34 matches
-
al culorilor politice care se afirmă doctrinar pe continentul nostru și nu numai, o a treia opțiune majoră, din nefericire tocmai cea care, în istoria postbelică a țărilor europene libere a adus de multe ori echilibrul și stabilitatea. Îndulcind cumva centrismul practicist și rece care se realiza din alianțele guvernamentale ale social-democrației cu liberalismul, atunci când prima era prioritară la putere dar nu avea o majoritate asigurată, democrația creștină a adus mai multă grijă pentru om ca persoană fizică și spirituală; l-
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (11) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_sensibilitati_de_corneliu_leu_1356737205.html [Corola-blog/BlogPost/341506_a_342835]
-
În februarie 1938, la Congresul Revoluționar Socialist de la Paris, Opoziția Comunistă Internațională și Centrul Marxist Revoluționar Internațional din Londra, (condus de Partidul Laburist Independent Britanic) a organizat "Biroul Internațional pentru Unitate Revoluționară Socialistă". BIURS era o organizație eclectică de centru. "Centrismul" se referă la faptul că membrii blocului gravitau undeva între social democrație și comunismul revoluționar. Acestea erau problemele ideologice cu care se confruntau sprijinitorii lui Buharin, în condițiile în care spațiul lor de manevră politică era extrem de redus. Ideile lor
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
reprezentare mai mare ca PSE, din 1995 încoace Partidul Popular European (PPE) are orientare conservatoare, liberală și democrat-creștină. Este subvenționat tot cu peste trei milioane euro. Dintre ideologiile celorlalte partide politice europene recunoscute de UE, amintim naționalismul și euroscepticismul, suveranismul, centrismul, ecologismul politic, regionalismul, antiliberalismul și comunismul. După cum se vede, este recunoscută în democrația europeană actuală un pluralism ideologic amețitor pe care nu-l putem stăpâni fără un suport filosofic modern. Patru partide și asociații nerecunoscute sunt reprezentate în Parlament: Libertas
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Flugelnacht pentru cvartet de coarde, ce are ca sursă extramuzicală poemul cu același titlu scris de Paul Celan, în fond un arsis și un thesis ca o decolare abruptă, surprinzătoare, și o aterizare lentă, istovitoare. Un zbor defectiv de orice centrism tono-modal, serial sau spectral, derulat pe parcursul a cinci secțiuni (zone de altitudine a densităților sonore). Lângă mine, o domnișoară își umezește gâtlejul cu puțină apă. Muzica, nestăvilită, curge insipită, innodoră, incoloră..., în așteptarea celui de-al doilea invitat - Antoine Herve
Maison de Radio France by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10688_a_12013]
-
ca ocultare a libertății după fire a omului. Numele celor trei forme deviante în ideologii au fost: proletcentrism (care a dus la revoluțiile proletare), etnocentrism (generator de războaie devastatoare între marile națiuni europene) și occidentalocentrism cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a dominat secolul al XIX-lea, culminând, însă, în al XX-lea; al doilea se dezvoltă paralel și în antiteză și coincide cu modernismul; al treilea evoluează spre globalism, evocând paradigma postmodernismului. Paradoxul ultimului centrism e că se sprijină pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a dominat secolul al XIX-lea, culminând, însă, în al XX-lea; al doilea se dezvoltă paralel și în antiteză și coincide cu modernismul; al treilea evoluează spre globalism, evocând paradigma postmodernismului. Paradoxul ultimului centrism e că se sprijină pe o ideologie anticentristă, dar care tinde să dezvolte un singur Centru Statele Unite ale Americii, ca valoare democratică supremă, într-o lume care s-a lepădat de marile "narațiuni" valorice generate de creștinism. După Milan Kundera
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
delimitarea unei sfere mai cuprinzătoare a intereselor, caz în care am lua în seamă nu doar interesele oamenilor, fie prin restrângerea acestei sfere, caz în care am considera doar interesele unor oameni, nu ale tuturor oamenilor. Se ajunge iarăși la centrism. Plumwood încearcă să construiască un model general al oricărui "centrism"129. Să considerăm cazul etnocentrismului. Renunțarea la etnocentrism nu presupune abandonarea oricărei localizări culturale, așa cum ar susține Grey, ci recunoașterea acestei localizări culturale a ființei umane, dar fără a ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
am lua în seamă nu doar interesele oamenilor, fie prin restrângerea acestei sfere, caz în care am considera doar interesele unor oameni, nu ale tuturor oamenilor. Se ajunge iarăși la centrism. Plumwood încearcă să construiască un model general al oricărui "centrism"129. Să considerăm cazul etnocentrismului. Renunțarea la etnocentrism nu presupune abandonarea oricărei localizări culturale, așa cum ar susține Grey, ci recunoașterea acestei localizări culturale a ființei umane, dar fără a ajunge la o centrare exclusivă pe o anumită cultură. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
anumită cultură. Altfel spus, rămânem localizați într-o lume policentrică, adică recunoaștem diverse localizări culturale. Suntem localizați, nu centrați, ci policentrici. Ca urmare, eurocentrismul este acompaniat, între altele, de afrocentrism. La fel stau lucrurile și cu feminismul. Structura conceptuală a centrismului se bazează pe un fundament dualist, pe trasarea unei distincții care duce la o discontinuitate între centrul privilegiat și ceilalți, între Eu și Ceilalți. O perspectivă interesantă propune Gary Varner 130. Acesta, respingând holismul, formulează teza că numai organismele vii
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
numele de "lectură prin replici". Procedura este excelentă: fiecare întrebare atrage după ea alte și alte întrebări. Singura problemă este că ambii termeni-cheie voce și replică reprezintă metafore sugerînd discursul uman perceptibil. Ceea ce presupune promovarea implicită a individualismului și a centrismului lingvistic, ambele ideologeme rezistente într-atît de rezistente încît însăși întrebarea asupra inevitabilității lor pare a fi fără ieșire. În întîmpinarea tuturor reacțiilor provocate de edițiile anterioare ale acestei cărți, am fost adesea constrîns să mă întreb de ce a trebuit să
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
treilea termen implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
politic li s-a adus învinuirea de oportunism. Or, poziția politică maioresciană - constată Vladimir Streinu în studiul Titu Maiorescu în 1859 - era foarte limpede: „liberalism moderat bătând înspre conservatori și conservatorism însuflețit de noile vremi bătând înspre liberali, adică un centrism luminat susținut din amândouă părțile de convingeri teoretice și nu de interese practice.” 3 Meritul mare al lui Maiorescu (în Maiorescu și rolul criticiiă este de a fi întemeiat o direcție critică în cadrul întregii culturi românești și nu doar în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
de alte grupuri politice; el obligă la luarea în considerație a contradicțiilor naturale ale unui curent politic care se situează în centru, căutînd o a treia cale între colectivism și capitalism. Aici se situează problema identității democrației creștine problema tuturor centrismelor împărțită între reformismul social care o apropie de social-democrație și neîncrederea față de etatism care o apropie de liberali. Definiția propusă de Michael Patrick Fogarty într-o lucrare apărută în urmă cu aproape 50 de ani este mai satisfăcătoare: "O mișcare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de Gaulle. În aprilie 1966, el a creat, la Lyon, Centrul Democrat (CD), continuator al MRP-ului, dar care se dorea deschis, mai ales față de independenți și de radicali. În dinamica campaniei prezidențiale, el a încercat să dea un impuls centrismului "majoritar", acțiunii politice fondate pe idealul democratic, pe reformă, pe respingerea dogmatismului. Concepția sa privind acțiunea politică este foarte bine rezumată de rolul pe care îl atribuia France-Forum-ului, al cărei caracter original trebuie subliniat, fiind o revistă a DC, însă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
DURAND, Alcide De Gasperi, art. cit. 7 Jean CHARBONNEL, Edmond Michelet, Paris, 1987, p. 153. 8 Helmut KOHL, L'Europe est notre destin. Discours actuels, prezentare și traducere de Joseph ROVAN, Paris, 1990, pp.19 și 47. 9 Jean-Claude DELBREIL, Centrisme et Démocratie-Chrétienne en France. Le Parti Démocrate Populaire des origines au MRP 1919-1944, Paris, 1990, pp. 35-48. René RÉMOND, "La Démocratie chrétienne en France", in Storia e Politica, 1975, pp. 163-174, și Jean-Marie MAYEUR, Des partis catholiques, op. cit., p. 167
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
TRANVOUEZ, "Europe, chrétienté et catholiques français. Débats en marge du MRP", in Le MRP et la construction européenne, Bruxelles, 1993, pp. 87-102. 19 Jean-Claude DELBREIL, Les catholiques français et les tentatives de rapprochement franco-allemand (1920-1933), Metz, 1972, 254 p., și Centrisme et Démocratie chrétienne, op. cit. Un articol important: Jacques GADILLE, "Conscience internationale et conscience sociale dans les milieux catholiques d'expression française dans l'entre-deux-guerres", in Relations internationales, 1981, pp. 361-374. Christian PENNERA, Robert Schuman. La jeunesse et les débuts politiques
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
l'Aube, 1935, citat de Pierre LETAMENDIA, Le MRP, op. cit., p. 43. 5 Vezi contribuția lui Jacques PRÉVOTAT despre Acțiunea Franceză în Gérard CHOLVY, Yves-Marie HILAIRE, Histoire religieuse de la France contemporaine, 1880/1930, Toulouse, 1986, pp. 294-313. 6 Jean-Claude DELBREIL, Centrisme et Démocratie-Chrétienne, op. cit. 7 Françoise MAYEUR, L'Aube. Étude d'un journal d'opinion, Paris, 1966, 236 p. 8 Jean-Marie MAYEUR, Luigi Sturzo et la culture démocrate-chrétienne française, op. cit. Gabrielle DE ROSA (coord.), Luigi Sturzo e la democrazia europea, op. cit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
françaises, Paris, 1951, p. 168. 5 Jean CHARBONNEL, Edmond Michelet, op. cit., p. 254. 6 François BAZIN, Les députés MRP. Itinéraire politique d'une géneration catholique, teză de doctorat, Paris, 1981, 636 p. Despre trecerea de la PDP la MRP, Jean-Claude DELBREIL, Centrisme, op. cit., pp. 413-440. 7 Jacques MARITAIN, Messages 1941-1944, New York, in Oeuvres complètes, vol. VIII, 1989, pp. 414-416. 8 Alain DANTOING, La collaboration du Cardinal. L'Église de Belgique dans la guerre 40, Bruxelles, 1991, 466 p. 9 Xavier de MONTCLOS
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
oferă multe perspective. Despre Sillon dispunem de lucrările renumitei Jeanne CARON, Le Sillon et la Démocratie chrétienne 1894-1910, Paris, Plon, 1967, 798 p, iar în ceea ce privește perioada dintre cele două războaie mondiale, Jean-Claude DELBREIL face o descriere completă în teza sa Centrisme et Démocratie chrétienne en France. Le Parti Démocrate populaire des origines au MRP, Paris, Publications de la Sorbonne, 1990, 481 p.; merită de asemeni toată atenția Jean-Louis LOUBET DEL BAYLE, Les Non-Conformistes des années trente. Une tentative de renouvellement de la pensée
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pentru binele săvârșit de alții. «Dar, oare Cristos a fost împărțit?», ar spune Sfântul Ap. Paul (1 Cor 1,13). Și-ar fi de-ajuns un studiu obiectiv al ființei noastre, care să ne ajute să înțelegem naivitatea copilărească a centrismului nostru. Pentru că - scrie un autor -, o analiză directă asupra ta însuți, îți arată că eu, aproapele meu, lumea întreagă, suntem o realitate imperfectă în toate sensurile. Peste tot limite exterioare; pretutindeni linii care se frâng dintr-odată. Gândirea nu este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
individualizate. Pompiliu Constantinescu, cronicar al operelor la zi, diagnostician aproape fără cusur, vede „literatura ca organism”; Șerban Cioculescu e un raționalist, partizanul „criticii obiective”, pentru care judecata de valoare e obligatorie, înlesnind calea spre adevăr; Perpessicius s-ar caracteriza prin „centrismul estetic”, datorită imparțialității și echidistanței față de sămănătorism și modernism, iar Vladimir Streinu, prin teoretizarea personalității creatoare, ca fiind unică, și prin oscilația între critica pură și cea istorică. Pe câteșipatru îi caracterizează, în esență, fidelitatea față de maiorescianism, ca principiu etic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
junimismului politic li s-a adus învinuirea de oportunism. Or, poziția politică maioresciană - constată Vladimir Streinu în studiul Titu Maiorescu în " - era foarte limpede: "liberalism moderat bătând înspre conservatori și conservatorism însuflețit de noile vremi bătând înspre liberali, adică un centrism luminat susținut din amândouă părțile de convingeri teoretice și nu de interese practice." Meritul mare al lui Maiorescu (în Maiorescu și rolul criticiiă este de a fi întemeiat o direcție critică în cadrul întregii culturi românești și nu doar în critica
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
mare distincție la dezvoltarea scrisului și a gîndirii din România. Oricum am privi lucrurile, în majoritatea ei generația optzecistă pare să-și fi ales totuși drept nivel referențial mai curînd lumea interbelică (criterionismul îndeosebi), iar nu ceea ce eu numeam generația-cheie, centrismul umanist de la mijlocul secolului. Iată deci în linii mari propunerea mea. Repet cuvîntul "propunere", folosit și în titlu, ca să admit încă o dată că e vorba de o schiță aproximativă. întrebări suplimentare rămîn destule. Enunț aici chiar eu cîteva dintre ele
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
așteptat să procedeze astfel adeptul nedezmințit al analizelor și al situării la centru, poziția cea mai profitabilă totdeauna pentru cine vrea să înțeleagă ceva din ce se întâmplă și, înțelegând, să iasă în câștig. Chiar și pentru partide este profitabil centrismul, crede Vladimir Streinu, nu doar pentru indivizi. Conservatorii sau liberalii au izbutit, când au izbutit, numai plasându-se la centru. În ce privește națiunea, statul, lucrurile nu pot fi văzute decât la fel. „Politica de centru - va scrie concluziv autorul Radiografiilor politice
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
o variantă antifrastică a nimicului, se dorește a fi (aproape) totul, altfel spus, ceea ce succede avangardele muzicale. Interesant este că Valentina Sandu-Dediu realizează ea însăși o întreprindere post-modernă prin înțelegerea proteică a fragmentării ce implică, pe de o parte respingerea centrismelor, parti-pris-urilor, tentațiilor tendențioase și pe de altă parte, afirmarea eterogenității și polivalenței, ceea ce devine o caracteristică majoră și un modus operandi al volumului. Ca și postmodernismul, cartea pare că re-branșează fragmente (opinii) într-un proiect de montaj în care formele
O carte, un concert, o orchestră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11503_a_12828]