23 matches
-
Vasile 212. Vîntu V. Constantin 196. Pulhac C. Gheorghe 213. Volusciuc A. Constantin 197. Rădăcina I. Dumitru 214. Zvîncă A. Anton 198. Roșu I. Constantin ■ județul Brașov: 215. Baiu Gh. Gheorghe 216. Bucșa P. Petru 217. Burca C. Ghiorghe 218. Ceambur N. Dumitru 219. Vâlvoi I. Vergică ■ județul Brăila: 220. Alexandru Al. Vasile 224. Durbaca L. Radu 221. Brânzea D. Ion 225. Păscu V. Anton 222. Constantinescu I. Gheorghe 226. Vintilă C. Cristea 223. Dobrilă C. Răducan ■ București, sectorul 1: 227
EUR-Lex () [Corola-website/Law/162253_a_163582]
-
bătrîiori, și mai spălați și mai nederetecați, dar toți vrăjiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dîră în urma ei, această servitoare fugită de la stăpîn și bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă cîinească pe ulița mare, cu dulăi de curte și cu javre de apartament, îmbăloșați după o
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
de o febră fără scăpare. În jurul ei, moș Onofrei și slugile scăpate din foc nu Îndrăzneau să spună nimic, nici chiar să ridice privirile. Încercau și ei să Înțeleagă, poate, cum a fost posibil.Și, mai ales, de ce. Atacul unui ceambur de tătari, fără știre de la străjile de hotar și fără nici un jaf până la casa capitanului Oană din preajma Albeștilor, pe apa Jijiei, sălbăticia cu care se năpustiseră asupra puținilor oșteni lăsați de căpitan drept pază a carelor cu arme și merinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Prut. În ciuda spaimei pe care o simțea din stomac până În genunchi și până În tălpile picioarelor, copilul adormi. Convoiul merse ceasuri Întregi la trap, iar când caii ce trăgeau căruțele obosiră, fură Înlocuiți cu ceilalți, odihniți, luați din grajdurile de la Albești. Ceamburul călărea În tăcere, atent la zgomotele nopții și grăbit să iasă din acele locuri din care se putea ivi oricând răzbunarea. Porunca lui Ogodai, noyonul ceambururilor de dincolo de Nistru, fusese doar să distrugă tot ce avea comandantul Celor o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ce trăgeau căruțele obosiră, fură Înlocuiți cu ceilalți, odihniți, luați din grajdurile de la Albești. Ceamburul călărea În tăcere, atent la zgomotele nopții și grăbit să iasă din acele locuri din care se putea ivi oricând răzbunarea. Porunca lui Ogodai, noyonul ceambururilor de dincolo de Nistru, fusese doar să distrugă tot ce avea comandantul Celor o mie de călăreți și să-l prindă viu, dacă era cu putință. Iar Ogodai, la rândul lui, se supusese altei porunci, venită de și mai departe... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și, fără supremație pe mări și fără aliați peste Alpi, Roma va fi silită să Îngenuncheze. Va fi victoria finală a Cuceritorilor: Vaticanul. Cu tot ce Înseamnă asta În lumea neștiută a bogăției, a puterii, a misterului de dincolo de timp. Ceamburul condus de mârzacul Djelma nu era decât o parte infimă din acest mecanism care Înainta implacabil. Avusese o misiune măruntă, aproape jignitor de neînsemnată pentru niște luptători atât de experimentați precum tătarii din Bugeac, care alcătuiau primul tumen de zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
funingine, hainele rupte, mâna dreaptă Îi sângera. Tremurul venea din oboseala cruntă a unei lupte. Căpitanul văzu toate acestea fulgerător. Îl ridică și abia atunci Îl recunoscu pe Ionuț, fratele Ilenei, nepotul lui moș Onofrei. - Spune! - Tătarii, la Albești... Un ceambur Întreg, numai luptători... fără larmă și fără jaf pe drum, neștiuți... Au ucis tot ce-au găsit, au dat foc... - Copiii? Contesa? - Scăpați de moș Onofrei prin tunel, la codru. Și Ileana. Restul... - Oștenii? Slujitorii? - Morți. Tăiați de săbii. Căruțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spătărie se făcu liniște. Voievodul rămase nemișcat, privindu-l pe căpitan. - Ascult, căpitane... asta nu e tot. - Nu e tot, Măria Ta. Că de asta sunt eu aici, și nu căpitanul Oană. Cu cinci sute de călăreți, a luat urma ceamburului. Alți cinci sute așteaptă numai Încuviințarea Măriei Tale ca să intre În rânduiala poruncită de căpitan pentru situații ca aceasta. - Amintește-mi. - Toți cei rămași preiau posturile În jurul Măriei Tale, văzuți și nevăzuți. - Fie. Dar căpitanul nu avea voie să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aflați sub protecția măritului han al Crimeii... Dincolo de prima tabără, la o zi călare, e tumenul lui Ogodai viteazul, cu zece mii de oameni... - Bine, spuse iscoada cu nerăbdare. Nu călăreții mă neliniștesc, ci hotărârea lor de a urmări un simplu ceambur de pradă, ca atâtea nenumărate care au pustiit Moldova. Va trebui să dau socoteală măritului noyon, să-i spun cum aceasta a fost cu putință, cine ar fi putut da o asemenea poruncă și, mai ales, de ce. De la moartea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de săgeată. Pornim În două ceasuri, cu gândul mai limpede și cu caii mai iuți. Îi lovim pe Înserat. Ne Întoarcem pe noapte, să nu ne vadă urmele dacă tătarii dinspre Bug ai noyonului Ogodai află că i-am spulberat ceamburul și pornesc după noi. Dacă dă Dumnezeu, În zori suntem la vadul Sorocăi. Fără nici o Întrebare În plus, oamenii Îndepliniră porunca. * Ștefănel simți din nou că pornește la drum. Tătarii grăbeau și mai mult, biciuind caii de la căruțe. Se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se mișcă, dar părea bucuros de aceste cuvinte. Și nehotărât. Dacă, totuși, Allah i-l scosese În cale pe acest prunc nătâng, care putea aduce sume frumoase, cum se mai Întâmplase cu odrasle de nobili polonezi sau unguri răpite de ceambururile lui Ogodai? Dar dacă nu? Dacă le aducea năpastă? Nu, din partea moldovenilor, slabi de inimă și de oaste cum se aflau de 25 de ani, de când voievodul Alexandru bătrânul plecase dintre cei vii, năpastă nu putea veni. - Mărite Kubilai! repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a apusului de soare ajunse pe obrazul copilului, ca o mângâiere. Deasupra taberei tătare cădeau lin umbrele Înserării. * Brațul căpitanului Oană se ridică din nou, În semn de oprire. Erau aproape. Cercetașii trimiși În față se Întorseseră cu vești. Un ceambur pitit Într-o luncă secată. Înarmați doar cu arc și sabie. Dincolo, la nici un ceas călare, semne de tabără mijlocie. - De aici mai departe știm, spuse Oană. Kubilai, cu două mii de luptători, prima formație de pradă a hanului Crimeii. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
călăreți purtau pe cap benișurile cu cozi de veveriță și primii călăreți duceau tuiurile din păr de cal ale mârzacilor. Aveau Între ei un prizonier cu mantie albă, care nu Înceta să se zbată pe cal. Kubilai ieși În Întâmpinarea ceamburului, Însoțit de cinci războinici cu făclii. - Bine ați venit, viteji ai stepelor! Aduceți prizonierul În cort! Primii călăreți se apropiară și, la lumina făcliilor, Kubilai văzu, cu mirare, că de sub tuiul cu Însemnele noyonului Ogodai Îl privesc doi ochi albaștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
uscat, de nisip fierbinte, de pe malul unei mări Îndepărtate sau de la capătul arzător al unui vis. Oană Încălecă din nou. Știa că nu se mai putea face nimic. Că Ștefănel nu mai era de găsit dacă fusese cumva prins de ceamburul lui Djelma. Dacă nu fusese ucis undeva, la Albești sau pe drum, și aruncat Într-o râpă. Dacă nu era deja cenușă, cum erau toate la Albești și cum era tot drumul tătarilor, pretutindeni. Era, deja, târziu. Trecuse de miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe umeri, asculta cu atenție cuvintele pârcălabului Vlaicu. - Nu-i putem opri la Soroca, Măria Ta. Cetatea e ridicată, dar nu avem acolo nici o mie de oșteni. Linia Nistrului nu era pregătită pentru un asemenea atac. Era pregătită pentru un ceambur care s-ar fi abătut după pradă, cum se Întâmpla adeseori Înainte de urcarea Măriei Tale pe tron. Dar acum, veștile vorbesc despre o armată uriașă, care are o strategie clară, trasee de atac... - Ce știm până În acest moment, interveni Ștefan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
după arcași, năvălim cu furcile! Nu-i lăsăm să treacă de Lipnic mai devreme de jumătate de ceas cu nici un preț! Înțeles? - Înțeles, căpitane! Toată lumea se răspândi În locurile indicate de Gâlcă. Galopul tătarilor se auzea deja distinct, iar primul ceambur năvăli cu chiote pe ulița satului. Erau călăreți mici, sălbatici, cu cai iuți, de stepă. Câțiva aruncară torțe aprinse pe acoperișurile caselor, care luară foc imediat. Alții descălecară, intrând În curțile pustii și strigând ceva de neînțeles. Grosul năvăli spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
figură legendară... Victoria asupra lui Matei Corvin a pus lumea pe jar acum doi ani, dar zdrobirea Hoardei de Aur este mai mult decât Occidentul și-ar fi putut imagina. Dacă Ștefan n-ar fi rezistat? Îți dai seama că ceambururile de tătari ar fi traversat pusta ungară fără vreo stavilă și ar fi ajuns acum la Udine sau la Trieste? E un coșmar... Alexandru nu spuse nimic. Abia acum, după primirea veștii, simțea o ușoară amețeală. Un soi de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un ceambur Întreg, de cinci sute de oameni, ca să prindă un copil? Cum e să spinteci slujitoarele casei de la Albești, cum e să iei capul unor oameni puțini și neînarmați? Cum e să știi că Alah te-a făcut să plătești faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
moarte pentru ei, dar și una pentru imperiu. Și acum, iată-l aici. Căci numai despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de întâiul și al doilea rang, despre componența divanului domnesc al lui Vasile Lupu, despre sistemul administrativ și judecăți ("Pravila"), despre monedele în circulație și altele. Atrag luarea aminte termeni vizând organizarea armatei turcești: ceadâr cort militar de culoare verde; ceambur detașament de pradă; boierii moldoveni poartă contăș cu ceaprazuri de fir; nemulțumiții de la Iași "au răpezit la împărăție arz, jăluind împotriva lui Vasilie-Vodă". La petrecerile de la curtea domnească "se spun nu numai drăcării", ci și întâmplări de necrezut. Sunt cercetate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decât viața și mișcarea; moartea nu-i pentru ea decât un popas de-o clipă. rugăciune mongolo-budistă: Om! Mani padme Hung! (budiști galbeni) Salut mare lama pe floare de lotus. ceacșiri pantaloni turcești ceadâr cort militar turcesc (verde va grâul) ceambur detașament de pradă (razzia) năvrapi tătari ceașâd spion ceașâtlâc spionaj cabanița domnească contăș cu ceaprazuri de fir și profimuri de samur. "Trimeteți doi ciopcâni care să margă bine în buestru ceapraz brandeburg cepchen haină cu mânecile despicate atârnând. A plătit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu. - Așa e, Ogodai? Întrebă, ironic, Oană. Cum e când trimiți un ceambur Întreg, de cinci sute de oameni, ca să prindă un copil? Cum e să spinteci slujitoarele casei de la Albești, cum e să iei capul unor oameni puțini și neînarmați? Cum e să știi că Alah te-a făcut să plătești faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
moarte pentru ei, dar și una pentru imperiu. Și acum, iată-l aici. Căci numai despre el putea fi vorba, despre acest tănâr cu ochi albaștri, căutat prin toate pustiurile Asiei. - Din ordinul Celor Patru am fost răpit de un ceambur de tătari la vârsta de cinci ani. Apoi am fost salvat de un bătrân tătar pe nume Nogodar și am traversat, Împreună cu Amir Baian, toată Asia până În Mongolia. A trebuit să-l părăsesc pe fratele meu de sânge pentru că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]