234 matches
-
Iulia Popovici De vreo 50 de ani, Radu Cosașu încearcă să fie în scris „și evreu, și mic-burghez, și bucureștean, și utecist mesianic, și cavalerist în Armata Română”; a-ncercat să-și extirpe „rădăcinile mic-burgheze” pentru a fi un comunist fără partid, a sfîrșit prin a fi nici de dreapta, nici de stînga, nici echidistant. E de meserie nuvelist, cu vocație de ziarist și reflexe
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
e ceva legat de cur. Ce?, temătorul narator n-are să afle niciodată, dintr-un refuz de ultim moment de a privi goliciunile mîndrului Bombea. Care Bombea, deținător al unui formidabil șezut, pornește cu galoane de locotenent pe calea gloriei de cavalerist. Glorie care nici vorbă să se prindă de eroul-narator, în război declarat cu călăria; după 10 luni de rînit la cai și corespondențe la ziarul regiunii militare, e detașat ca ziarist la Cluj. Aici descoperă farmecul subtil al cofetăriei Vita
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
viziunii sentimentale, personajele și recuzita lor prăfuită dobîndind statutul de metafore sui generis. Parcă asistăm, după cum indică, într-o judicioasă prefață, Cornel Ungureanu, la „o înviere din morți”, la „un bal de fantome”: „Pîlpîie molii/ cuminți, răbdătoare.// Din fotografia iodată/ cavaleristul cu grad de caporal/ privește melancolic/ spre satul natal.// Cambii, foi de vite, chitanțe/ de la «S.A./ de asigurări Transsylvania».// Pălăria mea tiroleză.// În noaptea de-aici/ s-a stins și ochiul/ penei de păun.// Praf de tutun/ pe imaginea taurului
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
de istorie vie, povestită La cei aproape 100 de ani ai săi, generalul Mircea Tomescu uimește printr-o memorie incomensurabilă, o biografie eroic-senzațională, vigoare a spiritului și trupului ca- re-și are tainice resorturi. Însă ceea ce este uluitor la Cavalerul cavalerist al Ordinului Mihai Viteazul este felul în care pune șaua pe trecerea vremii... Pentru sute de timi- șoreni, Nea Mircea e o preafrumoasă legendă a copilăriei: Profesorul de călărie. Cel care-și răsfăța „recruții” fără să-i alinte. Îi creștea
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
cîte 2-3 pe an". Cezar Petrescu mai are încă resurse pentru a glumi pe seama stării sale: "circulația s-a făcut prost, s-au depus săruri cu tonele și acum parcă sînt un personagiu dintr-o comedie de odinioară: un gheneral cavalerist la pensie, care se repede curtezan că în junețe să dea braț demoazelelor și ai , ai! are el nevoie de brațul demoazelelor ca să facă prudent și cu dureri fantastice cîte un pas, copăcel". Din păcate, medicamentele pe care le solicită
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
La Spiridon, cineva începu să-și agite disperat mâinile, în semn că vine... Și Napoleon, într-adevăr, apăru. În carne și oase. Cu tricornul pe cap. Cu mantaua lui albastră, cu mâna dreaptă înfiptă în rever, cu niște cizme de cavalerist lustruite, despre care unii pretindeau că ar fi fost împrumutate de la Regimentul local 5 cavalerie... Împăratul se apropie solemn de monument, se opri, se înclină adânc... Asistența izbucni în urale. De groază, ca și de admirație, înlemnisem; nu mai puteam
La Monument by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15819_a_17144]
-
râu și se apucă să bocească, un bocet nemaiauzit, inventat de ea... Pe veterinar îl va chema Coriolan Idrea. Și chiar așa îl va recomanda bătrânul B., primarul satului: ,,Domnul Idrea Coriolan, veterinar și zoolog de valoare..." ...Căpitanul R., fost cavalerist, fost amant al moșieriței Păvăloaia rămasă văduvă și care, după războiul al doilea, ajunge îngrijitor la parcul zoologic din Bârlad, ,,parc" vorba vine, dar așa i se zicea. E chemat urgent în altă localitate din Moldova mizeră, înfometată și pleacă
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
M. Cămărășescu, Prim-Secretar al Legațiunii, am fost luați de Dl. Ministru Vicontele Riba Tamega și Secretarul Dl. Pinto Ferreira, într-un automobil al Președinției, de la Hotel Aviz și ne-am dus la Palatul Belem, escortați de un escadron de cavaleriști din Garda Republicană; în curtea Palatului o companie a dat onorul, intonându-se imnurile. Președintele Republicei, înconjurat de Dl. Salazar și de casa civilă și militară, ne-a primit în Sala Louis XV, unde s-au rostit discursurile, al căror
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
Ce vezi tu și eu nu văd? Dumitre, băiete! Se vede treaba că ai fost infanterist. Nu vezi decât până la capătul puștii. Mai departe nu-i chip. Da’ ce vorbesc eu degeaba, că tu tot catană neinstruită rămâi. Ba sunt cavalerist, Pâcule! Si de pe cal se vede mai departe... Numai că gura ta turuie ca melița fimeii mele, când s-apucă toamna de melițat cânepa. A fi ea gura mea ca melița fimeii tale, da’ ochii sunt buni și văd departe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Da’ eu? Tu... tu ai să ieși din casă și ai să cesali armăsarul, ai să-i dai ovăzul și ai să-l asculți cum ronțăie. Ți-i aduce aminte de cătănie, Dumitre. Nu te lăudai tu că ai fost cavalerist? Nu mă lăudam. Spuneam doar că infanteristul nu vede decât până la vârful puștii, pe când un cavalerist vede hăt departe... Și asta nu-i laudă? Cam miroase a laudă, dar trebuia să spun și eu ceva când tu te lăudai că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-i dai ovăzul și ai să-l asculți cum ronțăie. Ți-i aduce aminte de cătănie, Dumitre. Nu te lăudai tu că ai fost cavalerist? Nu mă lăudam. Spuneam doar că infanteristul nu vede decât până la vârful puștii, pe când un cavalerist vede hăt departe... Și asta nu-i laudă? Cam miroase a laudă, dar trebuia să spun și eu ceva când tu te lăudai că vezi până în zare. Chiar și mai departe... Uite că n-ai înțeles ce am vrut să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
stele grăbindu-se să se afunde în cele mai ascunse cotloane, doi călăreți străbăteau șleaul în trap săltat. Priveau mândri înainte, furându-se din când în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de aproape însă, băgai ușor de seamă că nu erau la prima tinerețe. Ba mai mult! Albul pletelor și mustățile colilii dovedeau fără putință de tăgadă că duceau în spate ani buni! Și dacă te-ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apropiat și mai mult de ei, dibuiai cu ușurință, că unuia din ei nu-i prea vine la îndemână să umble călare, pe când la cel căruia mustața îi cădea ca o streașină deasupra gurii se vedea ușor spiritul unui adevărat cavalerist!... Vezi, Dumitre, să nu-ți scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
scrântești mâna trăgând atâta de dârlogi! Da’ cum crezi tu, Pâcule, că se strunește un cal pe care-l încaleci? Îl lași să miroase colbul drumului sau îl faci să țină gâtul încordat ca la paradă? Păi ce fel de cavalerist ești dacă îi dai voie calului să meargă ca o gloabă? Capul sus, băiete! Și al tău și al calului! Așa se călărește! Ei! Dacă m-ai fi văzut tu pe mine cum călăream în cătănie! Aveam niște cai ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
din păcate poros, nasul cu nări largi, fremătînde, buzele bine conturate, cam cenușii, poate de oboseală, gîtul scurt, puternic, toate, chiar și picioarele ușor curbate, linia lor fiind scoasă în evidență de cizmele subțiri și înalte, roșcate, cu pinteni de cavalerist, toate luate separat nu aveau cum să-ți dea imaginea unui "zeu coborît din nori", însă era ceva la el care te fascina, poate privirea, poate aerul de siguranță sfidătoare, poate gesturile aproape extravagante, palmele fluturau ca două păsări speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de secundă, își dădea bine seama că făcuse o prostie, foarte, foarte rar i se întîmpla să spună cuiva un astfel de adevăr, care pare în mintea oricui nu l-a trăit o fanfaronadă de prost gust, o glumă de cavalerist, nu altceva. "Ah, voiam doar să-mi exprim îndoiala, domnule Mihail, că un as ca Italo Balbo, care în fiecare zi se înfruntă cu moartea, față în față, ochi în ochi, ar mai fi interesat în intrigi politice. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În suflet. Războaie ale căror câmpuri de luptă se pricepea de minune să le reproducă pe tăblia mesei, servindu-se de bucăți de pâine, farfurii, tacâmuri și stacane de vin, Juan Vicuña cel din Extremadura; care, Întrucât fusese cândva sergent cavalerist, mutilat la Nieuport, făcea pe strategul priceput. Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei ani, parcă așa Îmi amintesc, de la reluarea ostilităților În Țările de Jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A lui Bachus licoare de cleștar Îi zise lui Juan Vicuña. După cum v-am mai spus, acesta era un fost sergent cavalerist, foarte puternic și corpolent, care Își pierduse mâna dreaptă În luptele de la Nieuport și trăia dintr-un beneficiu regal constând din licența de a exploata un mic tripou. Vicuña Îi Întinse o carafă de Valdemoro, iar don Francisco, deși prefera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu inimi senine, dar nu admit să le vorbești de sus. Îmi amintesc un episod care m-a impresionat În mod deosebit, mai ales pentru că punea În evidență felul de a fi al căpitanului Alatriste. Juan Vicuña, care fusese sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amiază, ne-au zărit Turcii, care urcau pe malul stâng al Prutului. Ei și-au oprit înaintarea și au început să construiască patru poduri pentru a trece dincoace de râu. Avantgarda din care făceam parte număra cam cinci mii de cavaleriști. Generalul nostru a apreciat că armata turcească trecea de douăzecii mii și a ordonat retragerea la adăpostul întunericului spre a ne uni cu grosul armatei rusești, a cărei ariergardă, cu o zi mai devreme, nu trecuse încă de Râșești. în timp ce
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
și a fost respins cu mari pierderi pentru atacanți. în urmărirea acestora, ieșind din fortificație, a pornit contraatacul nostru cu grenade, în frunte cu generalul Weidemann. Acesta căzu în primele rânduri. Pe mine m'au lovit schije la ambele glezne. Cavaleriști moldoveni pe jos m'au scos pe brațe din luptă. Oficerii răniți erau aduși în centrul fortificației, luați în primire de sanitari și îngrijiți de medicul țarului. Petru I a venit să ne îmbărbăteze dar i s'a făcut rău
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
seamă pentru sănătatea cailor. Cele mai multe cunoștințe, însă, le are de la tatăl său, care a fost la rându-i un vestit crescător de cai în Banat. De altfel și bunicul, husar în armata austro-ungară, fusese un împătimit al cailor, iar tatăl, cavalerist în Regimentul de călărași, în aceeași măsură. Primele iepe au venit cu mânjii de la Herghelia din Izvin, apoi a avut un mânz de la un armăsar ardenez, considerat la acea vreme „regele” hergheliei de acolo. Mai târziu a rămas nea Traian
Agenda2005-34-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284108_a_285437]
-
fructuoaselor sale cercetări științifice. Al.T. Burada Una din fetele lui Dumitru Stoika - Iulia - s-a căsătorit cu Dumitru Ullea, șef de gară la Ungheni, fiul postelnicului Ullea, și au avut trei băieți și trei fete. Unul din fii, Traian, cavalerist, colonel, apoi magistrat militar, președintele Tribunalului Militar din Iași, și din 1945 șeful Cenzurii Presei în București, a fost tatăl lui Sorin Ullea. E ilustrativ pentru acea epocă răspunsul dat de unul din frații lui Traian Ullea, generalul Octav Ullea
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr, astfel încât arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]