229 matches
-
a impus însă din proza lui teoretică sînt eseurile, pe teme diferite, și cu un anumit grad de generalitate, culturale, filosofice, literare ori politice. Operă de cărturar, cum spuneam. De altfel, și poezia lui Doinaș, ca și a altora dintre "cerchiștii" sibieni de acum o jumătate de veac, poartă pecetea cărții. Mai spontan, evident, decît Ion Negoițescu (critic poet, acesta), și, fără îndoială, poet în toată puterea cuvîntului, Doinaș n-a crezut niciodată că poezia este absolut naturală, dar nici nu
Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15285_a_16610]
-
Coșbuc, Sorin Titel cu Nicolae Breban), sau chiar polemic. Scriind despre Eugen Todoran în contextul Cercului Literar de la Sibiu, autorul remarcă polemicile acestuia cu filosofii la modă ai timpului trecut, dar și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De aceea, arată autorul Geografiei literaturii române, azi, Todoran "va fi așezat în 1946 în rândul cerchiștilor de rangul doi de cvartetul liderilor (Negoițescu, Stanca, Regman
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
și o oarecare detașare față de bătăliile la zi ale cerchiștilor, o vizibilă lipsă de aderență la programul schițat de Radu Stanca și I. Negoițescu. De aceea, arată autorul Geografiei literaturii române, azi, Todoran "va fi așezat în 1946 în rândul cerchiștilor de rangul doi de cvartetul liderilor (Negoițescu, Stanca, Regman, Doinaș)" (p. 255). Mai mult decât atât, "în 1970 când profesorului îi apare masivul volum Eminescu, prietenii cerchiști nu îl întâmpină cu urale, așa cum întâmpină cărțile lui Radu Stanca, Șt. Aug.
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
autorul Geografiei literaturii române, azi, Todoran "va fi așezat în 1946 în rândul cerchiștilor de rangul doi de cvartetul liderilor (Negoițescu, Stanca, Regman, Doinaș)" (p. 255). Mai mult decât atât, "în 1970 când profesorului îi apare masivul volum Eminescu, prietenii cerchiști nu îl întâmpină cu urale, așa cum întâmpină cărțile lui Radu Stanca, Șt. Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Regman, așa cum îl susțin pe Ovidiu Cotruș. Nici mai târziu nu manifestă o iubire deosebită față de aliatul lor din 1943 și 1945" (p. 255
Cartografia literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10487_a_11812]
-
Gary, cu finețe de psiholog devotat subiectului. Nostalgia râsului limpede de altădată îl bântuia adesea pe Sîrbu. într-una din primele scrisori trimise lui Virgil Nemoianu, un apropiat al lui Doinaș, Gary informa: "Doinaș, la care am petrecut o seară "cerchistă" (în sensul că am râs timp de două ore, de toate și mai ales de toți - în primul rând de noi și de prietenii noștri), a terminat ultima corectură la Faust". Marea întorsătură s-a produs odată cu procesul politic, în
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
retrospectiv tristul destin al lui I. D. Sîrbu: "este încă inexplicabil pentru mine cum a fost posibil ca acest mare scriitor să fi avut domiciliu forțat pînă la sfîrșitul vieții (1989) și să fi fost împiedicat să-și publice operele, fără ca cerchiștii (unii cu funcții importante în instituțiile Uniunii Scriitorilor precum Ștefan Aug. Doinaș sau Ioanichie Olteanu) să intervină în vreun fel pentru a i se ameliora situația". Oricâte obiecții am putea aduna în contul acestui mușchetar vanitos, înzorzonat cu o amplă
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]
-
se oprească aci... Din nefericire, Lucian Valea e puțin comprehensiv și față de un fenomen cu o nobilă infrastructură intelectuală și cu o foarte largă deschidere spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între profesorul și îndrumătorul de la catedră și seminar și criticul, activist public, își mărturisesc crezurile lui E. Lovinescu”. Ca și cum ar fi păcate, ducînd la un soi de chiul civic! Sau foarte tranșant: „Polemicile cerchiste n-au rezolvat nimic. Au înveninat însă atmosfera în viața literară a Transilvaniei care se găsea atunci într-o etapă de cumplite incertitudini istorice și sigur au dăunat tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
cumplite incertitudini istorice și sigur au dăunat tinerei mișcări sibiene, care ar fi avut altceva mai bun de făcut decît să se bage de bună voie în ciorba tulbure a unei și mai tulbure actualități”. Văzuți sub semnul „subversiunii”, atît cerchiștii cît și membrii „grupului publicistic-literar de la Timpul și Ecoul ” apar receptați deopotrivă ca „adversari” ai ardelenilor sacrificați de istorie, cu osebire a celor ce se găseau antrenați în mișcarea militantă determinată de refugiul din 1940. O poziție „autentic românească” ar
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
bine de jumătate de veac, Cornel Regman e încă, din păcate, un critic cu un statut nefixat, întrucît nu răspunde, în conștiința obștească, importanței sale reale, de excepție. Pricina nu e greu de găsit. Ea rezidă în inconformismul funciar al cerchistului de vază, care, fără a fi un polemist dezlănțuit, un contestatar cu verb patetic, devastator, s-a așezat totdeauna altfel pe cîmpul opiniilor literare, s-a diferențiat oarecum de la sine de confrați prin natura particulară a harului său. A fost
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
să aleagă, după criterii tematice, un titlu ambiguu și general, specificând, cu italice: intervalul timișorean. Inscripția de pe poartă descurajează o primă apropiere, neavizată, de un studiu care afișează, ostentativ, avertismentul: pentru cunoscători! În curtea sibiană, hăitașii proletcultismului latră a pustiu. Cerchiștii s-au împrăștiat, între 1948 și 1965, în toate colțurile țării, cei din prima linie - Ștefan Aug. Doinaș, I. Negoițescu, Corneliu Regman, Radu Stanca - au ajuns profesori la ciclurile primare sau secundare, în sate din jurul Aradului, la Timișoara, Cluj sau
Mitteleuropa marginalilor by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12655_a_13980]
-
de întinderi și ponderi diferite". și dacă Regman nu găsește în epică povestiri și schițe, niște arcuri și rotițe narative tot descoperă el; important e ca mecanismul să meargă. De aceea, păcatul capital al unei opere nu este, pentru vechiul cerchist, lipsa de originalitate, ci contradicția, incompatibilitatea, inadecvarea. Criticul sancționează, de exemplu, la Fănuș Neagu "o anumită contradicție între intenție și realizarea ei în materia limbii, un soi de inadecvare a mijloacelor la scopul propus", la A. E. Baconsky "o scrâșnită
Critica de a doua zi by Adrian Terian () [Corola-journal/Journalistic/12302_a_13627]
-
evident că publicația n-a derapat de la criteriile lui fundamentale: preeminența esteticului și a spiritului citadin, sincronismul, cosmopolitismul, relativismul valorilor". E adevărat, însă trebuie să remarcăm că altele au fost condițiile la finele anilor '60 decît la începutul anilor '40. Cerchiștii și-au făcut apariția pe fundalul unui tradiționalism îngustat și etatizat, patriotard, pe cînd junii clujeni de mai tîrziu s-au manifestat într-un climat de liberalizare, în care, fără a se suspenda, instanțele de veghe ideologică "au dat drumul
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura de a miza, în contextul maximei "deschideri" de la sfîrșitul deceniului șapte, pe un impact protestatar singular, așa cum s-a întîmplat cu cerchiștii. Orientarea în cauză s-a așezat temeinic pe direcția unei cărturării și a unei creații nu o dată eminente, cu toate că tolerante față de mediul politic-social, fără a face compromisuri grave însă în fond pasive cu condiția recunoașterilor scriptice și de carieră. Din
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
bucăți de proză separă, cît se poate de discret, scriitorii români de cei străini, scriitorii străini de pictori, pictorii de compozitori, compozitorii de interpreți, și, mai ales, trecutul de prezent. Amintirile sînt însă, cum era și firesc, mai ales ale cerchiștilor. Două tipuri de amintiri, care se regăsesc în două titluri: Despre norocul de a te fi născut la Petrila și Despre neajunsul de a te naște în București. Trecutul și prezentul sunt separate de versurile celor de la Deep Purple: Child
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
cu un dram de regret, dar și cu orgoliul (justificat) că au făcut parte dintre acei happy few care au colorat gri-ul anilor '80 avînd ca model fotografii (mai vechi sau mai noi) alb-negru. Nici unul dintre cei treizeci și trei de cerchiști nu a devenit pictor, deși le-a plăcut acest joc de-a artistul propus de profesorul care îi asigura că ,nu există copil fără talent". Reacțiile provocate de expoziția de la Muzeul Literaturii din București au confirmat această încredere în copilărie
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
Festivalul Internațional de Caricatură de la Ankara. Ceva din această culoare a rămas. Nu doar în micile lor tablouri cu tempera pe PAL, pe care le regăsim în CD-ul și în cărțile poștale care însoțesc volumul, ci și în amintirile cerchiștilor, astfel încît te întrebi care sunt de fapt ,artiștii dispăruți": cei pictați sau cei care pictau?
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
dl. Mircea Martin, și care au avut ca temă Cercul literar de la Sibiu. Prelecțiunea principală a aparținut dlui Daniel Cristea-Enache iar aceea complementară dlui Cornel Ungureanu (care a mai tras o dată spuza pe turta Banatului, revendicîndu-i pe o parte din cerchiști). A doua prelecțiune complementară n-a mai fost rostită, în lipsa (motivată în ceasul al doisprezecelea) a dlui Petru Poantă. Un recital de poezie și muzică, un turneu prin Maramureșul vecin (la Rohia lui N. Steinhardt), acordarea premiilor anuale au completat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
Radu Ciobanu Printre genurile literare, evocarea, supusă, cum e, fluctuațiilor umorale și capriciilor memoriei afective, face figură de artă minoră. Ceea ce nu-i diminuează nicidecum importanța. Se pare că sub influența profesorului Liviu Rusu, „cerchiștii” se dedau unei subtile delectări cultivând artele minore, iar „Revista Cercului Literar” le consacra cu regularitate chiar o cronică. De fapt, în tot ce făceau, ei investeau aceeași rigoare întemeiată pe o impunătoare cultură frăgezită cu spirit: au fost, sunt
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
reconstitui întregi episoade mai puțin cunoscute din biografia evocatorului ori din istoria Cercului. Evocările poartă ca titlu numele celor evocați și sunt în marea lor majoritate inedite. Doar prima, Lucian Blaga, reia în parte alocuțiunea rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
în anii de interdicții și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o mână mereu întinsă, fără ca Doinaș să i-o fi cerut. Și nu numai lui, ci, riscând, în temeiul valorii pe care le-o intuia, deopotrivă celorlalți cerchiști: „Croh și-a păstrat nealterată prețuirea pentru ei, adesea entuziastă, și i-a ajutat din toate puterile sale.” Într-un moment când criticul, care-și are neîndoielnic păcatele sale, e hulit de mulți, Doinaș are curajul de a susține că
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
întorcând spatele altarului, spre stupoarea sătenilor care nu mai văzuseră în biserică un ’domnișor’ atât de prost crescut” - pe viitorul Ovidiu Cotruș? Alteori, în aceeași manieră colocvială, sunt clarificate aspecte încă nedeslușite din istoria Cercului. Astfel, Dominic Stanca, apărut printre cerchiști abia în 1947, în etapa clujeană, se află în percepția comună într-o postură de intrus. Evocându-l acum cu nedisimulată tandrețe, Doinaș atestă nu numai că a reușit „ș...ț să se impună în ochii noștri ca al patrulea
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
comună într-o postură de intrus. Evocându-l acum cu nedisimulată tandrețe, Doinaș atestă nu numai că a reușit „ș...ț să se impună în ochii noștri ca al patrulea poet al Cercului Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
pe pânză, o făceau pe activiștii PCR, - c-așa e-n tenis!), el, așadar, a fost, ani mulți, "comicul nostru de serviciu", ceea ce, finalmente, avea să-l coste scump... Încă o epigramă (și mă duc!). O știu de la cam ultimul "cerchist", domnia sa Deliu Petroiu, - și se referă la voiajul în avion, de-a lungul cerului sovietic, prin, pasămite, 1946, a unui tovăraș de drum cu pălărie: "De la Nistru la Amur,/ Petru Groza, în carlingă,/ Nu avea atâta cur/ Cât ar fi
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
ei. Misiunea formatoare a Universității se împlinește, mai presus de orice, prin aceste afinități elective. În Sibiul anilor de refugiu, cea mai bogată în urmări rodnice a fost întâlnirea dintre cei ce aveau să se numească sau să fie numiți "cerchiști", membrii Cercului Literar din Sibiu: Radu Stanca, Negoițescu, Doinaș, Eta Boeriu, Cornel Regman, Gary Sârbu, Dominic Stanca și ceilalți. I-am descoperit și m-au "descoperit" la seminarul de filosofia culturii al lui Lucian Blaga, în toamna lui 1943, când
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]