34 matches
-
a condus la discreditarea generală a Misticii și, de aceea, odată cu Sfântul Varsanufie și ucenicul său, Avva Dorotei, s-a concretizat o spiritualitate concentrată asupra momentului voinței, spiritualitate ce vine peste timpuri de la Sfântul Vasile cel Mare și are trăsături cenobitice. Opera Sfântului Ioan Scărarul, comparată cu scara lui Iacov și numită de către el însuși Climax, iar de către Părinții Latini Scara Paradisului, „definită foarte just de către autorul ei, drept tratat ascetic, logos askitikos.” Titlul original al lucrării a fost � � άκες � νευματικαί
PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_teologie_si_viata_spirituala_partea_a_ii_a_.html [Corola-blog/BlogPost/356197_a_357526]
-
din sec.III-lea, pentru pomenirea Sfântului Victor, iar pentru femei o mănăstire închinată Mântuitorului. Folosindu-se de experiența câștigată în peregrinările sale, se îngrijește de buna lor rânduială și la rugămintea Sfântului Castor, episcop de Apt, întocmește lucrarea „Instituții cenobitice” în care stabilește normele așezămintelor adaptate la specificul locului. A fost un factor de legătură deosebit de important între cultura patristică răsăriteană și apuseană de care istoria creștinismului nu se poate lipsi. Este considerat ocrotitorul Marsiliei unde a fost canonizat în
SFINŢII CASIAN ŞI GHERMAN DIN DOBROGEA de ION UNTARU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 by http://confluente.ro/28_februarie_sfintii_casian_ion_untaru_1393563382.html [Corola-blog/BlogPost/362826_a_364155]
-
se află o biserica catolică cu mănăstire și hotel. Aceste două mănăstiri au fost construite pe ruinele fostelor biserici bizantine. În cele ce urmează, voi prezenta în câteva rânduri, Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare - întemeietorul vieții de obște (a vieții cenobitice). Actuala mănăstire a fost construită pe ruinele vechiului chinovion, întemeiat de Sf. Teodosie în sec. al IV - la marginea Pustiului Iudeii. Reminiscențele acelor ruine se mai văd și astăzi, atât în interiorul zidurilor mănăstirii, cât și dincolo de granițele ei. Peștera din
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 by http://confluente.ro/Tara_sfanta_spre_calauzirea_la_desavarsire_a_pelerinului_de_la_vechiul_testament_la_noul_legamant.html [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
cea mai mare dezvoltare și înflorire. Călugării trăiau într-o atmosferă duhovnicească deosebită. O parte dintre ei duceau un mod de viață idioritmic, pustnicesc și ascetic iar cealaltă parte trăiau după tipicul monahal al vieții de obște, ducând o viață cenobitică în lavră, în chinovion. În timpul cuceririi persane, clădirile mănăstirii au suferit foarte multe stricăciuni și pagube, o mulțime de monahi au fost uciși iar ceilalți au părăsit mănăstirea. După atacul persan Sf. Gheoghe, acum îmbătrânit, a încercat să readucă mănăstirea
ŢARA SFÂNTĂ – SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 by http://confluente.ro/Tara_sfanta_spre_calauzirea_la_desavarsire_a_pelerinului_de_la_vechiul_testament_la_noul_legamant.html [Corola-blog/BlogPost/349060_a_350389]
-
Olivier Clement. De aceea se refugia Sfântul Nicodim în peștera Tismanei și în alte crăpături ori în „cela mai de jos ale pământului” pentru a ajunge la această stare de rugăciune neîncetată - aceasta rămânând moștenire și temei pentru viața monahală, cenobitică de mai târziu. Sfântul Nicodim a ajuns la concluzia și la certitudinea că rugăciunea lui Iisus deșteaptă în inimă o dragoste fără margini. Tot în continuarea acestei idei se întreabă și Sfântul Isaac Sirul: „Ce este, oare, o inimă iubitoare
MODERNĂ ŞI IMPACTUL ACESTEIA ASUPRA VIEŢII SECULARIZATE DE ASTĂZI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1480421491.html [Corola-blog/BlogPost/372969_a_374298]
-
se află o biserica catolică cu mănăstire și hotel. Aceste două mănăstiri au fost construite pe ruinele fostelor biserici bizantine. În cele ce urmează, voi prezenta în câteva rânduri, Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare - întemeietorul vieții de obște (a vieții cenobitice). Actuala mănăstire a fost construită pe ruinele vechiului chinovion, întemeiat de Sf. Teodosie în sec. al IV - la marginea Pustiului Iudeii. Reminiscențele acelor ruine se mai văd și astăzi, atât în interiorul zidurilor mănăstirii, cât și dincolo de granițele ei. Peștera din
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Tara_sfanta_spre_calauzirea_la_desavarsire_a_pelerinului_de_la_vechiul_testament_la_noul.html [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
cea mai mare dezvoltare și înflorire. Călugării trăiau într-o atmosferă duhovnicească deosebită. O parte dintre ei duceau un mod de viață idioritmic, pustnicesc și ascetic iar cealaltă parte trăiau după tipicul monahal al vieții de obște, ducând o viață cenobitică în lavră, în chinovion. În timpul cuceririi persane, clădirile mănăstirii au suferit foarte multe stricăciuni și pagube, o mulțime de monahi au fost uciși iar ceilalți au părăsit mănăstirea. După atacul persan Sf. Gheoghe, acum îmbătrânit, a încercat să readucă mănăstirea
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Tara_sfanta_spre_calauzirea_la_desavarsire_a_pelerinului_de_la_vechiul_testament_la_noul.html [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
Olivier Clement. De aceea se refugia Sfântul Nicodim în peștera Tismanei și în alte crăpături ori în „cela mai de jos ale pământului” pentru a ajunge la această stare de rugăciune neîncetată - aceasta rămânând moștenire și temei pentru viața monahală, cenobitică de mai târziu. Sfântul Nicodim a ajuns la concluzia și la certitudinea că rugăciunea lui Iisus deșteaptă în inimă o dragoste fără margini. Tot în continuarea acestei idei se întreabă și Sfântul Isaac Sirul: „Ce este, oare, o inimă iubitoare
SFANTUL NICODIM DE LA TISMANA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Sfantul_nicodim_de_la_tismana_.html [Corola-blog/BlogPost/372659_a_373988]
-
de aici au influențat dinamica așezărilor umane. Apariția unor pustnici izolați a determinat existența unor mici schituri și, ulterior a unei comunități monahale înfloritoare în timpul perioadei feudale. Organizarea inițială de tip anahoretic a fost înlocuită cu ajutorul intervențiilor voievodale într-una cenobitică, transformând viața pustnicilor. Au fost înființate aici mănăstiri cu rol coordonator, unele dintre acestea fiind succesoare ale unora dintre schituri. Acest din urmă fapt a contribuit la dispariția lor, deoarece odată cu secularizarea averilor mănăstirești în 1864, comunitățile monahale s-au
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
însă aceasta nu a afectat imediat părțile nordice ale Buzăului. De abia în a doua jumătate a secolului al XVI-lea au apărut aici modificări semnificative, care au marcat tranziția de la modul de organizare anahoretic al vieții religioase la cel cenobitic. Ca urmare a daniilor făcute de voievozii Țării Românești, situația locală a sihăstriilor s-a îmbunătățit, ele transformându-se în chinovii unde viața monahilor s-a desfășurat în comun. Din acest punct de vedere, actul de danie din 1857 al
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
363, care a confirmat binefacerea acestor reguli monahale, ca și papa Damasus I, în 366 și papa Leon, în anul 456.. Ordinul Sfântului Vasile s-a propagat rapid în Orient, încât a devenit unul dintre ordinele de referință ale vieții cenobitice ortodoxe. În Occident, regula Sfântului Benedict a jucat același rol, dar el s-a inspirat din regulile Sfântului Vasile pentru scrierea "Regulei Sf. Benedict".. În 1948 ordinul bazilian a fost scos în afara legii, iar călugării au fost scoși din mănăstirile
Ordinul Sfântul Vasile cel Mare () [Corola-website/Science/310594_a_311923]
-
voce tare să nu se audă de la una la alta. În lavrele din Palestina (sec. IV), deși - în funcție de specificul deșertului local chiliile puteau fi apropiate una de alta, ele își conservau totuși caracterul individual în ansamblul lavrei respective. Apariția monahismului cenobitic, face ca chiliile să fie integrate în obștea mănăstirilor. Caracterele arhitecturale și tehnicile de construcții au variat în funcție de specificul locurilor, lăcașurile putând fi construcții din lemn, piatră, pământ, chirpici sau stuf, uneori chiar simple bordeie săpate în pământ.
Chilie (lăcaș) () [Corola-website/Science/329910_a_331239]
-
ce a însemnat tradiție, continuitate și înnoire dacă încerci să vezi, de pildă, începuturile. Or, autoarea scoate la iveală rânduielile paisiene ale duhovnicului Iosif care aveau la baza o viață idioritmică „de compromis“ ca rezultat al îmbinării singurătății cu legăturile cenobitice (chinoviale). Prin urmare, este vorba de o apetență inițială pentru frățietatea dintre viața singuratică și cea de ajutor obștesc în sensul cel mai larg al termenului. Înseamnă, mai mult că sa câștigat o competență pentru misiunea socială a bisericii ortodoxe
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
la mică altitudine. În 1857, a fost cumpărat de către 2 călugări români, cu numele monahal Nectarie și Nifon, după care a fost amenajat și recunoscut drept schit. Azi, este locuit de 25 de călugări de origine română și urmează principiul cenobitic al vieții monastice ortodoxe. O altă așezare monastică românească este Schitul "Sfântul Dumitru Valahu" (zis și Schitul Lacu), situat la 3-4 ore distanță de mers pe jos de la Mănăstirea "Sfântul Pavel", de care aparține. Este construit la o altitudine de
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
sec. IV și prima parte a sec. VII p.Chr. Între piesele descoperite la complexul monahal, câteva sunt de valoare excepțională: vasul lustral, agățătoarea pentru candelă sau cădelniță, un tezaur de solidi (monede de aur). Așezământul, un adevărat centru monastic, cenobitic, prezintă mai multe construcții complementare bazilicilor (asemănări în numeroase alte centre din Balcani). Complexul mănăstiresc-călugăresc de la Ibida a cunoscut trei etape, din succesiunea cărora ni se relevă două bazilici, fără cripte, funcționabile între secolele IV și VII. Reluarea cercetărilor sistematice
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluînd o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Aceasta deoarece modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (obștea monahală reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul eremitic se dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de a atinge viața desăvîrșită. Procedînd astfel, el nu ține cont
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unele după celelalte”: într-adevăr, amintim că de cîteva decenii în Egipt fuseseră instituite regula lui Pahomie și organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitria. Mai tîrziu, celebra formulă a Sfîntului Benedict va fi aceea care va sintetiza viața cenobitică în dubla supunere față de stareț și față de regulă. Spiritualitatea asceților din Lerin nu e deloc obișnuită, în sensul că, deși ei cunosc anumite tematici comune întregului monahism, din Orient și din Occident, acestea rămîn pe fundal și sînt repetate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de la Protaton a recomandat patriarhului de Constantinopol de atunci, Calinic, Închiderea mănăstirii. Însă, Dumnezeu și martirul Său au aranjat altfel această problemă. Patriarhul, inspirat de Dumnezeu și de sfântul Său, a căutat să restaureze mănăstirea și să stabilească un monahism cenobitic. Patriarhul Calinic a cerut ajutorul bătrâ‑ nului Sava de la Schitul Xenofont. Acesta a petrecut patru ani În Constantinopol strângând bani pentru Mănăstirea Sfântul Pantelimon. Multe minuni au avut loc În capitală, mai ales atunci când cinstitul cap al sfântului a fost
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
voințe aflate în război continuu cu pofta de viață și de libertate. În fapt, scriitorul acceptă cu plăcere prizonieratul și nu părăsește cu una cu două masa de lucru. Faptul se explică nu prin cine știe ce drastice comandamente morale, autoimpuse cu cenobitică severitate, ci prin aceeași carență de vitalitate manifestată într-o serie de "acte reflexe" și într-o disciplină menită să suplinească lipsa organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lumea occidentală concepția lui Pahomie privitoare la un monahism organizat; mai mult, reluând o tradiție orientală, consideră că monahismul are origini apostolice și că tocmai prin acest lucru este justificat. Asta pentru că modelul, așa cum am spus, este, potrivit lui Cassian, cel cenobitic (cenobionul reproduce comunitatea primitivă a apostolilor despre care se vorbește în Fapt. 2, 1-4 și 4, 32); modelul eremitic se dovedește insuficient și nu dă rezultate în încercarea de atingere a vieții desăvârșite. Procedând astfel, el nu ia deloc în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adevăr, ne amintim că deja de câteva decenii în Egipt fusese instituită regula lui Pahomie și funcționa organizarea de mare amploare a mănăstirilor de la Nitra. Abia mai târziu, celebra formulă a Sfântului Benedict va fi aceea care va sintetiza viața cenobitică în dubla supunere față de stareț și față de regulă. Spiritualitatea asceților din Lérin nu e deloc obișnuită, în sensul că, deși ei cunosc anumite tematici comune întregului monahism, din Orient și din Occident, totuși acestea rămân în fundal și sunt repetate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
97 6.1. Școlile și marile invazii barbare 97 6.2. Îmblânzirea barbarilor prin educație 98 6.3. Restaurația curriculară 99 6.4. Curricula „barbare” 101 6.5. Pauperizarea paideia-ei 102 Note și referințe bibliografice 103 Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic 109 7.1. Coenobium - o școală pregătitoare 109 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional? 111 7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christi 112 7.4. Curriculumul lérinian 113 7.5. Insuficiența curriculumului cenobitic 115 Note și referințe bibliografice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
103 Capitolul VII. Ambiguitatea curriculumului cenobitic 109 7.1. Coenobium - o școală pregătitoare 109 7.2. Regula monachorum - un curriculum educațional? 111 7.3. Regula, Enkyklios paideia și Imitatio Christi 112 7.4. Curriculumul lérinian 113 7.5. Insuficiența curriculumului cenobitic 115 Note și referințe bibliografice 115 Capitolul VIII. Schola palatina și cele septem artes liberales 121 8.1. Geneza „prăpastiei culturale” europene 121 8.2. Alcuin și Carol cel Mare 122 8.3. Alcuin și schola palatina 124 8.4
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Arles. 40. M.J. Suelzer (ed.), Julianus Pomerianus: The Contemplative Life, Westminster, 1947. Pentru detalii numeroase despre Pomerius, vezi Schanz, Hosius, Krüger, op. cit., vol. IV (dedicat secolului al IV-lea). 41. Ibidem. Capitolul VIItc "Capitolul VII" Ambiguitatea curriculumului cenobitictc "Ambiguitatea curriculumului cenobitic" 7.1. Coenobium - o școală pregătitoaretc "7.1. Coenobium - o școală pregătitoare" În preajma anului 100 d.Hr. și în veacul următor, lumea romanică părea totuși pradă unei regressio ad inferos: legile, normele și cutumele s-au erodat în doar câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comunitate care îi imită modul de viață ascetic, dar Antonie nu a organizat-o într-o instituție: fiecare sihastru și-a găsit o peșteră în care exersa viața ascetică. În alte părți însă, comunitatea s-a organizat în instituție inițiatică, cenobitică. Așa s-a întâmplat în Egipt. Pachomius (290-346) a organizat în jurul anului 320, la Tabennisis, pe malul răsăritean al Nilului, o mănăstire în care se imita exemplul său de viață. Pachomius fusese soldat, iar după lăsarea la vatră s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]