55 matches
-
n-a putut să nu aibă senzația că este îngropat în cer. Oboseala te face prizonier ultimelor intenții ale muzicii, iar tristețea te face muzică. Ascultați în clipe asemănătoare tânguirile maghiare, urmăriți numai adierile lor melancolice, fără corectivul frenetic al ceardașului, și veți simți că n-are rost altă moarte decât sub sălcii plângătoare. Cred că există în fiecare om o nevoie de tristețe, pe care nu și-o satisface numai din resursele sale. Și când nu poți totdeauna să visezi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sta pe scaun, săraca, stătea numai în șpagat. Pe sultan nu-l vedeam, da’ îl auzeam câteodată pe coridoare, că-i plăcea să cânte. Știa multe cântece, în toate limbile pe unde umblase el cu războaiele. Lunea cânta polci, marțea ceardașuri, miercurea doine, joia cazaciocuri și vinerea iară polci, că leșii se tot răsculau și le prindea mai ușor melodiile. La prânz, după cum era și firesc, mâncam bine, beam bine și iară ne-apuca toropeala de care îți vorbeam. După-amiază aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iute laolaltă și, neauziți, nesimțiți de nimeni, răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Dar mă gândesc, totuși, dacă n-ar fi bine să aduc ceva în loc, vreuna dintre pancartele de la meci, „Moldoveni cu limba lată/ Mai picați în C o dată”, de exemplu. Să nu intre bieții oameni în sevraj fără gazetă de perete. *** Ceardașul. SMS de la Adrian. „Ești în deal? Hai la I. De povestit.” Cred că pe azi mi-am încheiat cu brio socotelile cu Instituția-mamă, nu mai are nimic să-mi șoptească și nici eu să-i dăruiesc. M-a vlăguit. „Doamneee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
evocă un orizont specific orizontul, ritmic și indefinit, alcătuit din deal și vale". 118 "Orizontul", reflectat prin intermediul limbajului artistic, este diferit, spațiul real dând naștere spațiului imaginar; astfel, "cântecul alpin" ține de specificul muntelui, "jocul argentinian" descrie insulele pampas, iar "ceardașul" unguresc pune în valoare pusta; doina oglindește "infinitul ondulat", dansul românilor fiind "dansul lent al unui om care suie și coboară, chiar și atunci când stă pe loc; sau al unui om definitiv legat de infinitul ritmic alcătuit din deal și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]