38 matches
-
3, p. 26 ; vezi și nota 318)"/>. Evreului nu i se reproșa doar lipsa de bunătate, ci, mai mult, răutatea Însăși. În 1851, de exemplu, blănarii români din Botoșani s-au plâns „ocârmuirii” că unii dintre ei ar fi ajuns „cerșitori, din singură pricina evreilor, a căror răutate și aerului [Îi] este nesuferită” <endnote id="(479, p. 189)"/>. „Evreu, și totuși bun român” Evreii din spațiul românesc erau conștienți și, evident, nemulțumiți de această percepție negativă. Liderii lor luminați Încercau să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la slăbiciunea bătrânețelor și nu mai sunt capabili a-și agonisi zilnic hrană. Ne-au determinat dar a fonda un ospiciu pentru săraci, bătrâni și infirmi, mai vârtos că prin asemeni așezământul să vor înlesni și măsuri pentru stârpirea necuviinței cerșitorilor de prin ulițe". Scopul era, evident, de asistență socială și, în oarecare măsură, de reprimare. Știm că, în acea epocă, numărul dezmoșteniților sorții era îngrijorător și avem informații despre problema permanentă a vagabonzilor infirmi care agitau viața Iașului epocii). Conform
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
părul lui și să zici: „Nu dau norocul, ci dau dobitocul.“ Se crede că acea casă este cu noroc pe care-și fac cocostîrcii cuib. Banul de găsit să-l strîngi, că-i cu noroc. întîiul gologan pe care un cerșitor îl capătă dimineața îl scuipă de trei ori, apoi îl bagă în buzunar, ca acel gologan să atragă și pe alții. Dacă te duci în pădure și ai cules fragi, mure și bureți nou ieșiți, nu-i bine să mănînci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un vîrtej, închide ochii și zi: „Pît, pît, bolbora!“ de două ori - și se va risipi. Volvoră Dacă iasă mai multă volvoră*, [are] să fie secetă, foamete. Vorbă Ca să poată vorbi copilul degrabă, i se dă să mănînce pîne de la cerșitor. Cînd vorbești de cineva, să tot te uiți pe la ușă. Cînd pomenești în vorbă pe cineva fără să vrei e semn că acela te dorește și se gîndește la tine. Cînd te ia gura pe dinainte și, în loc să strigi pe
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe, capete de femei, bonete, papuci, în fine, o carte de schițe risipită pe părete. [...] Și ce profanație a cărțelor bisericești ! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgâlită în fiecare colț disponibil (Eminescu: 2011, II, 70). (h1b) Știi că în tinereța mea am fost la un sculptor. De aceea, după ce-am netezit granitul peșterii mele, am împlut suprafața păreților
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
portretizarea călugărului tânăr, ai cărui ochi exprimă "un ciudat amestec de vis și rațiune rece", naratorul se întoarce la textualizare, de-scriind text și metatext totodată]. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil (Cezara Eminescu: 2011, II, 70). (h7e) Ieronim privi păreții sculptați cu scene de amor, văzu cărți vechi și scrieri multe pe polițele unui dulap răzimat de-un părete
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ce apuca: Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el apoi deschise-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți ... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgîlită în fiecare colț disponibil 290. Din toate portretele surprinse de Eminescu reiese un soi de arbitraritate, pe care poetul o ia ca atare, descriind-o în modul realist al momentului respectiv, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el, apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronomie, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi, ștrengariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu ceva? Această
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Acest din urmă o face pentru-un păhar de vin ce-l are in petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar la toți în esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărților! Toate marginile erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comedianți... în sfârșit, viața în realitatea ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil. Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel, ce mai lucrezi ștrengarule? - Eu? Când am mai lucrat eu ceva? Această presupunere jignește caracterul meu. Eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. Iată ce învăț eu de la dascălii mei, de la albine - în școală la ele văd că suntem umbre fără voință, automați cari facem ceea ce trebuie să facem și că, pentru ca jucăria să nu ne dezguste, avem această mână de creieri care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
portocală. Luă un papuc, îl puse pe masă și se uită la el - apoi deschise-o carte bisericească și pe-un colț de pagină zugrăvi papucul. Și ce profanație a cărțelor bisericești! Toate marginele erau profile de femei, popi, cavaleri, cerșitori, comendianți... în sfârșit, viața în realitatea, ei, mâzgălită în fiecare colț disponibil, {EminescuOpVII 168} Deodată intră bătrânul. - Binecuvintează, părinte. - Domnul. - Ei, Ieronime, zise bătrânul vesel și-ntr-o ureche, ce mai lucrezi ștregariule? - Eu? Dar când am mai lucrat eu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
astfel o generațiune înșală pe cealaltă prin acest advocatus diaboli moștenit, prin acest sclav silit la șireție și sofisme, care aicea se vaieră ca popă, colo face mutre serioase ca profesor, colo parlamentează ca advocat, dincolo taie fețe mizerabile ca cerșitor. - Acest din urmă o face pentr-un păhar de vin ce-l are în petto, altul pentru-un titlu, altul pentru bani, altul pentru o coroană, dar la toți în esență este aceeași, un moment de beție. Iată ce învăț
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu e femeie?... putea [să fie] mai altfel de cum sunt toate? Aide de - aicea! El mă luă în brațe și mă sculă drept în picioare. Luîndu-ne de braț, ieșirăm la ușa bisericei, la care sta bătrânul sacristan și vro doi cerșitori zdrențuiți. Plecarăm stradele-n sus și Ioan mă duse la el. Camera sa era mică și-ntunecoasă, și întunerecul ei mai era ridicat încă prin un părete îngust, acoperit cu pănură neagră în mijlocul cărei era o cruce albă. În genere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu rămăsese decât un întuneric asemenea celuia din somnul fără de vis, un întuneric fără spațiu și fără timp. *** Nu-l lasa! Sfrrr! După el, băieți!... Hahaha... Și copiii desculți, cu pălăriile lor mari, fugeau de le pocneau călcâiele după un cerșitor bătrân și trențăros, cu fața speriată și cu barba zburlită. Azvârleau pietre după el... și el plângea sărmanul și striga din toate puterile: - Cucurigu!... Un franciscan tânăr și palid trecu pe lângă el... el s-aruncă la picioarele lui și-ncepu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
la picioarele lui și-ncepu să-i sărute poalele rasei și-și ridică mînele plângând spre el... - Copii răutăcioși și fără de milă!... strigă franciscanul c-o voce tare și sonoră, nu vi-i rușine să chinuiți un biet idiot... un cerșitor... nu vedeți cum plânge, nu vedeți cum își ridică mînele uscat [e] de bătrânețe... o! blestemul lui D-zeu are să cadă pe voi!.... {EminescuOpVII 250} - Cucurigu! strigă bătrânul răgușit și tremurând de spaimă. Copiii speriați holbară ochii lor cuminți la
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
simți c-a adormit... îi puse o pâine albă alături cu capul și-apoi se depărtă suspinând... o lacrimă mare-i strălucea ochiul frumosului călugăr. Era vechea zidire de piatră cubică a sfatului orășănesc din Sevilla unde- depusese pe bietul cerșitor. Cerul cu întunecatul lui azur și cu soarele-i arzător se destindea asupra orașului vechi, stradele cele strâmte erau mai deșerte, [era] o căldură moleșitoare și nesuferită care-nfierbînta pietrele pavagiului, nisipul și murii și care făcuse ca la orce fereastră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
El {EminescuOpVII 255} râse crunt. Ecoul boltelor răspundea cu clocot la râsul lui cumplit, și cranul cel mort parcă rânji din sicriu... iată-mă dar în vârful lucrurilor omenești... Ce aș fi eu fără tine, metal rece și mort? Un cerșitor pe stradele Sevillei... Ce sânt cu tine?... Tot ce voi... Ce este în tine?... Nu pot afla un răspuns din sunetul tău... Ce este în tine? Este amor? Nu. Unde-i?... E amiciție, mărire, geniu? Nu... căci nu-l văd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se desfășură înaintea ochilor lui... Amicii-i deveneau inamici, lingușitorii-l batjocureau... femeile-l găseau urât și prost... Întunerecul cuprinse sufletul lui... "Părere, părere... Gândeam a căpăta cu aur un lucru adevărat... o... recunoștință... o... iubire... Nimic, decât părerea acestora... Cerșitorul se va bucura c-am căzut... găsește o satisfacere, o mângâiere pentru durerea lui văzând un om avut căzând alături cu el... Cei bogați se vor bucura că văd rivalul ce li cumpără plăcerile că le-a lăsat câmp liber
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vecinică. - In fiece om se-ncearcă spiritul Universului, se opintește din nou, răsare ca o nouă rază din aceeași apă, oarecum un nou asalt spre ceruri. Dar rămîne-n drum, drept că în mod foarte deosebit, ici ca rege, colo ca cerșitor. Dar ce-i și ajuta coaja cariului care-a-ncremenit în lemnul vieții? Asaltul e tinerețea, rămînerea-n drum? decepțiunea, recăderea animalului pățit - bătrânețea si moartea. Oamenii sunt probleme ce și le pune spiritul universului, viețile lor - încercări de deslegare. Chinul îndelungat, vecinica
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de averea dreptului Iov diavolul să se atingă; oftând și tremurând, târându-să pre pământ ca (și) Cain să fii în toată viața lor, moștenind lângă acestea și bubele lui Ghiezi, fimeile lor să rămâi văduve și copiei lor săraci și cerșitori și lipsiți de tot feliul de procopseli în toată viața lor [subl. mea], și în grabă giudecata lui Dumnezeu să-i agiungă ... sau, câțiva ani mai târziu, în 1809, în altă „carte de blestem” dată de mitropolitul Gavriil Bănulescu pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nu - în mine bate-inima lumei Și tot ce simte ea și eu simțesc. Ah, despre asta nimenea nu spune Și asta-i diferența-ntre viață Și poveste. De-astă mizerie tristă, solitară, De acel pumn de sânge închegat, Unde-împăratul este cerșitor, De acea carne sfâșiată care Etern dorește și nemărginit, De-aceea nimeni, nimeni nu vorbește. Ei nici văd fața, ei văd sfinxul rece, Ei văd icoana - înțelesul nu. 11 2259 [ÎMPĂRATUL] De v-ați întinde [umbra] moartă, albă, Din ale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
urâtul și cu durerea. ALEX[ANDRU] Ringala - încă? RINGALA Încă, încă... și pururea. Eu n-am spus care e durerea mea și nu m-am plâns Vouă, ci singurătății mele. Dar azi văd o țară de oameni adunată la Suceava. Cerșitorul și pârcălabul Cetății Albe, mitropolitul și călugărul disculț, omul cel de pe urmă și cel mai mare deopotrivă vin înaintea feții M[ăriei] Tale, fiecine cu ce greutate are, căutând județ drept și aflîndu-l. Fiecine se judecă ascultîndu-se și apărîndu-se. Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bătrâne, unde-nălța altar Dumnezeului lor. A venit timpi unde, zdrențuiți și săraci, fură cununați cu fier ars în foc și întronați în tronuri de aramă arse în foc... A venit timpul unde nu mai cunoșteai inime regale sub zdreanța cerșitorului, unde Dumnezeu își închidea și-și întorcea fața, căci nepoții regilor, flămânzi și criminali, plăteau pe rug mândria lor și rodeau de foame brațele lor proprii. O! ei purtau coroane de aur, noi juguri de lemn uscat, ei purpură, noi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ștefan?... Atât de jos am căzut eu... atîta! Atâta de adânc căzută e Moldova toată Încât în țara asta nu e om {EminescuOpVIII 197} Ca să-mi ofere coroana țării mele Decât acesta... acest vînzător? O, negru vânzător... Cum? Aduceți un cerșitor, aduceți un ***, Un hoț de cai... sau un nebun aduceți S-arunc asupră-i purpura regală, Să-l fac boier?... S-aducă el coroana? Nu din aceste măriri... [VÎNZĂTORUL] Măria Ta, cer judecată! Cer juruitori. Măria Sa Cornea *** *** *** *** tînăr* căpitan de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]