3,622 matches
-
el cu cetățenii români? Era vorba despre triburile de băștinași din Noua Patagonie de Mijloc... Mă rog... Și unde rămăsei? A: interesant mi se părea că domnul ministru era flancat de două vietăți cu chip de om, fiecare admirându-și ceafa fără oglindă. -Adică înotau privind-și propria ceafă? -Exact, dragul meu... -Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
de băștinași din Noua Patagonie de Mijloc... Mă rog... Și unde rămăsei? A: interesant mi se părea că domnul ministru era flancat de două vietăți cu chip de om, fiecare admirându-și ceafa fără oglindă. -Adică înotau privind-și propria ceafă? -Exact, dragul meu... -Auzi, scuză-mă: știi cumva că acum stai de vorbă cu mine? -Adică, să înțeleg că mă jignești în fața propriului meu televizor? -Doamne-ferește!, da' nu văd nici o logică în tot ce spui... -Păi, nici nu e, ci
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
ei, considerați posesorii unor experiențe... etc. Așa că am preferat să trec peste... La cealaltă întrebare, mi-a fost mai ușor să răspund. Ea suna astfel: De ce, ajunși la putere (politicienii) nu-i mai recunoști... Fețele lor se lățesc, se rotunjesc, ceafa se revarsă pe după guler, ochii, abea crăpați de presiunea grăsimii, lucesc de un triumf imbecil. Cel mai mult frapează culoarea obrazului, odinioară cenușiu, acum roz, și nu rozul pe care-l dă aerul tare al cine știe căror înălțimi, - rozul
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
toată această agitație. Au văzut un dansator poate mai stângaci chiar și decât se așteptau, dar distanță a făcut și tremurul și groază din priviri ilizibile. Oana Pellea, cea mai sensibilă spectatoare, mi-a spus: „Nu-ți fă griji, aveai ceafa atât de încordata încât păreai că domini tot dânsul”. Am zâmbit - în încercarea de a opri frisonul, încordasem toți mușchii care mă mai ascultau. Nu pot să spun că mi-a placut, experiența a fost mai degrabă terifiantă. Ca s-
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
favorită a celorlalți bugetari e să-i aducă pe trebnici pe calea cea dreapta, cu vorba bună, cu controlul său cu delațiunea. Dar nu-mi fac iluzii. Corporatismul de Dâmbovița e și el bântuit de răcoarea plăcută a suflatului în ceafa. Fie că e funcționar sau manager, adeptul acestei metode de aflare în treaba îl urmează sincer pe Nastratin în naivitatea să și crede că ulciorul e cu atât mai în siguranță cu cat angajatul se simte mai urmărit și cu
Suflatul in ceafa ca metoda de lucru la romani by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82954_a_84279]
-
electorale, cînd, pe Realitatea, analiști și jurnaliști respectabili girează un format de emisiune care înscenează un ring de box?! Mie mi-ar placea sa însceneze mai degrabă niște lupte de Sumo. Va dati seama că atunci numai politicienii burtoși cu ceafa groasă ar avea șanse? Hai pariuri, neamule, cine pariază pe musca, cine pe cocos, cine pe supergrea? Noi, boborul ne bucurăm să vedem sînge. Cum ar fi fost România fără comuniști și fără oameni cu mentalități primitive ?... Cine urmărește cu
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
care va fi des citată, de-a lungul timpului, ori de cîte ori va fi vorba de unul dintre cei trei actori... Dar mai există, în Turnul din Pisa, o mulțime de alte momente antologabile; de pildă Dinică, filmat "din ceafă" (dar un mare actor are și ceafa expresivă!), în timp ce cîntă ( și cîntă pentru prima dată în vreun film) "De-aș fi vîntul cu miresme parfumate"... Sau sarcasmul din vocea lui Dinică, răspunzînd la replica polițistului (cu morga lui Mitică Popescu
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
lungul timpului, ori de cîte ori va fi vorba de unul dintre cei trei actori... Dar mai există, în Turnul din Pisa, o mulțime de alte momente antologabile; de pildă Dinică, filmat "din ceafă" (dar un mare actor are și ceafa expresivă!), în timp ce cîntă ( și cîntă pentru prima dată în vreun film) "De-aș fi vîntul cu miresme parfumate"... Sau sarcasmul din vocea lui Dinică, răspunzînd la replica polițistului (cu morga lui Mitică Popescu) " Nu sînt colonel!" - "Nu contează, noi respectăm
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
și starea de coroziune psiho-fizică ("azi omul nu este decât pielea lui") sunt excelent surprinse în, probabil, cel mai reușit poem al volumului: "puțin câte puțin elementele scad în întuneric/ după atâta așteptare nu-mi mai simt sângele zvâcnind în ceafă/ doar mirosul putred al podelei/ urcă în nări odată cu urina care se prelinge din tavan./ cine să fie dincolo - unul ca mine?" (aș putea lăsa câteva urme). Soarele e tot mai jilav ("un soare de sânge închegat", "soare de muci
Fundăturile poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14919_a_16244]
-
cap. - Eu, cetățeanul Cuznețov, am ieșit din.. am ieșit din... am ieșit din... am ieșit din beci? Nu. Am ieșit din butoi? Nu! De unde oare am ieșit? De pe acoperiș a căzut a patra cărămidă, l-a lovit pe Cuznețov la ceafă și pe ceafa lui Cuznețov a ieșit al patrulea cucui. - Mda! - a zis Cuznețov, mîngîindu-se pe ceafă. - Eu... eu... eu... Dar cine sînt eu? Oare să fi uitat cum mă cheamă? Vasili Petuhov? Nu. Nicolai Sapogov? Nu. Pantelei Rîsacov? Nu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Cuznețov, am ieșit din.. am ieșit din... am ieșit din... am ieșit din beci? Nu. Am ieșit din butoi? Nu! De unde oare am ieșit? De pe acoperiș a căzut a patra cărămidă, l-a lovit pe Cuznețov la ceafă și pe ceafa lui Cuznețov a ieșit al patrulea cucui. - Mda! - a zis Cuznețov, mîngîindu-se pe ceafă. - Eu... eu... eu... Dar cine sînt eu? Oare să fi uitat cum mă cheamă? Vasili Petuhov? Nu. Nicolai Sapogov? Nu. Pantelei Rîsacov? Nu. Ei, cine sînt
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Nu. Am ieșit din butoi? Nu! De unde oare am ieșit? De pe acoperiș a căzut a patra cărămidă, l-a lovit pe Cuznețov la ceafă și pe ceafa lui Cuznețov a ieșit al patrulea cucui. - Mda! - a zis Cuznețov, mîngîindu-se pe ceafă. - Eu... eu... eu... Dar cine sînt eu? Oare să fi uitat cum mă cheamă? Vasili Petuhov? Nu. Nicolai Sapogov? Nu. Pantelei Rîsacov? Nu. Ei, cine sînt eu? însă atunci de pe acoperiș a căzut a cincea cărămidă și l-a lovit
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
ridicată pe jumătate de pe scaun. Au venit două stewardese. Au avut o discuție cu glas șoptit, apoi femeia și fata s-au mutat pe alte locuri, În spatele cabinei. „He-he-he! De unde să știe el, țiganul, că nu trebuie să strănute În ceafa celui din față?” - spuse taximetristul. „Cei din generația copiilor lor vor ști” - am zis eu, cu glas de pașoptist vizionar. „Da' de unde! Poate cei din a treia ori a patra generație!” - Își dovedi omul scepticismul I-am văzut ultima oară
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
sacrosant de a-și căra În ritmul lui valiza, spre casa de bilete? Sau poate că toți indivizii de felul celor doi se vor muta la Londra, venind acasă cu avionul doar de sărbători? Desigur, se vor Îndesi strănuturile În ceafă, În avion, dar măcar nu va mai avea cine să mă Întrebe, În fața Gării de Nord: „Tămâie, unde mergi?”
Tămâie, unde mergi?. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_358]
-
I-am spus atunci: - Finito mi-a dat asta pentru tine " i-am întins agrafele și almanahul cu Rip Kirby, pe care nici n-a catadicsit să-l privească. Alese două agrafe și în timp ce și le punea, strîngându-și părul spre ceafă și spre urechile palide, am zărit pe noptieră fotografia tatălui ei, într-o ramă de argint: Kim într-un palton deschis la culoare, cu reverele ridicate, din profil, cu borul pălăriei acoperindu-i un ochi și zîmbind dintr-o parte
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
rănile, trag consecințele. Nu urăsc femeia, ci pe celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă cămăși albe și miros a rufe călcate. Felul lor de a fi e deschis ca
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
a căzut, asta-i tot. Fumați în tăcere. Panourile publicitare pâlpâie și se sting de-a lungul șoselei de centură. Unul dintre primele trenuri de la periferie lunecă printre luminițe, jos, în vale, spre Austerlitz. O bați ușor cu palma pe ceafă, sub păr. Te gândești că peste câteva zile va fi primul solstițiu din secolul XXI. Și după? După, nimic. Plecăm, nu vă faceți griji. Prezentare și traducere de Elena-Brândușa Steiciuc De vorbă cu autorul - Olivier Rolin, ce v-a determinat
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
pernele moi ale puterii e obligat să coboare spre-a se umili pentru vot. în oglindă, votantul îl detestă pe politicianul care l-a mințit cu nerușinare, promițându-i marea cu sarea și neoferindu-i finalmente decât imaginea respingătoare a cefelor îngroșate peste noapte. între categoriile care, în ultimii doisprezece ani, au beneficiat constat de ura puterii scriitorii ocupă primul loc. Indiferent că la guvernare s-au aflat politicieni de dreapta, de stânga sau de centru, indiferent că în parlament au
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
cere capul lui Pașcu"n-are cum să-mi displacă, mai ales că machetatorii lui Sorin Roșca Stănescu au găsit o ilustrație sugestivă: în timp ce ministrul lui Năstase stă capra, președintele Bush pare a-și îndrepta palma, ca o ghilotină, spre ceafa rotofeie a mai-marelui peste armata română. Că o cerere privind eliminarea lui Pașcu a venit sau nu de la Casa Albă e secundar. Dacă a venit, e destul de trist pentru România: înseamnă că indivizii aflați în fruntea țării n-au nici
Între celular și celulită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15060_a_16385]
-
ideale, acolo unde oamenii levitează și se interpătrund ca umbrele, bilanțurile contabile sucombă lin printre muzici celeste, iar metabolismul este și el abolit definitiv, asemenea sclaviei clasice. Că la adăpostul bărbii lui stufoase, ori pe lîngă viguroasa coadă amenajată la ceafă, se va termina definitiv cu socotelile, cu pisălogeala administrativă și cu scandarea zilnică a conturilor bancare. De partea cealaltă a mesei, cu traseele respiratorii vizibil obturate, bietul părinte cîntărește și el situația și se opintește să scoată, din neantul liceului
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
niște vulturi negri cu pliscul prins în dantelă./ Nu știu nici acum dacă era o vestire ori o năpastă de seamă./ Bancherii rîvneau să-ți atingă încheieturile gotice/ sau să-ți cumpere o șuviță de păr./ Mă lăsai îmblînzit lîngă ceafa ca o Capelă Sixtină,/ cu tatuaje ce se învălmășeau,/ mireasma ta era de sepie venețiană/ cu zece mii de mîini și picioare-n satin./ Roșu-ți era părul ca fiara apocalipsei ce se năpustea./ Tu voiai să mori ca o leoaică
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
mei de-a accede la înalte funcții pentru a-și pune în valoare patriotismul. Nu dau doi bani pe dragostea de țară a celor sătui. Cu atât mai puțin a îmbuibaților. Patriotismul nu poate fi condiționat de grosimea osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
nu mă pot mântui fără trădarea voastră / fără voi nu-mi ies decât filme de ficțiune / eu vreau să fac un comentariu despre noi / vreau să ne conectăm în rețea / rețea nu există fără trădare / o să vă fac mufe în ceafă / prize pe coloana vertebrală / pentru că eu nu mă pot mântui / fără dragostea voastră” Ideea în sine nu e rea deloc. Reținerea mea vine însă din două părți. În primul rând, al scriiturii. Lexicul tehnic la care apelează poetul și de
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
ține de acest domeniu al "relației"e tradus, de altfel, în termeni "tehnici" banalizați prin uzul curent, comunicarea devenind "conectare" ("să ne conectăm și să așteptăm/ să ne desființăm pleoapele/ să stăm treji până la capăt", "o să vă fac mufe în ceafă/ și prize pe coloana vertebrală"), comunitatea umană transformându-se în "rețea". Vălul afișat protector pe chipul vulnerabil ("fața stricată de frică"), primește, la rândul său, forma fie a unei "folii de latex", fie a unei "măști de plastic" sau de
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
acasă înainte ca ei să ia apucăturile astea. - Asta e o altă boală de care suferim, spuse doctorul. Eu o numesc Sindromul-Întoarcerii-Acasă. Știți ce înseamnă asta?, i se adresă el lui Nazneen. Aceasta simți un val de căldură ridicîndu-i-se dinspre ceafă și începu să formeze cuvinte care nu-i ieșiră pe gură. - E și firesc, spuse Chanu. Oamenii aceștia sunt în fond țărani și simt lipsa pămîntului. Glasul pămîntului e chiar mai puternic decît glasul sîngelui. - Și, cînd au strîns destul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]