43 matches
-
adoptată de stafful PDM pentru scrutinul din 30 noiembrie. În ultimele 2 zile de campanie (vineri și sâmbătă) au fost organizate concerte cu participarea vedetelor de muzică de estrada din Europa (vineri) și din Rusia (sâmbătă). Această a fost simbolistică centriștilor democrați și mesajul de deschidere și spre vest și spre est. Ce este mai important în publicitate - imaginea sau informația? Teme de campanie ale PDM Familia - prioritate națională Femeia Locuri de muncă Cât de important este mesajul (textul) în spotul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Ce părere ar avea guvernul american despre această schimbare și, pe lîngă asta, ar beneficia noul regat de același ajutor financiar pe care Departamentul de Stat îl avizase pînă atunci pentru Republica Franceză? Domnul Flosse, care-i reprezenta atît pe centriștii de dreapta, cît și pe cei de stînga, a reușit să risipească toate îndoielile legate de această chestiune. - Politica externă americană e de obicei sceptică față de guvernele liberale și le sprijină cu fermitate pe cele autoritare, pe care le consideră
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
ale instaurării unei noi orînduiri sociale (aȘa organizeze în mod socialist foametea și sărăcia lucie?a se întreba Gherea). În fața noii situații (izbucnirea unei revoluții în țările europene), doctrinarul se situa pe o poziție centrista în cadrul mișcării prin conlucrarea dintre centriști și unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
asimilare a țărănimii în sfera claselor mijlocii, rolul asumat de populism în domolirea (ca să nu spun de-a dreptul represiunea) răscoalei țărănești din 1907, buna, eficienta distincție dintre populism și ideologia socialiștilor (distingînd util - în sfera acestora din urmă - pe centristul Gherea de radicalul Racovski) și, în sfîrșit, ideea că la configurarea poporanismului de către Stere modelul rusesc n-a fost narodnicismul ci ideologi liberali ca Struve, Tugan, Baranovski. Și aceștia, împreună cu Stere, Haret, Take Ionescu, chiar Gherea în Neoiobăgia, "se regăsesc
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
la spectaculozitatea bine ambalatului produs de marketing. Alături de fotografie, un text oferă elementele ajutătoare: "Unul dintre cei mai profunzi și talentați gânditori conservatori ai noștri la ora asta, Mircea Platon..." Promițător, mai mult decât promițător - deși în calitatea mea de "centrist" îmbătrânit în rele, am un recul involuntar și atunci când aud de "stângiști", și de "dreptaci", două specii de care mă feresc ca de foc. Googlez și descopăr că personajul din fotografie a publicat până acum patru cărți. Sunt apărute la
De ce suntem atât de ticăloși? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7330_a_8655]
-
culegeri de studii pe tema raselor. Cuvântul lipsea, evident, de pe coperta cărții. Nu mai e cazul să spunem câtă ignoranță arogantă intră într-o propunere legislativă ca acea a socialiștilor francezi, însușită nu numai de candidatul lor, dar și de centristul Bayrou. Dar nu putem trece sub tăcere o consecință paradoxală a eventualei și, din fericire, improbabilei dispariții din Constituție a cuvântului: egalitatea încetând să mai fie și una de rasă, ar însemna că legea fundamentală a Franței va permite persecuțiile
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
ale Parlamentului belgian, probabil în lunile următoare, scrie Mediafax. Propunerea de lege prevede că un minor care are o boală incurabilă poate să fie eutanasiat în faza terminală. Proiectul de lege este susținut de majoritatea partidelor puterii și opoziției, cu excepția centriștilor de mocrați creștini, membri ai majorității guvernamentale. Dacă proiectul de lege va fi adoptat, Belgia va urma exemplul Olandei, țara europeană cea mai progresistă, unde eutanasia minorilor este autorizată din 1998. Dezbaterea a fost inițiată la începutul anului de senatorul
Țara în care va fi legalizată EUTANASIA copiilor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/55086_a_56411]
-
Mark Lilla, care sancționează erorile și vinovățiile tuturor, de stânga sau de dreapta. Hegemonia stângii în mediile intelectuale și academice occidentale, vreme de mai multe decenii, ne-a obișnuit cu frecvente diatribe la adresa gânditorilor de dreapta (lato sensu, începând de la centriști și conservatori moderați). Dintre autorii discutați de Lilla, Heidegger și Schmitt se numără desigur printre țintele preferate ale atacurilor ideologice de orice nivel, de la articolul de ziar la tomul cu pretenții academice 12. Heideggerizanții de stânga și schmittienii de stânga
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ai noștri, vin ai noștri), deși obținuse un număr de voturi dublu față de cel al PNC, a numit în fruntea guvernului un vechi și hotărât adversar al lui Maniu, a reușit să facă o nouă spărtură în PNȚ prin atragerea centriștilor și numirea lui Armand Călinescu (din PNȚ, deci trădarea în partide nu-i de azi, de ieri) în funcția de ministru de Interne. Iuliu Maniu, s a declarat profund revoltat de maniera în care a procedat Carol al II-lea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
patrimonială" avînd cifre și statistici previzionale drept sprijin, lăsînd deoparte considerațiile de tip spiritual. c) Se mai poate încă repera traseul care se estompează încetul cu încetul al unei Europe a țăranilor liberi și mîndri. Ea se caracterizează prin prezența centriștilor care nu mai sînt creștin-democrați, ci agrarieni. d) Clivajul centru / periferie afectează periferiile: Islanda, Irlanda, Malta dar și Corsica. Acest clivaj nu amenință mai puțin țările eterogene sau cele cu un Stat slab: Belgia, Spania, Italia, constituind, prin cele două
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
provizoriu de către mișcarea socialistă, reînvie speranța unei posibile revoluții într-un viitor apropiat. Socialismul consideră că astfel poate merge înainte. Unitatea sa organizațională din cadrul Internaționalei a II-a nu împiedică totuși constituirea tendințelor și exprimarea divergențelor politice: la stînga curentului centrist majoritar, reprezentat de Kautsky și de austromarxism, o tendință radicală cu adepți în Germania, Rusia, Țările-de-Jos și Norvegia se divizează între leniniști și luxemburghiști, fiind într-un total dezacord cu rolul partidului și al maselor din cadrul procesului revoluționar. La dreapta
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
organizații, și nu dintre cele mai nesemnificate, resping atît politica Uniunii sacre și consecințele acesteia, a căror responsabilitate nu vor să și-o asume, cît și defetismul revoluționar și metodele bolșevice de guvernare. Împotriva tendinței de dreapta a Internaționalei, acești "centriști" devin apărătorii socialismului revoluționar, păstrîndu-și totodată autonomia față de mișcarea comunistă de care se deosebesc prin obiective, metode de luptă și forme de organizare. Contrar dreptei socialismului internațional, rămasă în cadrul Internaționalei a II-a, acești socialiști de stînga susțin fără rezerve
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și în partid. De exemplu, în timp ce a noua condiție cheamă partidele comuniste la formarea unor nuclee comuniste în cadrul sindicatelor, care "trebuie să fie subordonate partidului și care au datoria, în timpul activității lor cotidiene, de a demasca trădarea social-patrioților și ezitările centriștilor", rezoluția de la Tours stipulează că atunci cînd majoritatea organizațiilor sindicale va fi cucerită de către comuniști, va exista "între ele și partid o coordonare în acțiune și nu o supunere a unei organizații față de alta". Mai mult, denumirea partidului rămîne "partid
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
știe? Dar dacă stai să te gândești, partidele politice din Germania au avut Întotdeauna ceva cu saluturile: social-democrații Își aveau salutul lor cu pumnul strâns ridicat deasupra capului, bolșevicii din KPD aveau salutul cu pumnul strâns ridicat la nivelul umerilor, centriștii aveau salutul cu două degete lipite În formă de pistol și cu degetul mare pe post de trăgaci, iar naziștii aveau controlul manichiurii ca salut. Țineam minte vremea când noi consideram că toate astea erau mai degrabă ridicole și melodramatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de mozaicul utopic al Republicii Universale a Sovietelor, dorite de internaționaliști. Acesta e spiritul în care proclamă el, în decembrie 1924, „construirea socialismului într-o singură țară”. în lupta pentru succesiune, Stalin are câștig de cauză, prezentându-se ca un centrist mai preocupat de organizarea pragmatică decât de ideologie. Le dă de înțeles rușilor că le impune iobăgia pentru a construi un mare stat modern, de temut - și respectat - de întreaga lume - și își înlătură fără dificultate rivalii, doctrinari frumos vorbitori
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de 7%. Restul norodului este compus din: misoneiști (conservatorii nativi, intransigenții, adversarii înnoirii de orice fel - 33%); filoneiști (promotorii schimbării cât mai frecvente și cu orice preț, activiștii, animatorii, tâmpiții cu inițiativă - 8%) și partea ce mai numeroasă - expectativii (conformiștii, centriștii, căldiceii - 52%). Unioniștii constructiviști pornesc de la un obiectiv strategic: readucerea acasă a teritoriilor naționale înstrăinate. Obiectivul strategic condiționează resursele și mijloacele tactice, iar acestea, la rândul lor, determină activitatea operativă. Nu importă că masele largi nu au obiective naționale strategice
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Obrador și construit retoric pespectiva asupra politicilor, din perspectiva PAN, acestea nu putea decât să apară dezastruoase, și invers. Niciodată, până la această campanie, candidații la prezidențiale nu au provenit de la extremele spectrului ideologic. Mai degrabă, partidul adversar era reprezentat de centristul PRI. În final, López Obrador a pierdut alegerile pentru că PAN l-a înfățișat drept un radical, un politician prea riscant pentru Mexic. Dar nu retorica populistă a fost cea care i-a hotărât soarta, ea fiind doar unul dintre factorii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
dimineața, atunci când López Obrador credea că vigilența sa intelectuală este peste cea a majorității jurnaliștilor (Grayson, 2006: 185). El și-a atenuat retorica populistă, colaborând cu oameni de afaceri bogați, iar stilul său de guvernare a fost mai degrabă unul centrist. Având în minte comportamentul său ulterior, începând cu campania din 2006, rămâne să ne întrebăm: de ce a fost López Obrador un populist moderat la putere și unul radical în opoziție? Teoria potrivit căreia el ar fi luat-o pur și
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
anunță pe președintele Johnson că Franța își retrage forțele din comandamentul integrat al NATO și că ea nu va mai accepta prezența pe teritoriul său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul de la
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
antrenează o alternanță politică, urmată, după alegerile legislative din 1986, de o perioadă de "coabitare". Anii Pompidou Alegerile. Succesiunea lui de Gaulle, încercare pentru instituții, se derulează fără criză. Alegerile opun, în afară de candidații de stînga și de extremă stîngă, pe centristul Alain Poher, președinte al Senatului și pe Georges Pompidou, care se reclamă din tradiția gaullistă și din instituțiile celei de-a V-a Republici. Voința sa de deschidere față de problema europeană a însemnat pentru el ralierea unei părți a centriștilor
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
centristul Alain Poher, președinte al Senatului și pe Georges Pompidou, care se reclamă din tradiția gaullistă și din instituțiile celei de-a V-a Republici. Voința sa de deschidere față de problema europeană a însemnat pentru el ralierea unei părți a centriștilor din jurul lui Jacques Duhamel, René Pleven, Joseph Fontanet. La primul tur, Georges Pompidou obține 44,5% din voturile exprimate, devansîndu-l net pe Alain Poher (23%) și pe Jacques Duclos (21%). Partidul Comunist, ostil unei apropieri de socialiști și de centru
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
27%. Acest succes demonstrează aptitudinile gaullismului de a-i supraviețui lui de Gaulle și înrădăcinează instituțiile celei de-a V-a Republici. Deblocarea societății. Numirea lui Jacques Chaban-Delmas, gaullist de tradiție radicală, ca Prim Ministru, intrarea în guvern a unor centriști raliați, punerea problemei unei "societăți blocate" prin declarație guvernamentală dovedesc voința de deschidere. Statul se străduiește să dezvolte negocierea contractuală în relațiile de muncă. Guvernul frînează mișcările sociale și agitația grupărilor de stînga. Dar o parte a majorității sale, conservatori
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deviere amorsată, de altfel, de către de Gaulle în februarie 1969, este suprimarea, în mai 1971, a veto-ului francez la intrarea Angliei considerată susceptibilă de a echilibra Germania federală în Piața Comună. Georges Pompidou, care speră să-i ralieze pe centriștii din opoziție și să divizeze stînga (socialiștii sînt favorabili extinderii Europei), îi consultă pe francezi, la 23 aprilie 1972, pe calea referendumului, în legătură cu lărgirea Pieței Comune. Dar chemarea la abținere a Partidului Socialist transformă în semi-eșec succesul de opinie scontat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
conform instituțiilor statului de către președintele Senatului, Alain Poher. Spre deosebire de 1969, stînga unită prezintă un candidat încă de la primul tur: François Mitterrand. Din partea majorității se opun Jacques Chaban-Delams și ministrul Finanțelor, Valéry Giscard d'Estaing. El este susținut de republicanii independenți, centriștii de opoziție și o fracțiune a gaulliștilor din jurul lui Jacques Chirac. Participarea electorală este foarte ridicată: nu sînt decît 15,77% abțineri. François Mitterrand obține 43,3% din voturi în metropolă, Valéry Giscard d'Estaing 32,91%, Jacques Chaban-Delmas, care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
criză economică și de tensiuni internaționale agravate. Prim Ministru este Jacques Chirac, alegere datorată atitudinii acestuia cu ocazia alegerilor prezidențiale și ponderii dominante a grupării UDR în Adunarea Națională. Dar UDR nu mai deține decît o treime din portofolii, alături de centriști și de non-parlamentari. "Schimbarea" anunțată de noul președinte al Republicii se traduce prin demersuri simbolice care vizează, cu mai multă sau mai puțină satisfacție, o mai mare sinceritate în contactele cu francezii. Președintele Republicii se străduiește să deschidă un dialog
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]