10 matches
-
Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și combinațiunea cea mai bizară den toate.“ O vie întipărire îi produc „peregrinului“ varietatea și policromia costumelor: „giubeaua turcă, ișlicul armenesc (o căciulă cât ciubărul de mnel sur, numită în batjocură tombatera), apoi ceacșirii scarlatini [= roșii] rivalizează cu dulama circaziană, atila maghiară și fracul germano-franc, nu arar căptușit cu atlas roșu. Tot așa e cu încălțământul, cizme roșie, meși galbeni și cipici negri europeni.“ Cu două luni mai devreme, poposise scurt timp în același
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
rangului, trecerea se face fără ezitări. La 14 ani, Alecu Șoricescu, eroul unei încercări de roman a lui I. Ghica, isprăvea cartea grecească. „Acea zi mi-a lăsat și o altă aducere-aminte plăcută: m-a scăpat de ișlic și de ceacșiri; m-am simțit mai ușor la zmeu și la arșice, puteam să alerg fără a-mi cădea papucii din picioare. Răsplătirea pentru aplecarea mea la învățătură fu un rând de haine nemțești și voia să mă plimb pe jos.“ În
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sunt bucuros că am aflat la el - notează francezul - ideile de progres pe care șapca lui mă făcuse să le întrevăd“. În aceeași vreme, poetul Conachi, după o relatare a lui G. Sion, purta anteriu, brâu și giubea, dar părăsise ceacșirii și meșii în favoarea pantalonilor căzăcești și a cizmei, iar pe cap își punea o alcătuire absolut originală, la jumătatea drumului între șapcă și fes. Asemenea combinații vestimentare devin extrem de sugestive pentru mentalitatea celor aflați cu un picior în prezent și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
întrebe: „La noi, cum s-a întâmplat? Alții au lucrat Regulamentul, și noi, oameni cu aceleași idei de chiverniseală și de «așa voi», ne-am schimbat numai hainile, ne-am lăsat părul ca să-l tundem, ne-am lepădat papucii și ceacșirii, ne-am pus pantaloni și pinteni la cizme și am început a ne coafa părul și a ne încrevăta gâtul, și credem că am schimbat și ideile cele vechi!“ (Pentru opinie, în Foaia pentru minte..., 1841, nr. 49). Nu altfel
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tama răzbunătorul Urmașii lui Gengis-han și Tamerlan. Natura nu cunoaște decât viața și mișcarea; moartea nu-i pentru ea decât un popas de-o clipă. rugăciune mongolo-budistă: Om! Mani padme Hung! (budiști galbeni) Salut mare lama pe floare de lotus. ceacșiri pantaloni turcești ceadâr cort militar turcesc (verde va grâul) ceambur detașament de pradă (razzia) năvrapi tătari ceașâd spion ceașâtlâc spionaj cabanița domnească contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi ciopcâni care să margă bine în buestru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
topor cioplită, Și din bardă bărduită, Pe la vârf cam ascuțită, Pe la mijloc e strujită, La tulpină văruită, Pentru Corbe-al tău gătită. Babo, am mai îngrijit Lăutari de i-am tocmit, Lăutari de București, Pe galbeni împărătești, Cu papucii gălbiori, Cu ceacșirii roșiori, Când îi vezi te înfiori Și te cutremuri să mori!". Bătrâna se duca la închisoare și-i repetă aceste vorbe lui Corbea, care se înfurie, spunând: "Ci taci, maică, la naiba, Că așa e femeia: Poale lungi și minte
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
păstrat literatura română de secol XIX ne apar astăzi pitorești, dar, în cea mai mare parte, greu accesibile. Motivul e unul simplu și cît se poate de evident: cuvintele pe care scriitorii epocii le folosesc ne sînt acum complet necunoscute. Ceacșiri, fermenea, giubea, taclit, biniș, contoș, tătarcă - iată doar cîteva nume ale unor pise vestimentare, absolut obligatorii în ținuta boierească pe care Țările Române o păstrează pînă tîrziu, către mijlocul secolului al XIX-lea, în ciuda accentuatei europenizări. Dicționarele glosează astfel de
De la Stambul la Paris by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15066_a_16391]
-
cuvînt grecesc, nici un slavonism nepriimit limbei". La fel de firesc acceptă prezența turcismelor Heliade Rădulescu, cînd discută cazul termenilor vestimentari, ca exemplu perfect de împrumut lexical superficial, care nu schimbă natura limbii: Cînd a văzut întîia dată românul dulamă, poturi, contoș, anteriu, ceacșiri, islic, firește că a întrebat pe cel care le purta cum se cheamă și acela i-a spus cum se cheamă" (Paralelism între limba rumână și italiană). Nu altfel s-ar fi comportat un occidental: Ce face franțezul sau altă
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
dubioasă și amestecată din jurul aristocraților, pasta descrierii se îngroașă pînă la caricatură. Cel mai bogat bucureștean de la 1800, Băltărețu, un soi de Gobseck dîmbovițean, chemat de boierii care priveau cu speranță spre Napoleon, avea aerul unui fel de "boier cu ceacșiri și cizme roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafé și în cap cu un ișlic în patru colțuri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smarald și de diamant. Era așteptat la sfatul boieresc, și de la dînsul
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
i) Vestimentația masculină de la brâu în jos poartă diverse nume în română. Termenului pantalon(i), cel mai cunoscut, îi corespunde, în registrul stilistic popular, cuvântul nădrag(i). Alte denumiri, mai puțin cunoscute, unele învechite, ieșite din uz, sunt cioareci, șalvari, ceacșiri, poturi, meșini (sunt, mai ales, termeni de origine turcă, pătrunși odată cu alții, numeroși, ce denumeau diverse obiecte de îmbrăcăminte orientală). La acestea, se pot adăuga alți doi termeni: ițari, format pe teren românesc de la iță (< lat. litea) la care s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]