul pădurii. Liziera se vede undeva în depărtare. A scos tricoul îmbibat
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
amenințătoare le coboară abrupt disonant în poală din ceaiul cu lapte reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
în bună măsură fenomenul pe care l-a descris J. Byck, prin formula "dezagreabilul ca mijloc de întărire", într-un studiu din 1937 în care observa modificările semantice ale cuvintelor grozav (cu sensul inițial "care îngrozește"), foc ("frumoasă foc"), prăpăd, catran etc. Sens hiperbolic adesea pozitiv atribuie și rău ("frumoasă rău") sau construcția consecutivă de groază. Limbajul tinerilor, începînd de prin anii '70, a reînnoit seria prin hiperbolele negative bestial, criminal, de comă, folosite cu sens puternic apreciativ. Devenit adjectiv, belea
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge-i condeiul, Doamne, fă-i fila grea fierbinte, Dă-i aripi
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
Iar de aici, vorba lui Călinescu, nu popi plătește! Fac, ce fac și o caut cu lumânarea aprinsă! Sper să aibă și Înalți Prea Sfinții umor și să înțeleagă faptul că nam băgat slujitorii Domnului (dar slujitori!), în oala cu catran, oală dată de pomană de asfatangi (pentru reducerea impozitului), prin Biserică, ălora ce se ocupă zi și noapte de focurile din iad. Colaborare nu glumă! Dragii mei, îmi vine să mă laud singur. Am făcut o așa trecere de la una
Scrisoare către niciunde, dintr-o lume doar cu lacrimi şi bani. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
înființarea echipei de teatru în limba engleză a Colegiului Național „C. D. Loga“. Animați de dorința de a încerca cât mai multe genuri literare, tinerii actori au ajuns și la adaptări. „Doctor Tarr and Professor Feather’s Systems“ („Metoda doctorului Catran și a profesorului Pană“) este o adaptare a „Povestirilor“ lui Edgar Allan Poe și a fost prezentată la Curtea Franciscană a Centrului de Cultură și Artă al județului Timiș și la Festivalul de Teatru de la Arad. Piesa „The Lark“ („Ciocârlia
Agenda2004-49-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283119_a_284448]
-
stilizate avangardist, în felul în care scriau Voronca, St. Roll, Geo Bogza: "mașina mea este un pămînt suspendat - / o bufnita măslinie îl veghează;/ dragule, eu m-am născut de-a curmezișul, la noi în sat;/ mama a visat lumînări de catran/ iar tata s-a-mbătat - / pe la Bărăcăciuni, bunicii tac afinat" (Tic nervos). Natură e introdusă în fluxul limbajului (post)modern, cu satisfacția cîștigării unui pariu: "cad conuri de bronz din corpul iubit;/ viclene pajiști ne-asteaptă - // în oraș se taie fluturi, iar pîrîul
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
mai înainte că nu știam că în SUA era interzis să intri cu o marfă cubaneză, oricare ar fi fost, și era adevărat. Omul de afaceri, la care fuseserăm invitați, și care fuma un trabuc Honduras, puturos, negru, ca de catran, și care lăsa să se scurgă o zeamă scîrboasă, părea că glumea că aș fi fost pasibil de închisoare, dar asta era doar o aparență, vorbea de fapt serios, și aș fi pus pariu și că în afacerile lui era
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
Mihai Stoian Un cap fără memorie este un loc fără garnizoana." Napoleon I Fugit irreparabile tempus. 1941. București. Tîrziu în vară. Arșiță. Orașul miroase a catran încins. Într-o încăpere de la etaj, a hotelului "Athénée Palace", miroase totuși a tutun bun. Un barbat înalt, voinic, brunet, pufăie din pipa, gînditor. Poate nu-i decît foarte ostenit. La un moment dat își trece palmă peste părul tuns
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
nici mai mult nici mai putin, ca patriot ce era, să mă prezint la vamă și să declar, chiar și acum, după ce trecuse atît timp, - trabucele interzise. El tocmai trăgea dintr-un trabuc negru infect, un Honduras, care putea a catran și care se și umezise mult lăsînd să se prelingă o zeama neagră, pestilențiala. I-am spus să nu mai fumeze Hondurasul ăla împuțit, și i-am oferit o havana, atît de jinduita de toți, în ciuda interdicției naționale, ori tocmai
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
gunoi se va strădui să-l înghită. Stând pe pat, îmi las degetul să alunece pe genunchi. Spațiile dintre clădiri poartă urmele lopeții de zăpadă a maică-mii. Undeva, la mine în cameră, se ascunde copilăria mea. Scârțâitul lopeții pe catran dezgroapă o dimineață pufoasă. Poate că mă doare gâtul, nu trebuie să merg la școală. Margaret Mitchell, Caks, Camus, Thomas Mann. Iarnă. O lumină palidă strecurându-se printre perdele. Mirosul paginilor cărților și emanațiile corpului, excitante și tari sub saltea
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
umple cu tămâie cădelnița de serviciu și să amețească pe toată lumea, inclusiv pe autor. Liniște, bunăînvoire, congratulări bezmetice. Ori, luând profesia de critic în serios, - și, de ce nu, viața-n piept! - să puie în cădelniță, dacă e neapărat cazul, nițel catran... Nu că ar voi dânsa să ne împută și să împută și autorul. Dar, dacă opera însăși, mirosită atent, secretă infernala odoare?... Luminița, fie-mi permis, procedă cu o intuiție și cu o maturitate artistică, amândouă rarisime... Mi-e mie
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele. Înserările căzînd repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd să lucească tingirile, obiectele
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
văd cum arată sufletele omenești. Că te uiți la un om care îți arată sufletul rozaliu, numai flori în ochi, curcubee pe față și miere pe limbă. Dar dacă te uiți mai bine-n beregata lui, vezi că are sufletul catran. Cu toate că el ți-l prezintă în culori cameleonice. --Aaa! Se dumirește vânzătorul. Matale dorești un caleidoscop cu suflete. --Ăsta era domnule! m-am luminat eu la față. Aveți? Vânzătorul mi-a făcut discret cu ochiul și un semn din colțul
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
de pe care aruncase momeala pescarul. - Sper doar că muza mea mă va găsi în locu’-n care plin de sârg voi pescui! Despică ierburile cu brațul stâng, atent la picioare, alegând poteca din apropierea stâlpilor de lemn care miroseau puternic a catran. Firele prin care trecea curentul electric, erau dilatate din cauza căldurii și atârnau între stâlpi, mai apropiate de pământ ca niciodată. Nehotărât, Poetul, cântări fiecare petic de mal, să fie umbră, să nu fie prea multă papură crescută în apropiere, să
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ... PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1713 din 09 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Nechează herghelii de nori Îi ține vântul în buiestru Neînșeuați, fără căpăstru, Catran pe neporniții zori. Copite scapără lumină, Fulger-amnar de deznădejde. Amarnic pogorât pe mejde, Ciopor de tunete se-alină. În urma lor pământul zace Mustind sordid sub văl de clisă; La fel, povestea mea nescrisă, Așteaptă colbul s-o îmbrace. Năvala-n
… PUR ȘI SIMPLU, LACRIMI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378241_a_379570]
-
pe pământ și am murit și noi odată cu Tine de frică și spaimă acela ce care noi l-am răstignit cu adevărat e Fiul Lui Dumnezeu de durere buimac ceru-ntreg a-mbrățișat pământul în noaptea aceea de smoală umblând pe catran Tu ai înviat a treia zi noi însă sm rămas rând pe rând să ne ridicăm din morți după propria Ta bunăvoință și după înțelegerea noastră proprie de-a lungul vremii cel dintâi rod ai fost Tu apoi noi după
UȘA OILOR-ISUS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382123_a_383452]
-
Vedenii (Cultura Poporului, cca. 1930) pe care-l am în față, și-a însoțit lectura poeziilor de schițe din vîrful creionului, subțiri, sumare, siluete-perechi, multiplicînd unica planșă a lui Mac Constantinescu, o Evă țîșnind din Adam într-un rai de catran. Așa e și poezia pe care aceste ilustrații o completează, văzînd-o într-un alt limbaj: o discreție înconjurată de întuneric, o linie fără conținut, aproape o idee de linie. Imagini pentru Lia și Legende sînt cele două împărțiri ale acestor
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
de la lucru pe ulițele pietruite, intrând unul câte unul pe portițele ospitaliere, vara înecate în verdeață și pline de flori, este bucureșteanul Geo Dumitrescu... Îl văd pe poetul ce-și compară frun-tea ridată cu scăpăriciul unei cutii de chibrituri, peste catranul căreia s-au tras multe bețe,... îl văd pedalând prin Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
Matrix, de felul în care se vede ce a rămas din omenire din perspectiva spațiului stăpânit de monștri ai beznei fioroase: „...ținând în mâini frânghia ombilicală, Fulviu își roti curios privirile împrejur. Omul de serviciu avusese dreptate, privea cerul de catran de deasupra, acoperit de nori plumburii cu burți galbene, prin care pâlpâiau fulgere de furtună, cu ochii cuiva care a intrat într-un tablou fantastic. Pentru prima oară de când învățase să-și controleze mișcările în vis deveni conștient nu doar
Lumea narcolepticilor by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4263_a_5588]
-
că eram în cambuză. Am luat o pară mălăiață și am mușcat din ea, ca să-mi înșel mai curând spaima decât foamea, fredonând în gând un cântec în vogă la epoca aceea: Dunele-s ca și divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactuși și izmă rupte. Na-na-na... Tolăniți pe dune, rozând mere. Na-na-na... M-am deșteptat cu capul greu, cum se întâmplă când dormi prea mult sau te trezești dezvelit și îți dai seama că frigul pe care-l simțiseși
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
de bună seamă, o consolare. Departe de ea, la vreo douăzeci de secole după Christ, zeii nu mai sînt decît niște oameni care s-au descurcat mai bine. Iar cursele de șoareci adastă la tot pasul. Despre vîrsta asta, de catran, e Zeii prind șoareci, jurnalul de încercare al lui Dimitrie Stelaru, din 1968, de la Editura pentru Literatură. "Jurnalul" e un fel de a spune, cît timp faptele și oamenii sînt doar jetoane colorate, zvîrlite după toanele unei memorii de poet
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
scrie la condică. Acuma, urchile cât gura pâlniei! Avem poruncă... ASCHIMODIE: Măi, să știi că dau cu tine de pământ! Ia te uită, șefule, Muțachi azvârle cu purici în mine. MUȚACHI: Prost mai ești, Aschimodie! Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Aiștia-s purici? Îs fulgi de catran, mi i-a dat Babuta când am scărpinat-o între coarne. Ia uite, de-a mai mare dragu' să te joci cu dânșii! GHIMIZDROC: Hă, hă, să mori de râs! Ce mai fulgi de catran! Și-a bătut baba joc de tine. Să vezi ce fulgi am eu, colo, în cotlonul bălții, ia așa de mari, cât o cioară!... CODÂRLIC: Măi dracilor, pun cățeaua pe voi. Ați înnebunit? Ascultați: ne-a poruncit Întunecatul Săcăluș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o dată... să nu pătrundă până la tine nici rază de soare. Termină de legat) Acu' spune, vezi ceva? (Codârlic nu răspunde) Iaca poznă, nici nu mai aude! (strigă la urechea lui Codârlic) Măi, vezi ceva? CODÂRLIC (strigă și el): Beznă și catran; parcă-i la mama acasă! DĂNILĂ: Tocmai bine! Acuma ia să mă uit eu prin preajmă, nu se poate să nu găsesc pe-aici vreo drughineață de stejar. Că la d-alde astea, tot mai bine-i să te bizui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]