9 matches
-
sete de liniște, moartea nu mai este de unică folosință, este și ea tot un VIP. Și tot așa, spaima continuă... Privitorul care nu mai rabdă, schimbă televizorul cu ziarul, dar stupoare: moarte și criminali într-un tur de forță cauzalistă la toate tarabele, „natura își caută răzbunarea”. Nu fac aici inventarul părerilor potrivnice cu privire la mass-media, pentru că, la această mare cotitură de vreme, semnele sînt clare. Ea are marele merit de a învrednici teoria despre cealaltă față a sa, aceea de
POLUAREA SPIRITULUI SAU DEBUSOLAREA CVASI-TOTALA de DIANA POPESCU în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Poluarea_spiritului_sau_debusolarea_cvasi_totala.html [Corola-blog/BlogPost/342462_a_343791]
-
etimologică, de la plaudere, care în latinește înseamnă a bate din palme, a aplauda, a accepta. Prin urmare, când spuneam că numai în măsura în care cineva are simțul realității poate imagina ceva plauzibil, înțelegeam nu ceva de ordinul probabilului sau posibilului empiric, statistic, cauzalist, ci plauzibil în planul imaginarului. Căci (și asta mi se pare foarte important) planul imaginarului este unul riguros și nu unul în care merge orice. Cum îmi spunea foarte bine doctorul, creația fantastică trebuie să se acrediteze ontologic, să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
În cazul lucrării de față cred că putem înțelege mai bine diversele fenomene sociale, precum schimbarea sau tranziția, lipsite uneori de explicabilitate și de predictibilitate prin teoria sociologică de sorginte clasică; chiar dacă exemplele de mai sus sunt fenomene explicabile și cauzalist (determinist), ele sunt neinteligibile prin "minimalismul" galileo-newtonian, care reduce lumea la relații funcționale între particule. În societate, atomismul social poate fi tratat cu aceeași "indulgență": de fapt, obiectul de abordat constă în structuri, adică forme care se supun, cred, unor
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de haos nu are același înțeles cu cel din limbajul comun. Când vorbim despre haos în știința fizicii, încercăm să aprofundăm înțelegerea fenomenelor (aparent) dezordonate, inexplicabile prin aparatul teoretic restrâns al fizicii tradiționale. Evoluția sistemelor haotice este impredictibilă prin metodele cauzaliste clasice. Multe exemple de fenomene haotice sunt aceleași cu exemplele sugerate de teoria fractalilor sau de cea a catastrofelor: generic, aceste exemple descriu forme neregulate a căror evoluție este imposibil de prezis, ca fenomenologie, de către teoriile fizicii clasice. Inițial, s-
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
este o "caracteristică" a perioadei pe care o parcurge România de la socialism la capitalism, fiind determinată de "restructurarea" economiei, de "moștenirea comunistă", de actele de corupție, de trecerea de la hiper-centralizare la "liberalizare" (de la o extremă la alta) etc. Adepții explicațiilor cauzaliste ale sărăciei susțin că: săracul însuși e vinovat de situația de sărăcie în care se află, el singur a ajuns în această stare; cauza este organizarea societală; sărăcia este un fenomen social normal în societate, cu rădăcini adânci și dependente
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
produs de discurs asupra psihologiei personajului cu acela determinat de mediul exterior (peisajul natural și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană, de o evidentă "impuritate" estetică, nu respectă principiile unei logici de tip cauzalist stricto sensu: în Comedia dragostei, de pildă, dacă personajele sunt plăsmuite după principiul mimetic al analogiilor cu "natura" și "mediul", asta nu înseamnă că narațiunea se încadrează obligatoriu (așa sugerează criticul) fie într-un registru realist (când "fatalitatea" acționează ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
trei tineri. Explicația pozitivistă a fenomenului e desigur posibilă, plauzibilă și adevărată, dar în fond rămâne irelevantă. E adevărată, dar nu destul de realistă. Un realist profund nu se mulțumește cu explicații prin A+B. Nu le respinge, bineînțeles : explicația pozitivistă, cauzalistă, este ineludabilă, obligatorie, riguroasă, strictă. Dar cine se mulțumește cu atât, în anumită ordine de evenimente și fenomene, nu ajunge la esența lucrurilor. Un realist profund merge mai departe cu analiza, cu raționamentul, cu imaginația, cu intuiția. El trebuie să
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un thriller psihologic, de altfel, prezentarea incidentului este amînată pînă cînd atmosferă s-a încărcat suficient cu electricitate, iar rezolvarea polițista a cazului este eludata. Nici situația familială incertă a adolescentului camuflînd o traumă, părinții aflîndu-se în divorț, nu funcționează cauzalist. Gus Van Șanț nu se raliază unui deziderat umanitarist, așa cum nu conferă cîtuși de puțin o turnură pedagogica filmului sau, si nu posedă o agendă social-politică menită dezbaterii și aceasta se poate vedea și mai pregnant în Elephant - cît de
Cu elefantul în parcul paranoic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8295_a_9620]
-
intriga" cărții ca și Întâmplări în irealitatea imediată, schimbând ce e de schimbat, Bizu se înscrie în categoria prozei de idei și de viziune, fără miză propriu-zis "epică". Altfel spus, "logica" romanului lovinescian este deductivă și finalistă, nu inductivă și cauzalistă (cum e "logica" literaturii de tip realist-mimetic): pornește adică, repet, de la o psihologie deja conturată, invariabilă, pe care "evenimentele" nu fac decât să o "ilustreze", să o "exemplifice". De aceea Bizu nu e, am mai spus, un Bildungsroman. Ne dăm
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]