4 matches
-
mai lungi, iar iarna mai lungi moi și groși. Culoarea blănii este roșcată pe spate la adulți și cu amestec de cenușiu, la juvenili. Pe flancuri culoarea devine cenușie, în toate stadiile de dezvoltare. Abdomenul și membrele au o culoarea cenușiu-albicioase. Coada bicoloră, acoperită cu peri scurți, pe fața superioară este roșcată și se termină cu un smoc de peri mai lungi, de culoare neagră. Blana de vară este de culoare mai închisă decât cea de iarnă. Capul este turtit, ochii
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
mai lat decât articolul 6, însă mai îngust decât articolul 8. Pronotul prezintă un șanț median puțin adâncit, suprafața lui are o punctuație deasă și accentuată, fiind prevăzută cu o pubescență formată din pete negre, înconjurate de zone cu peri cenușiu-albicioși. Petele negre sunt situate în același plan cu pubescența de fond. Scutelul prezintă o punctuație extrem de deasă. Elitrele mate, rugoase, fin punctate, marginile lor laterale au carene accentuate. Unghiul bazal al elitrelor denticulat. Suprafața elitrelor cu rugozități accentuate și cu
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
pentru culturile semincere. Patogenul a fost semnalat inițial în S.U.A. în 1890, în 1913 apare în Italia și din 1954 E. Docea și V. Severin o citează și în România. Simptome. Frunzele plantelor atacate prezintă pete circulare mari, gălbui sau cenușii-albicioase, de 1,5-6 mm în diametru. În condiții favorabile petele se unesc, acoperă suprafața frunzelor care se îngălbenește și se brunifică. În culturile semincere, pe cozile și tulpinile atacate, apar pete alungite, cenușii și uneori chiar pe semințe, se observă
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
și apoi cuprinde organul în totalitate. La suprafață mucoaselor, autoliza se exteriorizează inițial prin creșterea cantității de mucus, ca urmare a contractării musculoasei organelor cavitare și a expulzării acestuia din glandele locale, iar mai tarziu prin constituirea unor depozite mucocelulare cenușii-albicioase, mai mult sau mai puțin abundente, consecință desprinderii celulelor de pe membranele bazale. Mucoasa gastrica se desprinde uneori în totalitate și adera la conținutul stomacal. Este fenomenul de gastromalacie cadaverica observat mai frecvent la iepuri și la rumegătoare în foios. Fenomenele
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]