74 matches
-
fix, zic: "Vrei să fii simpatiul nostru?"...M-am plimbat cu ele braț la braț, un timp, potolindu-le. * Ofițerii români care își ascuțeau săbiile înaintea campaniei din 1913. Tot Bucureștiul răsuna de zgomotul ce îl scoteau săbiile bătute prin ceardacuri, prin curți... Ofițerii în ținută lejeră, care în cămăși numai, care în izmene... ascuțindu-și de zor săbiile ofițerești de Damasc ori Toledo cu pomponul lor galben. Povestește un moș de 95 de ani. Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
În exterior, casele vechi sunt văruite cu var cu chindros (albastrul cerului), iar casele noi, cu patru-cinci camere, majoritatea cu parter și mansardă, sunt văruite cu var lavabil de culori diferite. Casele noi cu două nivele au balcoane lipsindu-le ceardacurile din lemn, frumos ornamentate de altădată. Casele și acareturile au fost construite, în marea lor majoritate, de meșteri locali, unii dintre ei adevărați artiști: Dumitru Coștiug (Sâșa), Costel Drobotă, Haralambie Drobotă, Neculai Drob, Mihai Costea (Dumbrava), Gheorghe Lungu, Mihai Mocănița
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Costache nu mai zise nimic, apoi își continuă gândul: Făcea, Maria! Făcea! Ca apoi să zică: mă duc la finul Petrache să-i cer beschia. Poate vine și el să mă ajute. Maria muți. Se așeză pe un scăunel în ceardac, cu capul prins între cele două mâini, și-și strânse gândurile toate să nu izbucnească afară la lumina care creștea o dată cu dimineața. Dacă i-aș spune lui Costache acum că fata asta la care ținuse atât nu-i a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa, cheamă-i și pe borobeții lui Leuștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lîngă noi, a extras în cele cîteva zile de urmărire o singură știre bombă cu care a împodobit prima pagină a imundei sale publicații: cazată la o mănăstire de maici din Neamț, Monica Lovinescu și-a permis să fumeze pe ceardacul cămăruței din incinta mănăstirii...! Atîta a înțeles infantilul jurnalist din cele cîteva zile în care cei doi mari intelectuali români „recucereau spațiul memoriei”. Și acum: atîta au înțeles acei redactori (alfabetizați? români? întregi la cap) din prezența pe „o listă
„Cazul” Mircea Cărtărescu by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4003_a_5328]
-
Nu-i uită..., pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un sat... O casă bătrânească formată din două camere, cu o sală pe mijloc și un ceardac în față, acoperită cu tablă, ce pare să nu mai fi văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor ce i-au atins pereții lăsându-i, drept mărturie, urmele trecerii incontestabile
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Arde fânul! Ți-au pus foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
nici măcar de plânsul și blestemele bătrânului de șaptezeci de ani, Vasile, care-și ținea nepotul de cinci ani în brațe. Gheorghe, care a încercat să se opună, a fost lovit, înjurat și amenințat cu închisoarea, fiind aruncat cât colo de pe ceardacul casei. Sistemul colectărilor fusese dublat de o legislație total represivă prin care regimul comunist urmărea două obiective: mai întâi să codifice cu precizie natura produselor colectate și obligațiile producătorilor, de aici reușind să formeze un îndreptar pe baza căruia să
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani, de când îi luaseră lucrurile din casă și îl aruncaseră din ceardac, sub ochii copiilor, Gheorghe Enea era un alt om. Zăcuse vreo două luni la pat după acea căzătură, pesemne zdruncinătura îi afectase rău organele ori, poate, supărarea îl doborâse, pentru că nu vorbea cu nimeni, nu spunea ce-l doare, doar
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia și cu unul dacă nu era grăbită să cumpere). Face trei închinăciuni până la pământ și grăbește pasul spre chilia părintelui. Ceardacul din fața mult-râvnitei uși e plin. Sunt mai mult de cincizeici de personane. Experiența o ajută să facă un calcul rapid. Șase, șapte ore de stat, asta înseamnă cam miezul nopții. O vedea ea unde va dormi. Dinspre biserică se aud
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
Cred că a fermentat de atâta căldură, are un gust ciudat dar totuși voi mânca puțin apoi arunc tot.” Vecernia s-a terminat. Grupuri de pelerini se îndreaptă spre cimitirul din deal. Unii se așează la rând pe băncile din ceardac. - Nici la trei noaptea nu se culcă părintele , șoptește o femeie ce se află aproape de ușă. -Întrați doamnă, apoi intru eu, îi spune o tânără cu părul vâlvoi peste care a aruncat o minusculă eșarfă străvezie. -Dar cum ai ajuns
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
că sunt plop desfrunzit,/ oră grea, secunda timpului mut ... / Slobod întru vocabula/ imnicului zbor - / iată-mă,/ sunt gloria Clipei: Tăcerea!” Multe poeme stau sub semnul dedicației. Iată, un prim poem închinat lui Nichita: „Nu râd, nu plâng,/ plictisit îndelung/ sub ceardacul divin neaflat./ De aceea te blestem/ să-ți fiu/ bietul popas/ sub cuvânt, necuvânt./ Doar atât.../ Neaflat...” Altele sunt dedicate lui Homer, Brâncuși ori fiicei sale, Raluca: „Sub Cântec/ tăinuire îmi e disperarea/ și soarele nopții,/ cârtiță-n lanul de
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
NICIODATĂ N-AM FOST MAI BOGATĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Niciodată n-am fost mai bogată ca în această toamnă când tot aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când
NICIODATĂ N-AM FOST MAI BOGATĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353307_a_354636]
-
prea am lăsat-o-n grija Preabunului din cer și m-am grăbit s-ajung pe-al lumii lăvicer, dar soarele-i prea sus; se duc toate-n eter. Vom spune-o rugăciune și ouă vom ciocni noi două în ceardac; va fi din nou senin; iar vișinul cu floare nu-mi va mai fi străin și glasul răndunicii suna-va iar divin. Voi merge și la tata, să-i pun și lui o floare cu-o lacrimă de dor, s-
VREAU ACASĂ DE PAŞTE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 463 din 07 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359145_a_360474]
-
Ia uite un gândăc cum trece strada-alene și-ascultă un brotac ce-și cheamă-n frunza udă aleasa de prin lac. E primăvară iară și e bine în curtea mamei mele sunt zambile cocoșii strigă-a soare în mândru ei ceardac mă duc s-o chem afară și flori de liliac petală cu petală să i le-aștern în prag. E bine pentru că e primăvară acolo în adâncuri, în cămară, într-un apus de soare, a înflorit o romaniță, bădiță. Referință
BĂDIŢĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1207 din 21 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341854_a_343183]
-
risipit.Candori...... XXXI. NICIODATĂ N-AM FOST MAI BOGATĂ, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015. Niciodată n-am fost mai bogată ca în această toamnă când tot aurul pământului mi s-a așternut în ceardacul casei unde mă aștepta mama cu ușa deschisă și de unde ieșeau arome de mere struguri pâine... și palmele care mi-au cuprins fața și sărutul acela prelung pe obraji mi-au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
au revărsat șuvoi de căldură dar și de lacrimi când am auzit-o , badaprosti că am ajuns să te mai văd!” amintirile ... Citește mai mult Niciodată n-am fost mai bogatăca în această toamnăcând tot aurul pământuluimi s-a așternutîn ceardacul casei undemă așteptamamacu ușa deschisășide unde ieșeauarome demerestruguripâine...și palmelecare mi-au cuprins fațași sărutul acela prelungpe obrajimi-au revărsatșuvoi de căldurădar și de lacrimicând am auzit-o, badaprostică am ajuns să te mai văd!”amintirile... XXXII. SEMINTE PE ARIPI, de
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Nu-i uită... pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un sat... O casă bătrânească, formată din două camere, cu o sală pe mijloc și un ceardac în față, acoperită cu tablă, ce pare să nu mai fi văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor ce i-au atins pereții lăsându-i, drept mărturie, urmele trecerii incontestabile
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
să fi fost nu numai începătorul, ci și terminatorul Reformei în România. Iar bizareria destinului, ca investițiile, fondurile cu care Occidentul a fost așa de zgârcit față de adoratorii lui, să înceapă a curge din butoaie de lapte și miere în ceardacul iliescian. Să nu pună stăpânire pe mine, atunci, o dulce-funerară nostalgie la trezirea imaginii cabotinului ce frământa scândurile scenei cu tălpi scârțâitoare, învârtind zadarnic bastonul, trimițând câte un deget spre canotieră, în monotona căinare de ravagiile fiscului? Într-un poem
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
platourile acoperite: aici aveți ciorbița, aici mămăliguța și smântânica, dincolo sărmăluțele. Doriți și pâinică? Nu? Atunci să aveți poftă! Aaa, vinișor de care? Avem un Cabernetuț demisec deosebit. Pentru clienți generoși. Îmi dau seama că se referă la Maiko. Pe ceardacul susținut de coloane de lemn sculptat suntem singurii vizitatori. Cei trei ospătari cu șervetele pe mâna dreaptă îndoită au rămas lângă masă, la ordinele noastre. Le fac semn că pot să se retragă. Admirăm curtea largă, pătrată, gurile uriașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a luat caimacul vieții publice războinice a bărbaților și a adunat grijulie ce era de păstrat din ceea ce aceștia res pingeau. Un matrimoniu otoman care se contrapune tăcut patrimoniului nostru anti otoman. Nu există nici o statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
căreia versul Îi poate doar aproxima, pentru o clipă, contururile instabile: CÎnd prin tîmplă viața ca o sămînță se umflă, trece, În laptele răcoros care-a spălat furtuna, În cîntecul greierului ascuns În piersice, În ploaia printre brazi ca un ceardac la Putna, În fulgerele sunînd ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surîs ca o mănușă, uitat În pian, În fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, PÎnă-n monedele dansului, pînă-n hohotul pîinii PÎnă-n părul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
geografic grafiază numele formate cu acest sufix fără e: Bucșana, Crișana, Botoșana, Răcușana, Dîrjana, Lujana, Oteteleșanu, Cireșanu, Perișanu, Lupșanu, Trotușanu, Transfăgă rășan, Cojanu, Mureșanu, Mureșana etc. Alte exemple: Ciacova, Ciaracio, Ciarda, Ciatarie (deci ci înainte de a) - dar Cean, Ceanuța, Cearîngu, Ceardac, Ceataricu (așa dar ce înainte de a); Giacăș, Giambașu, Gialacuta, Giarmata - dar Geabac, Geaca, Geamărtălui, Geambașu, Geangoești; Cinghinia - dar Fiscălia, Ceamurlia; Epureni, Erbiceni, Eșanca, Eruga, Edera, Eleșteul, Enăchești, Epăria, Erboasa, Eremieni, Eșelnița, Ezeni, Ezeriș, Ezeru - dar Iedera, Iedu, (Dealu) Iepei, Iepure
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se Anuca, fata pădurarului 49 pe sub geam. Baba Săftica, neclintită, n-o scăpa din ochi pe tânăra femeie. A auzit și ea ăuitul lupului, și pașii prin ceardac, dar n-a întors capul. O rafală
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]