28 matches
-
Hubble a ajutat la rezolvarea unor vechi probleme din astronomie, și a furnizat date care au necesitat elaborarea de noi teorii care să le explice. Printre primele misiuni efectuate a fost cea de măsurare a distanțelor până la stelele variabile numite "cefeide" cu mai mare precizie decât fusese măsurată înainte, dând o mai mare precizie aproximării constantei Hubble, măsura vitezei de extindere a universului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Înainte de lansarea lui Hubble, estimările constantei Hubble aveau erori
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
dând o mai mare precizie aproximării constantei Hubble, măsura vitezei de extindere a universului, care la rândul ei este legată de vârsta sa. Înainte de lansarea lui Hubble, estimările constantei Hubble aveau erori de până la 50%, dar măsurătorile telescopului Hubble asupra cefeidelor din constelația Fecioarei și din alte constelații îndepărtate de galaxii au furnizat o valoare cu o imprecizie de numai 10%, în acord cu alte măsurători, mai precise, folosind alte tehnici, efectuate după lansarea lui Hubble. În timp ce Hubble a ajutat la
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
separate, până când problema a fost rezolvată de Edwin Hubble la începutul anilor 1920 folsind un nou telescop. El a reușit să determine părțile exterioare a unor nebuloase în spirală ca fiind colecții de stele individuale și a identificat câteva variabile Cefeide, astfel permițând estimarea distanțelor până la nebuloase: erau prea departe ca să facă parte din Calea Lactee. În 1936, Hubble a creat un sistem de clasificare a galaxiilor care se folosește și astăzi, numit „secvența Hubble”. Prima încercare de a descrie forma Căii Lactee
Galaxie () [Corola-website/Science/299071_a_300400]
-
de "blackout"-ul care reducea poluarea luminoasă la observatorul Mount Wilson pentru a observa centrul galaxiei Andromeda și să o rezolve în stele. Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A descoperit și existența a două tipuri de cefeide. Această descoperire l-a condus la recalcularea taliei Universului cunoscut, dublând precedenta evaluare făcută de Hubble în 1929. A identificat și nebuloasa Crabului ca fiind un remanent al supernovei din 1054, căreia i-a identificat părțile optice și radio. A
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
O cefeidă este o stea variabilă, gigantă sau supergigantă galbenă, de 4 până la 15 ori mai masivă decât Soarele și de 100 până la de 30 000 de ori mai luminoasă, a cărei strălucire variază de la 0,1 la 2 magnitudini potrivit unei
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
variază de la 0,1 la 2 magnitudini potrivit unei perioade bine definite, cuprinsă între 1 și 135 de zile, de unde își trage numele de stea variabilă. Ele au fost denumite după prototipul stelei δ din constelația Cefeu. Steaua Polară este o cefeidă (cel puțin până în 1994 de când strălucirea sa a devenit stabilă, fără să fi fost găsită vreo explicație. Vezi Alpha Ursae Minoris). Henrietta Leavitt, în anii 1910-1920, la Universitatea Harvard, a clasat cefeidele din "Norii lui Magellan". Ea a observat că
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
stelei δ din constelația Cefeu. Steaua Polară este o cefeidă (cel puțin până în 1994 de când strălucirea sa a devenit stabilă, fără să fi fost găsită vreo explicație. Vezi Alpha Ursae Minoris). Henrietta Leavitt, în anii 1910-1920, la Universitatea Harvard, a clasat cefeidele din "Norii lui Magellan". Ea a observat că perioadele cefeidelor sunt cu atât mai mari cu cât acestea sunt mai strălucitoare. Ea a găsit o relație care leagă perioada de variație (timpul dintre două maxime sau două minime) cu media
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
puțin până în 1994 de când strălucirea sa a devenit stabilă, fără să fi fost găsită vreo explicație. Vezi Alpha Ursae Minoris). Henrietta Leavitt, în anii 1910-1920, la Universitatea Harvard, a clasat cefeidele din "Norii lui Magellan". Ea a observat că perioadele cefeidelor sunt cu atât mai mari cu cât acestea sunt mai strălucitoare. Ea a găsit o relație care leagă perioada de variație (timpul dintre două maxime sau două minime) cu media luminozității aparente a acestor stele, și deci cu luminozitatea lor
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
două maxime sau două minime) cu media luminozității aparente a acestor stele, și deci cu luminozitatea lor absolută, întrucât distanța dintre stelele din interiorul Norului este neglijabilă în raport cu distanța lor de Pământ. Astfel, este suficientă măsurarea distanței uneia dintre aceste cefeide (de exemplu prin metoda paralaxei), pentru a obține o relație generală care să lege perioada și luminozitatea lor absolută și să se determine distanța oricărei alte cefeide observate. Această măsură a fost realizată pentru prima oară în 1916, la Universitatea
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
în raport cu distanța lor de Pământ. Astfel, este suficientă măsurarea distanței uneia dintre aceste cefeide (de exemplu prin metoda paralaxei), pentru a obține o relație generală care să lege perioada și luminozitatea lor absolută și să se determine distanța oricărei alte cefeide observate. Această măsură a fost realizată pentru prima oară în 1916, la Universitatea Harvard, de Harlow Shapley care a completat descoperirea Henriettei Leavitt. Începând de la această dată cefeidele au devenit o referință pentru măsurarea distanței stelelor sau galaxiilor din ce în ce mai îndepărtate
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
perioada și luminozitatea lor absolută și să se determine distanța oricărei alte cefeide observate. Această măsură a fost realizată pentru prima oară în 1916, la Universitatea Harvard, de Harlow Shapley care a completat descoperirea Henriettei Leavitt. Începând de la această dată cefeidele au devenit o referință pentru măsurarea distanței stelelor sau galaxiilor din ce în ce mai îndepărtate în Univers.<br> Din nefericire, această metodă este limitată la distanța maximă la care se poate observa o stea situată într-o galaxie. Tânără, însă cu structură mai
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
pentru măsurarea distanței stelelor sau galaxiilor din ce în ce mai îndepărtate în Univers.<br> Din nefericire, această metodă este limitată la distanța maximă la care se poate observa o stea situată într-o galaxie. Tânără, însă cu structură mai evoluată decât Soarele, o cefeidă își datorează energia luminoasă reacțiilor de fuziune nucleară care, în regiunea sa centrală, transformă heliul în carbon. Arthur Eddington a dat o primă explicație a variațiilor luminozității în 1926. Partea externă a stelei se contractă și se dilată alternativ, în urma
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
a stelei se contractă și se dilată alternativ, în urma unui dezechilibru auto-întreținut al forțelor legate de presiunea gazului și gravitate. Aceste mișcări sunt însoțite de schimbări de temperatură responsabile de variația periodică a luminozității. Perioada de variație a strălucirii unei cefeide reprezintă în jur de două ori timpul necesar unei unde de presiune pentru a se propaga din centrul stelei la suprafață; ea depinde de starea mediului traversat de undă și constituie de aceea o sursă prețioasă de informații privitoare la
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
în constelația Fecioara, iar diametrul său unghiular este de circa 8 grade. Cuprinde circa - de galaxii, dintre care multe sunt vizibile cu un telescop mic. <br> Distanța care ne separă este puțin cunoscută; cele mai bune estimări actuale, bazate pe cefeide, utilizându-se Telescopul spațial Hubble, dau o distanță medie de circa 20 Mpc. Roiul este un agregat neregulat format din cel puțin trei subroiuri centrate pe galaxiile M87, M86 și M49. Cel mai important subroi este cel centrat pe M87
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
privat sofisticat. Edward era deja interesat de stelele variabile, și a dat lui Goodricke o listă cu cele pe care le credea importante pentru observație. Goodricke este creditat cu descoperirea variației periodice a δ Cephei, exemplul prototipic al stelelor variabile cefeide. Deși mai multe stele erau deja cunoscute a varia în magnitudine aparentă, Goodricke a fost primul care a propus un mecanism pentru a explica acest lucru. El a sugerat că Algol este ceea ce este acum cunoscut ca o binară eclipsatoare
John Goodricke () [Corola-website/Science/337283_a_338612]
-
(δ Cep / δ Cephei) este o stea din constelația Cefeu. este prototipul cefeidelor, în latină "Cepheidus Prototypus". Variabilitatea sa a fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
(δ Cep / δ Cephei) este o stea din constelația Cefeu. este prototipul cefeidelor, în latină "Cepheidus Prototypus". Variabilitatea sa a fost descoperită de John Goodricke în 1784, fiind a doua Cefeidă căreia i-a fost observată variabilitatea, după Eta Aquilae, descoperită mai devreme, în același an. Spre deosebire de Algol, o stea binară cu eclipse, variabilitatea stelei Delta Cephei este datorată pulsațiilor stelei. Ea variază cu o magnitudine de la 3,48 la 4
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
de secunde. Evoluția spre maximum este mai rapidă decât declinul spre minimum. Este una dintre puținele stele variabile cărora li se poate aprecia schimbarea periodică a strălucirii, fără ajutorul instrumentelor. Mai târziu, s-a descoperit că există două tipuri de cefeide, Delta Cephei fiind cunoscută, în prezent, ca fiind de tipul I (clasic). Se crede că stelele de acest tip se formează cu mase mergând de la 3 la 30 de ori masa Soarelui, apoi, trec în secvența principală ca și stelele
Delta Cephei () [Corola-website/Science/333433_a_334762]
-
unui telescop este realizată de Simon Marius în 1612 (adesea descris ca fiind descoperitorul galaxiei). Ea a fost fotografiată pentru prima oară în 1887 de către astronomul Isaac Roberts, în observatorul său din Crowborough în Sussex. În anii 1920, stelele variabile cefeide sunt identificate de către Edwin Hubble pe fotografiile astronomice ale nebuloasei. Mulțumită relației perioadă-luminozitate stabilită în 1912 de Henrietta Leavitt, Edwin Hubble a stabilit distanța stelelor și a confirmat natura extragalactică a obiectului. A permis și să se reinterpreteze un eveniment
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
lumină. Un telescop cu apertura mare cuplat cu un sistem de înregistrare pe o placă fotografică a devenit un instrument foarte sensibil, promițând descoperirea unui număr impresionant de sisteme cosmice (stele și galaxii). Astfel, au fost descoperite stele variabile, numite cefeide. Studiindu-se relația dintre luminozitatea reală a unei cefeide și perioada variației strălucirii ei, s-au constatat următoarele: cu cât luminozitatea e mai mare cu atât intervalul de timp (perioada) dintre maximele strălucirii e mai mare. Acest fapt impreuna cu
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
sistem de înregistrare pe o placă fotografică a devenit un instrument foarte sensibil, promițând descoperirea unui număr impresionant de sisteme cosmice (stele și galaxii). Astfel, au fost descoperite stele variabile, numite cefeide. Studiindu-se relația dintre luminozitatea reală a unei cefeide și perioada variației strălucirii ei, s-au constatat următoarele: cu cât luminozitatea e mai mare cu atât intervalul de timp (perioada) dintre maximele strălucirii e mai mare. Acest fapt impreuna cu observatia ca strălucirea este invers proporțională cu pătratul distanței
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Deși ei detectaseră niște nori strălucitori, spirali, nu existau motive să presupună că nu erau gaze luminiscente din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de stea, denumită cefeidă, avea o proprietate care i-a permis lui Hubble să măsoare distanța până la corpurile cerești îndepărtate. Cefeidele pulsează, devenind mai mult sau mai puțin strălucitoare într-un mod foarte previzibil; felul în care pulsează are legătură strânsă cu intensitatea luminii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din interiorul galaxiei noastre. În anii 1920, totul s-a schimbat datorită unui astronom american, numit Edwin Hubble. Un tip deosebit de stea, denumită cefeidă, avea o proprietate care i-a permis lui Hubble să măsoare distanța până la corpurile cerești îndepărtate. Cefeidele pulsează, devenind mai mult sau mai puțin strălucitoare într-un mod foarte previzibil; felul în care pulsează are legătură strânsă cu intensitatea luminii emise. Ele reprezintă candela etalon, sunt corpuri cu strălucire cunoscută, și au devenit instrumente-cheie pentru Hubble. Erau
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cât se apropie mai mult, cu atât pare mai strălucitoare. Aceeași logică funcționează și invers: dacă știi câtă lumină emit farurile unui tren, poți măsura luminozitatea aparentă și calcula distanța trenului până la tine. Hubble a făcut exact același lucru cu cefeidele. Majoritatea stelelor pe care le observase se aflau la distanțe de zeci, sute sau mii de ani-lumină. Dar când a descoperit o cefeidă sclipind în unul dintre acei nori spirali - nebuloasa Andromeda, după cum a fost numită atunci - i-a măsurat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
poți măsura luminozitatea aparentă și calcula distanța trenului până la tine. Hubble a făcut exact același lucru cu cefeidele. Majoritatea stelelor pe care le observase se aflau la distanțe de zeci, sute sau mii de ani-lumină. Dar când a descoperit o cefeidă sclipind în unul dintre acei nori spirali - nebuloasa Andromeda, după cum a fost numită atunci - i-a măsurat intensitatea luminoasă și a calculat că nebuloasa se afla la un milion de ani-lumină distanță, dincolo de marginile galaxiei noastre. Andromeda nu era un
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]