593 matches
-
spune cu voce joasă, cu o voce imperativă: "Ascultă-mă! Ascultă-mă!" Privește înapoi ca și cum ar urmări-o cineva. Are chipul unei femei îngrozite. Ochii îi strălucesc de spaimă. Fața îi este roz, blîndă, prelungă, slăbită, gravă. Sub ochi are cearcăne. Părul lung e legat simplu la spate, peste boneta cenușie. Poartă o rochie cenușie, un guler alb. E mai frumoasă ca oricînd. E aplecată deasupra lui. - Trebuie să pleci imediat. Meaume se așază pe pat. Își freacă ochii cu degetele
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
să aflu mai tîrziu. Buza de sus, frumos conturată și plină, era răsfrîntă puțin către nas, părînd astfel mai mare și mai cărnoasă decît cea de jos și dînd gurii un aer bosumflat, copilăros dar și foarte tulburător. Nu avea cearcăne, obrajii nu-i erau trași și nici pieptul scobit, nu era excesiv de palidă și nici pomeneală să respire cu gura deschisă; nu semăna cîtuși de puțin cu fata tuberculoasă pe care mi-o imaginasem, aceea pe care, doar văzînd-o și
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
scade cu o iotă sub înaltul nivel reflexiv al creației în sânul căreia ne aflăm, la nivelul acestui magnific catren, nespus de abstract și totuși tulburător în pregnanța sa: „jocul apelor lângă tine/ ale somnului, așteptând/ destrămarea celor mai fine/ cearcăne ale celui din urmă gând”. Forța lui Mircea Ivănescu este aceea de a nota gesturi puțin importante, la prima vedere, dar ale căror ecouri interioare sunt nebănuite: „văzută fără ochelari/ fața ei este ca o părere - mă gândesc că am
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
ani cu chiloții rupți/ execuții cu public în arabia saudită/ și tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
din întâmplare, vreuna optimistă. Instantaneele nu fac decât să accentueze starea de depresie, resemnarea în fața unei existențe care are, pe zi ce trece, tot mai puțin farmec. "Îmi zice / Acum sunt îngrozitor de mahmur/ Pe motiv de un chef aseară/ Privesc cearcănul meu maro ca/ tutunul de pipă/ am stat aiurea până la 5 dimineața/ și-am fumat într-una/ ficatul mărit se lăbărțează printre coaste/ am corpul tot intoxicat cu nicotină// tânjesc să mă ridice cineva apucându-mă de ceafă/ ca pe
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
Sâmbătă ore multe histeric prin alcooluri Azi până-n prânz umflat de alcooluri Mâine și-n toate zilele nu voi ieși oare din moarte? și de-abia Tabla de materii e sătulă de scrisul încâlcit al practicilor letale Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici Se produc într-o veselie artistică Trec pe străzi privind doar în
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
noi două am devenit, daca nu prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de ani buni. Patria mea e vulpea asta năpîrlita care scheaună zi și noapte în
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care o făceau și mai
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
fi avut de stat acolo, pentru o sută cincizeci de șilingi. Mai apoi, cînd își putu permite răgazul să-și ia seama ce fel de instinct sinucigaș o îndreptase spre tipul ăla, descoperi că avea aceeași uitătură pervers-lenevoasă marcată de cearcănele premature ale tuturor viciilor și același aer dezabuzat ca Remus. La început nu-i trecuse prin cap asemănarea, bucurîndu-se poate, în naivitatea imbecilă care-i luase mințile, că făcuse o afacere bună: pe lîngă pat se alesese și cu protecția
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
scrie și scrie... Gagici singure, văduve, neveste dezamăgite de soț, dornice "de noi contacte umane", babe și puștoaice, de toate neamurile și culorile. Uneori, seara, când e varză de tot, coboară la bar. Parcă e din "Ghost": palid, neras, cu cearcăne și privirea pierdută. Comandă o tequilla, o dă repede peste cap: "Băi, parcă-s turbate, zice, mă sug de sânge, nici nu știi ce le poate trece prin minte... Câteva sute m-au și cerut de bărbat." "Și de ce nu
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/7263_a_8588]
-
proaspătă ce s-a ivit alături parcă din vechi ezitări și rugăciuni potrivite - neapărat într-o zi cu soare... marioneta rămâne un pumn de câlți morții nu sunt decât niște păpuși: sufletul și voința lor în noi se luptă cu cearcănele cât ștreangul nu privi înapoi înspre mine aripile ți le-ai răsădit în umerii ei aproape transparenți sub plete castanii de basm - cortina se lasă ca giulgiul peste scenarii închipuiri o! dragoste o! singurătate nimeni în afară de mine nu intră în
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
Ioana Crăciunescu Arbaleta Chiar vrei o arbaletă? Chiar vrei să treci printre icnetele - icrele mele cu o atât de violentă și scurtă viteză! Pentru vânatul sub apă ochii tăi sunt un banc mișcător de cearcăne pielea mea o meduză zburătoare ... Chiar vrei o arbaletă să treci cu o scurtă viteză prin pofta mea îndelung înotătoare?! Bătălie Iubitei mele Tin În acea noapte am pus ceasul să sune. A sunat o salvă de tun pentru o
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin și aflu că oasele mele adoră o piatră suavă prin care pulsează lumina la fel ca o inimă Eșafod Sub cearcăne încă o pereche de ochi încă o pereche de lacrimi Când cumpăna zilei o trec umbra-mi se întoarce înlăuntru Acolo iluzia limitei șterge ca pe un suflu dinadins regăsit Măștile trec prin orașul haotic un clovn și un rege
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
pudică) pune pe hârtie Blaga - mereu la modul său ,generalizant", ca și cum ar vorbi de experiența oricărui bărbat cu femeia ce împarte cu el: dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă/ și înviere! Și dulce-amara comparație între umbra cearcănului sub ochii femeii pasionate și umbra aruncată de Eva pe sol, deja în afara Paradisului, ce desfătare! Să constatăm - fără ca poetul să mai aibă a o spune - că umbra acestei bucurii a cărnii ne trimite la păcatul originar. Există, printre multe
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
din stihurile: Somnul e umbra pe care / viitorul nostru mormânt / peste noi o aruncă în spațiul mut . Dar cum trebuie citite aceste dense șiruri de cuvinte? Să înțelegem că umbra viitorului mormânt este benefică? În poemul ,Umbra Evei", asemănarea dintre cearcănele iubitei după dulcele chin și amara plăcere / ce între naștere ne poartă / și înviere era asemuită cu întâia umbră aruncată de mama umanității pe sol, imediat după izgonirea din Eden. Cum ar putea fi imaginată umbra în plina lumină edenică
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
palme în sfârșit era deja timpul de mult venise vremea lumea aplauda te rugau să ții un discurs să vorbești frumos să le mulțumești tu erai norocoasa favorita number one îngrijit îmbrăcată cu firele albe corect ascunse sub vopsea cu cearcăne și riduri corect ascunse sub fard da era și timpul ei de mult spuseseră asta de mult venise rândul tău maestrul de ceremonii zâmbea arătându-și toți dinții tu știai că în nici un caz nu trebuie să zâmbești cu partea
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9096_a_10421]
-
a fost dat să te-aud Și-a crescut din mine-un dud Cu dudele negre, mari Cît gura de la pahar Cu dudele albe, dulci Cît perna unde îți culci Capul cu ochii deschiși În spaima zorilor stinși Ochii cu cearcăne largi În care lacrima-ți spargi În bucăți limpezi și grele Ca să speli dudele mele Prelinse pe dușumele...
Mă uit toamna în lumină... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9227_a_10552]
-
Somnolențe Din curtea spitalului - o clădire interbelică ruină aproape se vede turla unei biserici prin alei se plimbă bolnavii tăcuți salonul numărul opt este deschis tuturor întâmplărilor un copil geme în somn și noaptea se înmulțește la geamuri sora cu cearcăne verzi nu mai are seringi dacă vrei te poți întoarce în sinele tău acum că anotimpul nu se mai lasă sedus de culori nu-ți mai pasă Chenar de searî E o seară a virgulei ce va urma nu se
Poezii by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/9603_a_10928]
-
lui translucidă, așteptând, neliniștită. Să ne întâlnim, la urma urmei, de ce nu? Poate așa să fi sunat în mintea ei acceptarea indiferentă. Nu povestea nimănui nimic din ceea ce se întâmpla la ea acasă, dar dimineața venea de multe ori cu cearcăne adânci și cu ochii roșii, uneori și cu vînătăi. Ce au prins atunci ochii ei, orbiți de plictiseala eternă a biroului și de certurile nesfîrșite cu Petru? în însemnările făcute în caietul ascuns sub salteaua patului conjugal, nu se va
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste ușă. Doar o secundă, patetic, vom visa la ochii lor cu cearcăne și prapuri, la fruntea cu albaștri solzi pe ea, pe care azi nu-s cruci, nici epitafuri. Apoi vom sparge un pahar cu vin de-asfaltul plin de moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau atît de tăioase pe el ca afară. în camera din fund, unde era mereu răcoare, le lepădă și se întinse-n leagăn zgribulit, cu mari cearcăne la ochi și cute la gură. și-n timp ce se micșora și se-alinta, pe pîntece i se zburli iar părul, iar ghearele îi țîșniră din piciorușele mici - bun prilej să și le roadă pînă-adoarme, fără vise și surîzător
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
dacă Aubrey e neconvingător în travestiul său feminin, la fel de neconvingător e, tot noaptea - în acea ultimă "noapte de catifea și de plumb" în care îl întîlnește naratorul - și ca bărbat, cu pudră albastră pe față, cu buzele spoite violet, cu cearcăne negre trase în jurul ochilor, cu o pulbere de aur presărată pe păr: "... acum mi se părea că ființa ce mă tîra cu ea în umbră nu era un bărbat.... Trăsăturile feței sale prelungi se ascuțiseră, de la albastrul fraged de floare
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
din casă Domnului bărbatul îndrăgostit viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele bucuriei pe-obrajii încinși mai poți zgâria magice semne că pe-o bucată de gheață de râsul meu stai gata să te-ntuneci Un singur supliciu Atentă la amănunt, la grimasa, vechea ta meserie ochiul ce plânge sau râde, nu
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
nici nu știu cum s-o fac. Voiam de mult să-ți spun câteva lucruri, dar am așteptat să-ți termini tu socotelile cu boala, am tot sperat că ne vom reîntâlni de aceeași parte a frontului - eu, bine mersi, cu un cearcăn în plus sau în minus, și tu, întărită de focul luptei, mândră de cicatricile tale, cu multe cearcăne, dar frumoasă și învingătoare și mai plină de viață decât toți cei din jurul nostru. Ți-aș fi spus atunci că, deși nu
Scrisoare pentru Andreea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82361_a_83686]