17 matches
-
am săvârșit...Am făcut o întâmplare de bâlci și zvon, dintr-o taină a noastră...Iubirea noastră pe care tu o vreai, așa cum spuneai mereu, izolată în înălțime, am dat-o pradă bârfelor prostești și grosolane."248 Natură superioară, dar cazuist iremediabil, Pietro trăiește aceeași dramă eminesciană generată de imposibilitatea reconcilierii cu sinele: "Pietro (ca de la capătul unui lung drum): S-a iscat în mine un gol pe care nimic nu-l mai poate umple. Ar trebui să mă pot reda
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bazează pe această ambiguitate totală creată de ironie. Ele povestesc o serie de întâlniri fictive (prezentate însă drept reale) între narator, aparent persoană ignorantă în materie de teologie, și un iezuit, adversarul janseniștilor, care are rolul de a rezuma doctrina cazuiștilor. Având în vedere că aceste scrisori au ca destinatar publicul monden, cuvintele pe care naratorul le adresează iezuitului de-a lungul întâlnirilor vizează de fapt doi destinatari, plasați la niveluri distincte: alocutarul imediat, iezuitul, și cititorii scrisorilor. Recurgând la ironie
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grave tonuri ale contestării, capitolul premergător Legendei intitulându-se chiar Răzvrătirea. În fața cortinei încă neridicate, Ivan Karamazov își declamă celebra filipică într-un torent de fapte și relatări menite, toate, să recuze cu furie planul divin de armonie universală. Teribilul cazuist, închis în tristul separeu despărțit de restul restaurantului printr-un paravan și zăvorât totodată în înghețata logică a propriilor sale argumente, revarsă asupra fratelui său și a cititorului o întreagă sofistică a întunericului, în care el crede și pentru care
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
de mărci ale evaluării negative: disciplina doar "încearcă", normele etice sînt "abstracte", subtilitățile și abilitatea implică intenții de înșelare; acuzațiile cele mai dure privesc conținuturile, în formulările "să justifice unele practici imorale" și "teze false sau îndoielnice". Evident, definiția substantivului cazuist urmează aceeași direcție și nu lasă nici o portiță de salvare: "persoană care aplică metodele cazuisticii, care se servește de argumente ingenioase și logice în aparență, dar false în fond". De altfel, în dicționarul general care a precedat DEX-ul (DLRM
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
comparate cu cele din alte dicționare - românești sau străine. în dicționarul academic al lui Sextil Pușcariu (tomul apărut în 1940), cazuistica era "acea parte din teologie care-și propune să rezolve cazurile de conștiință; p. ext. dispoziție spre subtilizare", iar cazuistul - un "teolog care caută să rezolve cazurile de conștiință; p ext. cel căruia-i place a pătrunde pînă în cele mai mici amănunte ale fiecărui caz, analizînd și subtilizînd, cu gîndul de a da o dezlegare mai exactă și mai
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
subtilizînd, cu gîndul de a da o dezlegare mai exactă și mai documentată". Se poate constata, la distanță de 20 de ani și după o schimbare de regim, totala divergență a evaluărilor. înainte de a fi considerat necinstit și de rea-credință, cazuistul păcătuia doar prin exces de subtilitate. în lucrări lexicografice contemporane din alte limbi, definițiile sînt fundamental descriptive și informative, uneori înregistrînd și folosiri figurate ușor ironice - fără a ajunge însă la condamnarea fără replică din DEX. Cum e de așteptat
Cazuistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16099_a_17424]
-
unei circumscrieri sintetice a operei pe care o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la Pompiliu Constantinescu: "ilustrare concretă a sensibilității unui intelectual din epoca eminescianismului"; "romanul unui cazuist (...), al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație" (G. Călinescu- I. L. R., Minerva, 1985, p. 667). Pentru Al. Piru, Adela este "traducere epică a aforismelor din Privind viața" (în G. Ibrăileanu, ediția a III-a, Minerva, 1971
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul era în regulă" (idem, p. 108). Complexul ridicolului se hrănește și din teama refuzului virtual, provenit din nepotrivirea de vârstă. Chiar cochetăria și amabilitățile Adelei sunt socotite, de cazuistul intelectual, concesii față de vârsta sa înaintată: "Cochetarea ei, concesiile ei nu sunt mai degrabă un semn că te consideră scos din circulație?" Exprimarea apăsat colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea de vârstă are, așadar, o funcție triplă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
elevată și subtilă, lipsită de orice prețiozitate, de orice afectare. Ion NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, București, 1991, p. 126. Din 1911 datează niște Amintiri din copilărie și adolescență, publicate postum, în care se înfățișează ca un erotic precoce, cazuist, și cu un temperament neliniștit de revoluționar cu predispoziții fanatice, dar numai în idee. Amintirile sunt o mărturie esențială asupra mentalității tinerilor generoși de la finele secolului al XIX-lea, ai căror idoli erau materialiștii Moleschott, Vogt și Büchner, dar și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
experimentată, alunecă în capcana întinsă de Sandu. Personajul masculin rămâne interior vid și sterp și chiar pervers și crud. Zbuciumul inutil al lui Sandu și tristețea lui vine din superficialitatea de înțelegere și nuditatea seacă a inteligenței sale. Cultivat, inteligent, cazuist sentimental, masochist, torturat de dorința de a explica totul, ceea ce-l face etern nefericit în iubire, bărbatul se manifestă și în subconștient cu aceeași manie a analizei și autoanalizei: „Într-un colț Niki Mihail își rezimase capul pe gâtul de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
congenitală de a-și face un program în viață. Dacă se va duce mereu la Georgeta, va fi un profitor, lipsit de orice capacitate de asceză în numele unei iubiri mai pure, dacă nu se va duce, va fi un ridicol cazuist, timid. Otilia și Georgeta ședeau foarte bine laoaltă, lucrul era limpede, cu toată îndărătnicia de a găsi vreo antinomie. Mai degrabă îl supără facilitatea relațiilor lui. Parcă nu el cucerise pe Georgeta, ci ea îl cucerise pe el. Și Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o precizie cinematografică, în fragmente esențiale, episodul fatal al vieții lui. La răstimpuri face incursiuni explicative, înzorzonînd cu zodii verbale întîmplările...)“, după care narațiunea propriu-zisă de derulează „normal”. Și în plan tematic avem de-a face cu o șarjă: intelectul cazuist al eroului e umilit: inhibat de scrupule morale care-l împiedică să meargă pînă la capăt în relația cu logodnica sa, el asistă - finalmente - la violarea ei de către o brută: un triumf cinic, ironic al „barbariei” instinctului biologic în fața devitalizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu renghiurile jucate de soartă, la care se adaugă și o veritabilă vocație pentru nefericire, confirmată de eșecul familial și de stigmatizarea fizică. Dacă personajul lui Preda mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
Chiar dacă rezervele sale de oportunism sunt imense, practic nelimitate, ideea schimbării, reformei, răsturnării îl umple, instinctiv, de panică. Apoi își face un plan secret de bătaie, o strategie defensivă. El este avocatul, din oficiu și pe față, al stabilității și cazuistul, secret sau în cercul de prieteni, al dublei intenții și limbajului cu cheie. Când este mai curajos, el se vrea sau se imaginează un erou al șopârlei, un virtuos al poantei, un atlet al parabolei, un campion al simbolului... Căci
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
propriu, atunci oh! Comunismul îi oripilează. Înainte distribuiau Monitorul industrial, acum propagă cartea Proprietății. Ca să ne mirăm de acest lucru, ar trebui să ignorăm inima omenească, resorturile sale secrete și ce înclinație are pentru a se transforma într-un abil cazuist. Nu, domnule, nu ardoarea luptei m-a făcut să văd sub acest unghi doctrina protecționistă, ci dimpotrivă, tocmai pentru că o vedeam sub acest unghi înainte m-am angajat în această luptă 56. Vă rog să mă credeți; a extinde puțin
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de evocare a lui Proust. Abia după ce opera a fost făcută bucăți pe masa de disecție, criticul, plin de sânge pe mâini, izbutește a-i pune diagnosticul, niciodată în chip scurt, dar totdeauna în spiritul adevărului. Adela e romanul unui cazuist, însetat de certitudini și înspăimîntat de contradicțiile ce răsar la tot pasul, al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație. Emil Codrescu, cvadragenar îndrăgostit de mult mai tânăra Adela, e încurcat de mărunte cazuri de conștiință mărite
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este cea a fericirii umane sau, cel putin, a ființelor sensibile. Austin a oferit un exemplu în The Province of jurisprudence [Sfera jurisprudenței] (p. 108), în care susține c] utilitaristul nu are nevoie de agenți care s] se transforme în cazuiști permanenți. „Deși el aprob] dragostea, pentru c] aceasta este în concordant] cu principiul s]u, utilitaristul este departe de a afirma c] binele general ar trebui s] fie motivația îndr]gostitului. Nu s-a afirmat sau conceput niciodat] în utilitarism
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]