5 matches
-
de acum 300 de milioane de ani. Clasificarea mixinelor a fost întotdeauna controversată. Problema este dacă mixinele sunt un fel de pește normal degenerat, înrudit mai de-aproape cu chișcarii, sau dacă reprezintă un stadiu precedent evoluției vertebratelor, cum sunt cefalocordatele. Schema originală clasifică mixinele laolaltă cu chișcarii, în Cyclostomata/Agnatha ca cea mai veche clasă supraviețuitoare a vertebratelor. O schemă alternativă sugerează că vertebratele nornale, cu maxilare (gnatostomatele, ar fi mai apropiate de chișcari decât de mixinele (adică, Vertebrata include
Mixine () [Corola-website/Science/333073_a_334402]
-
Morris a plasat "Pikaia gracilens" în încrengătura Chordata, deoarece părea să aibă un notocord foarte primitiv; totuși, nu toți savanții sunt de-acord cu poziția "Pikaiei" în Chordata, deoarece pare să fi avut o cuticulă, însușire necaracteristică vertebratelor (dar comună cefalocordatelor). De asemenea, tentaculele sale nu sunt întâlnite la alte vertebrate. Dar prezența unor cordate mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt "Haikouichthys" sau "Myllokunmingia", arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument. Dar prezența tentaculelor
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
unduirea corpului, la fel ca un țipar. Spre deosebire de țipari, este probabil că "Pikaia gracilens" era un înotător încet. Avea o pereche de tentacule mari pe cap și o serie de prelungiri, care erau, probabil, branhii. În aceste însușiri, diferă de cefalocordatele actuale. Acest animal arată caracterele incipiente ale vertebratelor. Corpul aplatizat este divizat în perechi de miomeri, vizibili ca linii verticale subțiri. Mușchii din miomeri stau pe o parte și de alta a unei structuri flexibile, ca o sfoară, care începe
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
protejează coarda dorsală de nervi. În mod surprinzător, un animal similar cu "Pikaia gracilens" există și azi: cefalocordata "Branchiostoma". Acest mic animal era cunoscut biologilor cu mult înainte ca "Pikaia" să fie descoperită. Studiile ADN-ului au demonstrat că nu cefalocordatele sunt cei mai apropiați strămoși ai vertebratelor, ci urocordatele. În timp ce "Pikaia gracilens" era o cordată, alte grupuri, cum ar fi Hemichordata și graptoliții, nu sunt. Acestea au doar un fel de notocord primitiv la începutul vieții. Prezența unei creaturi relativ
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
mărirea numărului de copii ale unor gene. La peștii pulmonați fiecare genă din genom este prezentă în cca 150 de copii, în timp ce la peștii plați genele sunt unice în setul haploid. N.B Atkin și S.Ohno studiind urocordatele și cefalocordatele actuale, au ajuns la concluzia că probabil strămoșul prevertebratelor actuale a avut un cariotip format din 24 de cromozomi acrocentrici și numai 10% din cantitatea de ADN a mamiferelor placentare. Apariția vertebratelor din acest cordat primitiv s-a realizat, probabil
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]