130 matches
-
constructiv al cuvîntului) optzeciste se simte puternic în inițiativa acestei antologii. Strategia publicării colective a fost de la-nceput singura în care s-a putut refugia multă vreme generația lui Cărtărescu și Nedelciu, iar ea avea în spate o lungă experiență cenaclistă a lui „împreună”. Experiență a unui spirit literar comun împărtășită mai apoi (în plin nouăzecism) de autorii Tabloului de familie, ai lui Cinci sau de brașovenii Pauzei de respirație (printre care Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, doi din coordonatorii Junilor
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
literar comun împărtășită mai apoi (în plin nouăzecism) de autorii Tabloului de familie, ai lui Cinci sau de brașovenii Pauzei de respirație (printre care Andrei Bodiu și Caius Dobrescu, doi din coordonatorii Junilor...). S-ar putea chiar spune că spiritul cenaclist însuși se continuă la Brașov (la București a murit odată cu întîlnirile lui Mircea Cărtărescu) prin acel masterat de Literatură și comunicare. Într-un fel ciudat însă, antologia aceasta a junilor nu mai e una a unui grup și nici tocmai
Generația post-optzecistă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13056_a_14381]
-
ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Și, în tot cazul, ele nu justifică încadrarea în școli literare (optzecism, respectiv nouăzecism) nu doar succesive, dar, după unii, chiar contrastante. În fond, în ciuda micilor reforme pe care s-au străduit să le întreprindă, reforme în primul rând tematice, cenacliștii de la Universitas sunt beneficiarii și continuatorii revoluției începute de membrii Cenaclului de Luni. Cu aceștia din urmă ei seamănă în cel mai înalt grad și de lecția lor încearcă (de obicei fără succes) să se dezbare întâi. E de remarcat
Un optzecist din anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6057_a_7382]
-
ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ales Calea mea!» (THEODOR RAPĂN) Celelalte sunt prelungiri ale trupului. Cartea e altceva, cartea e o prelungire a memoriei, a imaginarului, a ființei cosmice.” 2. Pe langă ziarul ,,Teleormanul” funcționa un Cenaclu Literar în care nu vârstele îi apropiau pe cenacliști, ci trăirea aleșilor în fiorul cuvântului scris. De atunci am rămas cu acest cult al cărții și al creației. O spun într-un mod care poate să pară patetic și nu aș vrea să îl simțiți așa. Receptați-l că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
mereu bine documentată) pe care îl practică Băicuș. Aveam, pe de altă parte, rezerve de neclătinat față de entuziasmele cam naive și digresiunile nu o dată fastidioase în care se aruncă în mod consecvent, fără nici un fel de plasă de protecție, fostul cenaclist al Literelor bucureștene. Amintesc doar în trecere cum aproape toate observațiile subtile din volumul Max Blecher. Un arlechin la marginea neantului sunt aruncate în aer de un comparatism ostentativ și insistent. Sau cum, scriind altundeva depre romanul lui Camil Petrescu
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
un Cenaclu de vineri, printre cutii cu cărți (căci nu ne mutaserăm chiar de tot), burta mea enormă (unde se cocea Mira) și viermuielile Nonei (care, de altfel, mergea deja pe picioarele ei). Pe măsură ce ne aprindeam la discuții (deși săracii cenacliști se simțeau ca la sanatoriu, pentru că nu-i lăsam să fumeze în casă, iar asta echivalează încă, în lumea noastră artistică, cu înăbușirea în fașă a oricărei apetențe pentru dezbatere), uitam de prezența copilei printre noi, drept care am analizat odată
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
unei perne în capul interlocutorului), înainte de orice plini de ironie și simț al umorului: anecdota, cât mai "corosivă" trecea înaintea oricăror preocupări (și aici Carageani și Creangă erau neîntrecuți), poeziile care plăceau erau repede puse pe arii de operetă și cenacliștii ieșeau noaptea braț la braț, lălăindu-le în gura mare... Ce rămâne din statui, din efigii, din portrete? Când au semănat cu ele acei oameni vii, minunați, mai curând un fel de "optzeciști" ai vremii lor? Să-i iubești cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
loc lîngă noi, căci aceste efeméride trebuie să le celebrăm, a proclamat Barceló. — Efeméride? i-am șoptit tatei. — Barceló se exprimă numai În proparoxitone, mi-a răspuns tata În șoaptă. Tu nu spune nimic, fiindcă Își ia nasul la purtare. Cenacliștii ne-au făcut loc În cercul lor și Barceló, căruia Îi plăcea să se arate strălucitor În public, a stăruit să ne invite. — Ce vîrstă are țingăul? s-a interesat Barceló, privindu-mă chiorîș. — Aproape unșpe ani, am declarat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
invite. — Ce vîrstă are țingăul? s-a interesat Barceló, privindu-mă chiorîș. — Aproape unșpe ani, am declarat eu. Barceló mi-a zîmbit, ghiduș. — Adică zece. Nu-ți pune ani În plus, gîzuliță, că are să ți-i pună viața. Mai mulți cenacliști și-au murmurarat asentimentul. Barceló i-a făcut semn unui ospătar ce arăta de parcă tocmai urma să fie declarat monument istoric să se apropie să ia comanda. — Un coniac pentru amicul meu Sempere, din acela bun, iar pentru vlăstar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu fiul meu, a spus tata. Cartea e a lui. Barceló mi-a oferit un zîmbet lupesc. Ce zici, tinere? Patruzeci de duros nu-i rău la prima vînzare... Sempere, băiatul ăsta al dumitale va face carieră În afacerea asta. Cenacliștii au rîs la poanta lui. Barceló m-a privit satisfăcut, scoțîndu-și portofelul din piele. A numărat cei patruzeci de duros, care pe atunci Însemnau o avere, și mi i-a Întins. Eu m-am mărginit să refuz În tăcere. Barceló
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu el. I-am zîmbit cu beatitudine, arătîndu-mi plăcerea produsă de latinăraia și vorbăria lui. — Nu uita, mîine, la Ateneu, a rostit solemn librarul. Dar adu cartea, sau adio Înțelegere. — De acord. Conversația s-a risipit Încetișor În murmurul celorlalți cenacliști, alunecînd spre discutarea unor documente găsite În pivnițele de la Escorial care sugerau posibilitatea ca don Miguel de Cervantes să nu fi fost altceva decît pseudonimul literar al unei păroase muieri toledane. Barceló, absent, nu a participat la bizantina dezbatere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sterile și cu impresia de déjà-vu. În sala mică de la Filologie mirosind a proaspăt vopsit, singura cu luminile aprinse de pe tot etajul, am apărut străin ca un teleportat la cercul de creație de după-amiază. Chiar nu era cazul să afle cenacliștii, majoritar fete, că în geanta mea veche care-mi apasă un umăr, mereu dreptul, greutatea cea mai mare e dată de manuscrisul între ale cărui file se prăsesc insecte eminesciene, de care mă împiedic îndată ce încep să citesc, ca în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doar autocenzura sau moartea prematură a autorilor le-a Împiedicat publicarea. Șaptezeci de ani pentru un scriitor care a trudit doar la proiect peste cincizeci de ani erau tocmai potriviți pentru un debut strălucit. În comparație cu ei, Musil făcea figură de cenaclist. Și pentru că la Klagenfurt obsesia capodoperei nu era atât de bine Întreținută ca aici, pe malurile Săsarului, lucru ușor de dovedit chiar și În absența unui jurnal monumental precum cel scris de autorul Omului fără Însușiri pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu era el Însuși un joc de cuvinte, o găselniță verbală? Evanghelist al exilului! Replică târzie a unui fost propagandist hazliu și deconcertant al socialismului cu față umană, cum cu atâta convingere Îl descria tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al doilea atacator, ciugulind din grosul vedetelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și vizualizîndu-și străvechile rețele de canalizare ale Bucureștiului, a delimitat, relativ, perimetrul în care, pentru capacitățile dumneavoastră, a-i descoperi pe cei șapte tezaurieri, ar fi un fleac!... - De ce-ați venit la mine?... De ce nu te-ai dus la Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a II-a. Și acum (însoțit, în dreapta, de duhul Spiridon, materializat într-un rușinos și stânjenit factor poștal sătesc) își întoarse ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii, când cei 7-8 membri ai Cenaclului literar UNIVERSITAS, toți găligani, toți poeți, năvăliră în salonașul din spate. Ochiră cenacliștii, cât ai zice pește, mesele din mijloc. Alipiră două. Se așezară. Și se porniră să răcnească fiecare în legea lui. Cenacliștii proaspăt intrați își încheiaseră ședința săptămânală de lectură din seara de vineri, bântuiseră apoi crâșmele cu bere ieftină, fuseseră alungați de acolo de minuscula oră de închidere, cei mai gingași se retrăseseră către case, cei mai întărîtați nimeriseră aici. Acești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
putea organiza un referendum... își înălțase umerii, c-o nedisimulată uimire, și nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit. Când unul. Când toți o dată. Ca și cum și-ar fi dorit să isprăvească tot ceea ce aveau de revărsat, înainte de a fi azvârliți - în șuturi și pe bună dreptate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le apretăm ospătărițelor lenjeria. - Taci, mă! Avem bani. Ștefane, zi-i ce fac eu cu Sonia? - Prostii, Felix. Dar nu ai unde. După ora 21, 30, "Cafeneaua" era plină ochi, ca un autobuz proiectat cu oameni pe scară. Cei opt cenacliști îl apucaseră aproape din mers. Vociferau la o distanță bunicică față de șofer. Adică față de tejgheaua aceea de tablă fierbinte a barului, plasat în primul salonaș. Și, implicit, cam la aceeași distanță față de blondina ce servea în încăpera de la intrare, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Budescu, Diana Manole, actorul Radu Amzulescu și, unicul nostru editor de pe atunci, Paul Nancă. Un pomelnic. Mai mult, o forfotă. O primă tentativă a Nouăzecismului. Poate un iarmaroc. Conducătorul Cenaclului UNIVERSITAS, profesorul universitar Mircea Martin (numit cu tandră bășcălie de către cenacliști, Lamartine ori Paganini) era un domn retractil, distant, arogant chiar... Pe care nu generozitatea îți lăsa impresia că-l dădea afară din casă... Plimbîndu-și printre contemporani, ca pe-un cățel, micul său surâs de dezgust, căpătat în urma anilor de meditație
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vocea; șușotind mieros, cealaltă se pleca cînd la o ureche cînd la alta; ori de cîte ori lua cuvîntul, zîmbea dulceag, iar, dacă se ivea o responsabilitate, se trezea ales în unanimitate. Zavistnici și vanitoși, chiar cei mai fără de funcții cenacliști nu admiteau să fie contraziși. Cu glasul gros și cocoșîndu-se sub povara de a se lua la întrecere cu Eminescu, zvîrlind peste cap vițele din care curgea mătreață, unul din ei ne citi într-o seară o Glossă. În versuri
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
l-a rugat pe taică-său să-l dea la învățătură: „Am să mănînc cartea, tată!” făgăduia el cu disperare. Mesager întocmai ca Popescu al unei lumi atotputernice și al istoriei biruitoare, Toader Știr era un ideolog. Amîndoi paralizau în cenacliști dorința de împotrivire. Înăbușiți de frică, mulți își puneau masca convertirii, renegându-i și pe părinți, așa cum făcea Ovidiu. Acesta poza în poet damnat. Mic, jegos, pîntecos și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]