104 matches
-
cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din țigarete Assos, și pe când ascult eu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
calm al unui neam superior din naștere la Beji-neni, doamna de altă etnie, de altă istorie, de altă zariște cosmică care și ea urcă în cocie cu spondiloză și mult mai grasă întrucât ani în șir a lucrat la cantina ceapeului, și cum zic, așa se întreabă politicienii în abureala aceea a mea, se agită în dosul parbrizelor Patrol Nissan, Mercedes, Opel Vectra, stau acolo și dau din mâini, mișcă din sprâncene ca să ne dea de înțeles că țara e în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
plecați în lume, dar omu-i ca pasărea, măcar o dată pe an tot trece pe la cuib... Spre seară, cînd merge la cimitir, să ducă florile aduse de la oraș și să aprindă o lumînare la capetele părinților, Mihai se întîlnește cu președintele ceapeului. Au primit vagoanele cu îngrășăminte și-s foarte mulțumiți. Nici nu sperau. Credeau că-i vreo greșeală de expediție. Noroc de-un telefon al lui Mihai dat atunci, prin care îi anunța. Am auzit că se discută de casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că ea e din Pașcani), eu căram pămînt cu tata și cu alții, pe care nu-i lăsați acum la pescuit, să întărim digul. Dacă-i nevoie de-o aprobare, o obțin de la președinte, pe motiv că am făcut rost ceapeului de cîteva vagoane cu îngrășăminte. Inginera spune ceva cu glas scăzut și mînă calul. Peste vreun ceas, președintele se oprește lîngă Mihai, asigurîndu-l că poate pescui în voie. Bre nea Ioane, se uită Mihai lung la țăranul care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
băut din cafea și lucrează la roman: partea a treia descrește simțitor. Cînd crede că și-a reintrat în ritm, preocupat doar de destinul personajelor, uitînd complet de vizita lui Săteanu, se aude strigat de un vecin: vine de la sediul ceapeului. Spune că soția îi transmite să sune de urgență la București, acasă la regizor. Mihai a rugat-o pe Ana să nu-l deranjeze decît pentru lucruri grave. Înseamnă că-i ceva deosebit. Dacă mai vor o schimbare, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
om apropiat, care atîrnă de două medicamente, pe care el ar putea să le procure... Dar cum, prin cine?!... Doris! exclamă fericit, cu un ton pe care trebuie să-l fi folosit Arhimede cînd a strigat evrika! Merge la sediul ceapeului și-i telefonează. Doris pare foarte reținută; nici pomeneală să se mai entuziasmeze ca altădată, să-l întrebe unde se află și dacă poate veni să-l ia cu mașina. De altfel, Mihai se grăbește să-i spună ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
puternică ca a comesanului său. Din conversația lor am înțeles că amândoi au fost înainte de’89 în același sat Gloduri, sat pomenit de mai multe ori în dialogul lor. Profesorul predând la școala din sat, iar inginerul ca specialist la ceapeu. După ’90, profesorul s-a transferat în orașul celor 7 coline, însă inginerul a rămas în continuare să muncească pământul. Acesta i se adresa profesorului cu Costicuță, iar profesorul îi spunea mereu 2-02, poreclă dată după înălțimea pe care o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mereu 2-02, poreclă dată după înălțimea pe care o are. Profesorul căuta să afle ce s-a mai întâmplat în sat în ultima vreme, iar inginerul îi povestea. - Costicuță, ți-am mai spus și cu altă ocazie că după desființarea ceapeului, am reușit să fac o asociație agricolă, dar am părăsit-o acum câțiva ani. Un izraelian a arendat de la țărani vreo 500 de hectare de pământ și m-a angajat ca să-i fac cultură de performanță, punându-mi la dispoziție
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mea, după moartea tatălui, se zvonise că aș fi murit undeva prin lume. Unde? Nimeni nu știa precis. Cum m-am întors bogat, am hotărât să merg înainte și să fac ceva pentru satul meu. Am cumpărat trei grajduri ale ceapeului care mai rămăseseră în picioare și am hotărât de comun acord cu autoritățile locale să deschid o fabrică de confecții și o fabrică de mobilă. Mi-am ridicat o mică vilă și m-am recăsătorit cu o femeie văduvă cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
numit director adjunct cu probleme educative la pionieri și uteciști. În acest sat destul de mare cu peste 5000 de locuitori, am profesat doi ani. Am o amintire de la această școală. În toamna anului 1972, elevii mergeau la practică agricolă la ceapeu, la recoltat struguri. Conduceam pe perioada practicii agricole în jur de 300 de elevi din clasele V-IX, însoțiți de diriginții claselor. La începutul campaniei stabilisem cu șeful de fermă ca la terminarea zilei de practică, fiecare elev putea să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
terminarea programului, când elevii erau adunați în careu, vine primarul, pe nume Băluță, un individ care avea doar șapte clase, dar era înscris la un liceu care avea cursuri fără frecvență la Babadag, un incult și un hoț din averea ceapeului, căci tot satul știa lucrul acesta, trece printre elevii adunați în careu și vede că fiecare avea câțiva struguri, așa cum ți-am spus, în gălețică, cum stabilisem. După ce a trecut în revistă ca un comandant militar printre elevi, mă întreabă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în revistă ca un comandant militar printre elevi, mă întreabă câți elevi sunt la recoltatul strugurilor. Îi răspund că sunt aproape 300. Atunci a început să strige în fața elevilor, a diriginților și a mea că se fură zilnic din averea ceapeului câte 300 de kilograme de struguri. Apoi mai spune că la această cantitate, în cele șase ore de practică, un elev poate să mănânce încă un kilogram de struguri, deci în fiecare zi de practică se fură din averea poporului
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
un elev poate să mănânce încă un kilogram de struguri, deci în fiecare zi de practică se fură din averea poporului 600 de kilograme de struguri. Cum practica dura două săptămâni, face un calcul pe un caiet și spune că ceapeul înregistrează o pierdere de peste 7 tone de struguri. Apoi mi se adresează pe un ton aspru. - Tovarășe director, toți elevii să-și golească strugurii din găleți și de mâine nu vă mai permit să lăsați să ia struguri pentru acasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și apoi faceți precum boierul, care la recoltarea viei, ca să nu aibă pierderi din cauza celor care-i culegeau strugurii, le punea dimineața botnițe la gură ca să nu poată înghiți nicio bobiță. Faceți comandă de botnițe să le punem elevilor și ceapeul nu va mai avea pierderi. S-a produs rumoare în rândul elevilor și al diriginților. Primarul m-a săgetat cu o privire care a pătruns prin mine ca un fulger. Imediat mi-am adus aminte de întâmplările trăite de mine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mea. El și-a dat seama de prostia pe care o făcuse. Venise el la vie să-mi țină morală pentru ceea ce văzuse la terminarea orelor de practică a elevilor, sau și-a adus aminte cât fura el din averea ceapeului și ducea la liceu, la profesori ca să-l promoveze fără să învețe ceva. Era o practică destul de curentă în vremea aceea cu politrucii care nu aveau studii corespunzătoare și le făceau mituind cu bani sau produse conduceri de școli și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
au găsit. Acasă. Ce vreți să știți? - i-a Întrebat, el, liniștit. Tot ce se poate ști. Se poate ști, lea explicat, apoi, pe Îndelete, următoarele: comunismul românesc nu mai e. Știm. Acum, ascultațimă, cu multă atenție. Te ascultăm. Nici ceapeul nu mai e. Și asta știm. Vedem, adică, mai bine zis. Bun. Vedeți. Ascultațimă. Te ascultăm. Am luat și eu, ca tot omul, niște vaci: câte una pentru fiecare dintre noi trei. O să le vedeți, ceva mai târziu. O să vă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mai și poată fi obligat să dea și niște producții: pe unele porțiuni, mai mici, pe altele, mai măricele. Și, arar, chiar, mari. Și, În doar câțiva ani, a inundat județul cu haragi pentru vie și pentru lagume, iar pe ceapeu și pe ceapiști, i-a umplut de bani. Dacă au văzut, șefii județului, că ăsta a devenit fruntea frunții ălorlalți ca dânsul, din județ, ce s-au gândit, proștii? Ce? Să-l pună șef peste toți. Cum? Să-l ducă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ălorlalți ca dânsul, din județ, ce s-au gândit, proștii? Ce? Să-l pună șef peste toți. Cum? Să-l ducă la reședința de județ și să-l facă, acolo, director cu agricultura. El nu s-a dat jos din ceapeu. Ei - hai și hai! Și, până la urmă, l-au obligat. Dă, erau șefi! Dar, să vezi, tu, măi Vasile, că, aici e aici. De ce, aici e aici? Pentru că, atâta vreme cât a fost director, nu a stat nici o secundă În biroul mare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dar el nu se impacienta de fel. Ba, char, se bucura. Și, după ce tractorul cu remorca au fost trase unde era indicat, iar vaca, dată jos, și dusă alături de celelalte, din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o mare gălăgie. Și veneau, oamenii, și se tot adunau, ca la ceva ieșit din comun. Și, chiar, era, cu adevăratelea, ceva ieșit din comun. Conducerea ceapeului hotărâse să mărească un grajd. Ferma era pe fosta proprietate
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
din țarcul lor de zi, din partea de sus a curții ceapeului s-a auzit o mare gălăgie. Și veneau, oamenii, și se tot adunau, ca la ceva ieșit din comun. Și, chiar, era, cu adevăratelea, ceva ieșit din comun. Conducerea ceapeului hotărâse să mărească un grajd. Ferma era pe fosta proprietate a unui fost general, care, mai toată viața, și-a petrecut-o prin străinătăți. Aici venea destul de rar. Vara, mai ales, cu de-ai săi, mai mult pentru aer curat
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu au nici o vină, nu-i mai înjura, te bate Dumnezeu, s-or descurca ei în viață și fără studii, lasă-i în pace. Tu să taci, curva dracului, te-am făcut mare doamnă! Femeile muncesc câte două hectare la ceapeu, fac normă întreagă la gostat, cresc câte doi porci, viței, au și ce da, au și ce pune în strachină! Tu, o putoare, te-a prins iarna cu sfecla nescoasă, în grădină nu ai pus un strat, stai și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în colțul din stânga sus al oglinzii, o hârtie verzulie cu un scris lăbărțat: „Joi Adunarea Ce.O.Me la COOPERATIVĂ.“ - Ce, se răsti tânărul către oglindă, o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-a mai dat atelajele. Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
seama că s-au dus, doar când mai vorbești despre cei care nu mai sunt. - Bă, se auzi strigătul lui Țongu. Io vă știu de neam de hoți, din toată cimotia voastră. Hoți, bandiți și turnători securiști. De pă vremea ceapeului v-am urmărit, cum și ce făceați. Puteam să vă nenorocesc, bă, o vorbă de spuneam cui trebuia... Da mi-a fost rușine de ăi bătrâni, că erau oameni gospodari. Chiar și tactu’, Sorine, de l-am dus acu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acestei coșcogeamite clădiri, admirau cele două minuni ale tehnologiei moderne în semn de respect față de stăpânii celor două autoturisme: o Pobedă cenușie și un Moscvici roșu, ambele parcate în fața noii clădiri alături de o brișcă veche și de câteva căruțe ale ceapeului cu câte unul sau chiar doi cai fiecare, își scoteau căciula, schimbau câteva vorbe între ei și intrau în uriașa sală care în scurt timp devenise neîncăpătoare. Mulți dintre ei, în special sărățenii, erau nemulțumiți de faptul că pentru a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
calamitate și mai ales Bucovina și Moldova - sporind numărul crucilor în cimitire, alături de cei ce muriseră în 4 ani de război, apărând ființa neamului. încorsetați în raiul colhoznic, fără nici un orizont salvator, „Țăranii n au nici pâine neagră, nici mălai/ Ceapeul le-a ajuns sub casă:/ Mult lăudatul vremurilor rai/ în coșmar s-a schimbat, îi tot apasă” și când „Cei ce fură din porumb doi-trei știuleți/ Sânt vârâți grabnic la pușcărie/ Pe când șefii fură ziua mare/ Nu-i bagă nime
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]