9,618 matches
-
din industrie (o a 3-a varianta imbecila, incredibil de unde am scos-o!) 4. vrei să prezinți un top al categoriilor ignorante: gay-ii, shcolaritzele și industria (asta deja e incredibilă!) În concluzie, vreau un răspuns... M-ai cam băgat în ceață din mai multe motice: urăști homofobii, deci “gay” ăla de acolo nu are valente negative... “schoolgirls” e clar ceva peiorativ, iar “industry” știe toată lumea că distruge mediul, inclusiv delta... ce să mă fac? aștept răspuns... urgent, monșer! Vlad, încerci prea
Partir c’est mourir un peu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82900_a_84225]
-
păcat s-o chinui. 2005 aprox. 30.000 1332 cc 70 kW (94 CP) benzină cu plumb aprox. 10.0 litri/100 km 5 viteze manuală roșu “flame” metalizat, tridion argintiu (interior negru “stretch”) Radio & CD-player Plafon panoramic Proiectoare de ceață Servo direcție Jante din aliaj ușor “strokeline” (16″, 4 spițe) Pneuri 205/45R16 Aer condiționat Geamuri electrice Volanul și scaunul conducătorului reglabile pe înălțime 4 stele la testul EuroNCAP (detalii aici) Airbag-uri frontale și laterale pentru pasagerii din fața Centuri
Caut stapan pentru un Smart Forfour 1.3 by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82950_a_84275]
-
Cred că Dan s-a gândit mult în noaptea aceea, când curgeau amperii în el, dacă să mai trăiască sau nu. Ar fi putut să se ridice dintre elemenții săpați în trupul lui gol și să se îmbrace, ascunzând astfel ceața electrică, albăstruie, care i-ar fi dublat fiecare centimetru de piele. Avea niște ochelari negri, cu ramă subțire și lentile mici, ar fi putut să-și ascundă cu ei strălucirea insuportabilă a ochilor. O pereche de mănuși negre i-ar
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
unei dame sau a pîndi, la coborîrea din trăsura, momentul în care gleznă unei adorate demoazele de 16 ani se arătă pentru o clipă trecătoare de sub tivul lungii rochii, și-ar da seama deodată, măi înspăimîntat că oricînd, ca în ceață aceea uniformă, se află o mulțime de persoane de sex feminin, famelice și apatice ori excesiv de zgomotoase și cu totul lipsite de pudoare. Creaturi cu siguranta ticăloase, care vor fi comis fapte de rușine, din moment ce au fost tunse și im-bracate
Priviri semnificative by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14775_a_16100]
-
al creației) în universul deformant obiectual: "Să ieși să ieși din carte/ că dintr-o casă ocrotita de lege/ din pagina aburind în mașina de scris/ din culisele subconștientului în-/chipuind un robinet uitat/ curgînd/ într-o subterană dărîmată/ din ceață îndoielii răsucita de gît/ afară - afară/ printr-un pahar deschis" (Boema sacra). Firește, poetul se echilibrează între cele două limite teoretice ale discursului său, aidoma unui acrobat care merge pe sîrmă, cumpanindu-se între cele două aripi de văzduh de
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
să se îngrozească așa cum se cuvine a deprins lucrul cel mai important". Cunoscătorii lui Enten/Eller descoperă diverse "asimilări". Dar "adoptate" sunt mai ales operele de tinerețe ale lui Kierkegaard (a cărui lectură, Tubby o compară cu un zbor prin ceață) și punctele acestuia de vedere asupra subiectivității fericirii și nefericirii, asupra perversității speranțelor nefericite și amintirilor întristătoare care înrobesc și alunga orice posibilitate de degustare a clipei prezente, de bucurie a vietii luată așa cum e. Faptul că ruperea logodnei cu
Kierkegaard, terapeutuli by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14781_a_16106]
-
o infinită sursă de bucurii", drept "un arsenal inepuizabil al instrumentelor de tortură". Unul din aceste instrumente este, firește, cultura golului interior, care apare uneori desemnat prin termenii de plictis ori spleen, alteori doar difuz în masa textuală ca o ceață a Neantului ce se insinuează pretutindeni. Dar deznădejdea nu e totdeauna absolută. Porțile Neantului, chiar ele, se ornamentează, sugerînd o contrapondere, fie și derivată, a categoriilor productive abhorate, prin intermediul barocului, bizuit pe o dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
privirea-colivie/ de apă vie// Trec prin dormitoare/ strigat din sicrie de o floare/ Cu buciumul umbrei dogoritoare/ chemat la spînzurătoare/ Am traversat prin vise/ încăperile promise/ Pînă la pod/ am ajuns la nod/ Pereții cîntau Ave/ Lemnul își adîncea gropile-epave/ ceața întărea părerile/ lumina își trimitea galerele/ Treceau prin somnul meu/ cu lopeți de săpat, aplaudînd mereu// Privirea-mi spăla inorogi/ Măști la care să te rogi/ erau arse/ fumuri toarse" (Existență în somn prin miriști orbitoare). O "filosofie" a decrepitudinii
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Sat uriaș - iluzii de becuri, lumini și apă care curg la vale pe albia Sâmbetei - Aseară am făcut o baie de librării. Feerie a cărților și suspendare a timpului. Ieșind dintre cărți, nu mai știam când și unde mă aflu. Ceața de catifea a ochilor mei obosiți s-a ridicat și a devenit rouă. M-am plimbat încet (între orele 20-23) prin Saint Germain, Rue du Bac, Rue des Pyramides și până acasă - purificat. < 2 iulie 1970 > Nimic mai bun decât
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
un tablou etc. Prețurile au urcat mult la Stockholm și infractorii suedezi țin să fie plătiți cum se cuvine. Ianuarie e o lună grea, după întunericul ultimelor luni acum începe să fie gri intens și acest gri e ascuns de ceață și când nu ninge e trist á mourir. René vorbește de bătrânețe, de nesiguranță, de amenințarea cu falimentul dacă Iter Laponicum nu se va vinde bine. René se simte singur, dezamăgit de viață, uitând că eu sunt în fața lui, e
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
propriul lui gât, ca un laringe enorm, dându-mi și mie pofta limbii adevărate, spălată, decantată de scoriile sociale, de ghipsurile crispării și de frica de a nu părea altcineva decât cel care sunt. MARTIE, 1989 O zi plină de ceață, peste tot numai nuanțele de gri și resturi de zăpadă murdară de la traficul neiertător. Nu se vede primăvara decât în cimitir, unde ghioceii și-au scos capetele de sub frunzele de anul trecut, putrezite, devenite pământ cafeniu lucios. Și apa din
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
mi-i 6. Teamă de mii și zecile de mii Care-mi pândesc și-mi Împresoară somnul. 7. Ridica-Te ! Întoarce-ma la viață ! Loveste-i peste față pe vrăjmași, Zdrobește dinții lor mârșavi și lași, Împrastie-i În pulbere și ceață... 8. Mântuitor e Domnul. Stă de pază - Pe-alesii Săi Îi binecuvântează. 4 1. Raspunde-mi când Te strig ! Fă o minune ! Salveaza-ma din strâmtorări și chin ! Ai milă, când Te chem. Spre Tine vin Cu inima, si gând
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
un început de scriitorinc, de turnură (de contorsionare) benefică a discursului critic. Recenzia, cronica aplicată asupra unor cărți (care nu sînt de Cioran & comp.), acestea sînt salvările Dan C.-ului. Și nu recuperările unei generații pierdute în negura timpului, în cețuri istorice și ideologice. O carte de recenzii în care să fie vorba despre "celelalte cărți", doar în ea am putea găsi un Dan C. Mihăilescu valabil și, ciudat, mai puțin perisabil. Un cronicar de întîmpinare care face o muncă de
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
Este cazul să depășim complexele prea marii noastre grabe, să ne întoarcem privirea înapoi și să stăm de vorbă cu fantoma lui care nu are încă odihnă și nici nu o va avea până când nu-i vom face dreptate. Prin ceața vremilor să încercăm să-i privim chipul. Să fie oare domnul autoritar cu ambiții imperiale, să fie domnul-călugăr responsabil de mersul lumii și urmărit de spaima ultimei judecăți, să fie teoreticianul politic, să fie cel dăruit cu har scriitoricesc, să
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
poate la anul vom dispune de mai mulți bani". Nu, pegra cu grade ori titluri parlamentare își satisface nevoile pe loc, lăsând prostimea să viseze la viitorul de aur al omenirii. Când vine însă vorba de profesorime, lucrurile intră în ceață. Având ghinionul unor lideri sindicali fie vânduți puterii, fie prostănaci, angajații din învățământ, deși posedă cea mai multă școală, sunt cel mai ușor de dus de nas. Probabil că intră în cauză și bunul simț mai pronunțat al acestei categorii
Pegra cu grade by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15438_a_16763]
-
coerenței caracterului, pe filiera Dostoievski, Proust, Faulkner. Astfel e preparată concomitent decolarea cu nimic stridentă spre legendă, enigmă și bizar, păstrînd cu toate acestea registrul normalității. Exactitatea din porțiunile lucrate cu procedee migălos realiste dă impresia că prin răbdătoare acumulare ceața se destramă, izbîndește lumina și enigmele se rezolvă. Nu este însă așa, e tocmai invers, cu cît are întîietatea faptul precis cu atît crește și confuzia. Pe această contradicție a scontat și autorul, construind rafinat caractere originale (de calitățile romanului
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
farmecul acestui tip de narațiuni rezidă în aliajul dintre realismul minuțios și unda de mister nedefinit. Peste tot apasă o neliniște fără contur, o alarmă difuză persistentă, sumbră, inexorabilă. Eroii au în față țeluri clare, ceea ce nu comprimă emisfera de ceață, cu rătăciri și popasuri în locuri fără semnificație, întîlniri al căror sens nu se divulgă. Judele emite chiar o teorie, că e bine, pentru a ajunge la o concluzie să te depărtezi o vreme de ceea ce te interesează. "Abia în
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
dintre vînător și vînat.// Limba mea n-are o acută conștiință de sine, îmi spun,/ e mai degrabă o căscată,/ e mai degrabă un deșeu romantic./ Nici nu-i de mirare că vorbește/ de cincizeci de mii de hectare de ceață, acoperind,/ înspre vară,/ cincizeci de mii de hectare de-asfalt" (Neclintita limbă). Dar "deschiderea" lui Ioan Flora are o accepție mai largă decît cea a deschiderii textului către text, prin intertextualitate, a modalităților expresive, una către oglinzile alteia. Avem a
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
Firea, surd ordonatoare,-n har s-o depășim vremelnic. Căci, atentă, ea s-a urnit cînd a cîntat Orfeu. Tu încă de pe-atunci, blînd inocentă, de cînd un pom se hotăra cu greu să te urmeze după-auz ca-n ceață. Știai și locul unde lira cîntă -; miez nemaiauzit. Și pentru el frumoșii pași îi încercai, astfèl sperînd: cîndva spre sărbătoarea sfîntă Prietenu-și va-ntoarce mers și față. Strofe pentru o muzică solemnă (Pentru Sidie Nádherný) Unde ajunge vocea oamenilor, unde
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
lasă să descoperi singur obișnuitul și extraordinarul, te lasă să faci de bunăvoie aprecieri, favorabile sau critice, să vezi teatrul ca un posibil centru al universului orașului său. În ultimii ani, ca și prin alte părți, aici s-au arătat ceață și neguri, s-au abătut neînțelegerile și au dispărut armonia și atmosfera creației. Un soi de degradare și-a lăsat amprenta pe spectacole, pe minunata sală - bijuterie a teatrului, pe spiritul trupei, încercat și ostenit de alte măcinări și orgolii
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
drept confirmare a primirii volumelor "omagiale". Că, ulterior, foloseau acel scabros cartonaș conținând semnătura analfabetă a lui Pingelică sau hieroglifele Lenței pentru a-i impresiona pe proști, e altă poveste. Mi-am adus aminte de astfel de secvențe pierdute în ceața unui timp despre care nu mai vrem să știm nimic citind un emoționant articol al lui Cornel Nistorescu. Editorialistul "Evenimentului zilei" evoca niște episoade răscolitoare avându-i în centru pe doi mari artiști români. Vizitată de o echipă a televiziunii
Dușmanii luminii vin de la Răsărit by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14078_a_15403]
-
am reușit să mă bucur, pînă la lacrimi, de splendoarea nobilă a Făgărașului acoperit misterios pînă la jumătate de zăpadă, de blîndețea peisajului divin pe care îl străbăteam în ritmul unei locomotive neelectrificate, în aburii ei care se amestecau cu ceața dinspre munte. Visătoare, plutind de-a dreptul, mi-am luat rămas bun de la "bărbații" mei și-am coborît la Sibiu. Aveam să mă întîlnesc cu bunul meu prieten sosit din Franța și să stau pînă a doua zi. Uneori, socoteala
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Bruxelles, deși li se cerea, nici mai mult, nici mai puțin, decât să pună în pericol politica oficială a statului român. Adică li se cerea, la modul cel mai direct, să trădeze. Și au trădat. De toată această perdea de ceață profită, alături de securiști, un singur om. Numele lui e Gheorghe Onișoru. Orice adjectiv infamant la adresa acestui individ mi se pare prea slab. În lunga și nu tocmai imaginara listă a celor care-au făcut de rușine ideea de intelectual și
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
când prindem o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe noi înșine, spusele capătă formă. Aceste ocoluri însă sunt, în ce privește realitatea, singurele prescurtări necesare. Reprezentarea durerii în artă e durerea. Acolo suferă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
cel puțin sub acest aspect, o rațiune în plus la neliniștite priviri înapoi. Sunt rondeluri scrise sub apăsarea acelui sentiment, tot mai scormonitor cu trecerea anilor, al scurtării vremii, când sfârșitul nu mai este un pod îndepărtat, un port în cețuri ascunse, o cascadă cu căderi fără prag. Perspectiva poetului este aceea a cavalerului în armură, rol ideal, pe care scena nu i l-a oferit, ci numai viața, în idealitatea ei. Iar momentul se acutizează: Un gând, un chip știut
Pe urmele lui Charles d'Orléans by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14246_a_15571]