229 matches
-
Eram vrăjită de el, care mă socotea în scrisorile trimise mai apoi “anima” lui. Eram încântată de Sibiu, de el, de tot... -A.S.: Nu numai pe dumneavoastră v-a fermecat cu frumusețea orașului Sibiu, ci și pe prietenii lui cerchiști în anii studenției. O mărturisea Ovidiu Cotruș, care considera că o plimbare cu Radu Stanca prin cetate “echivalează cu o inițiere”. Din anii studenției, el împreună cu Ion Negoițescu, chiar dacă era vreme grea de război, colinda noaptea parcurile, intrând în turnuri
O vedetă a scenei de teatru, Dorina Stanca. Interviu realizat de Anca Sîrghie by http://revistaderecenzii.ro/o-vedeta-a-scenei-de-teatru-dorina-stanc-interviu-realizat-de-anca-sirghie/ [Corola-blog/BlogPost/339239_a_340568]
-
a fost Deliu Petroiu și cu un alt de mare prestigiu profesor al Universității timișorene, Eugen Todoran, peste ani devenit chiar rector al acesteia, care, se pare, a avut un rol în aducerea lui la Timișoara de la Arad, unde fostul cerchist se retrăsese într-o cuminte izolare. Un timp, el făcuse naveta între Arad și Timișoara, cei de la spațiul locativ lăsându-l pe aparent modestul personaj uitat pe listele lor de așteptare. Uneori își petrecea noaptea chiar în incinta Universității, folosind
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1442128124.html [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
cu profesoratul șapte ani (în această perioadă scrie o piesă de teatru, Brutus și fiii săi, un ciclu de sonete intitulat Sonetele mâniei etc.). În 1955 renunță la învățământ și se stabilește la București, unde îi reîntâlnește pe unii dintre "cerchiști". Împreună cu ei își face iluzia că, după moartea lui Stalin și venirea la putere în URSS a lui Hrușciov, se va produce și în România un "dezgheț". Trăiește din stilizări și reușește să publice și câte ceva din textele proprii, iar
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi“, „cerchiștii“ se puneau „în slujba valorilor nepieritoare“ (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor“ privind resurecția baladei.» (Nicolae Balotă - Poezia, I, Ed. Acad., 1980, p. 388). În eseul "Resurecția baladei" de Radu Stanca, un articol program al mișcării, publicat în "Revista Cercului Literar", nr. 5 / mai 1945, balada i se înfățișează ca «o poezie
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui student inventator de visuri și practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, p. 392). Dar balada care „l-a impus“, care a rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic de după „fantastica mască“ a eroului / autorului, este «Corydon»: "Sunt cel mai frumos din orașul acesta, / Pe străzile pline când ies n-am pereche, / Atât de grațios port inelu-n ureche / Și-atât de
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
misterios de orgă, transpus la 1707; într-o baladă studențească își bănuiește sfârșitul cântând moartea unui student inventator de visuri și practicant de alchimii erotice...» (Poezia, I, p. 392). Dar balada care „l-a impus“, care a rămas în memoria „cerchiștilor“ și a contemporanilor săi, îndeosebi, prin presentimentul thanatic de după „fantastica mască“ a eroului / autorului, este «Corydon»: "Sunt cel mai frumos din orașul acesta, / Pe străzile pline când ies n-am pereche, / Atât de grațios port inelu-n ureche / Și-atât de
Radu Stanca () [Corola-website/Science/299004_a_300333]
-
valori, nu e numai esteticul acolo. De pildă, eu am devenit sensibil la etic, am devenit sensibil la politică și, în ultimul timp, am devenit sensibil la religios. Toate lucrurile acestea nu pătează, ca să zic așa, puritatea creației artistice. Noi, cerchiștii, niciodată n-am fost niște puriști așa cum am fost acuzați, dimpotrivă. Am conceput întotdeauna eflorescența aceasta de valori care trebuie să se cristalizeze într-o operă. Dar mă întreb în ce măsură atmosfera pe care o trăim aici este la fel de prielnică, poate
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
fuseseră acuzați la apariția Manifestului; estetism ambiguu, dealtfel, al unor tineri scriitori care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același timp facilitățile unui estetism cultivat pentru grațiile unice ale esteticului; căutând „fenomenul artistic, orientări stilistice noi”, „cerchiștii” se puneau „în slujba valorilor nepieritoare” (...); foarte moderni, fără să ajungă la extremismul avangardei (...), estetismul Cercului Literar ancora arta într-o sferă care depășește infinit artisticul și, în același timp, dezancora arta lăsând-o să plutească în voie pe o
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
în voie pe o mare a libertăților estetice, jucându-se - prin ironie, parodie și cochetărie dezinvoltă - cu riscurile autoanihilării artei; dovada cea mai peremptorie a acestui estetism ambiguu al poeților și criticilor Cercului Literar din Sibiu o găsim în tezele „cerchiștilor” privind resurecția baladei». Scrisoarea, gest de solidarizare cu Eugen Lovinescu, aflat la sfârșitul vieții, promotor al democrației și apărător al preeminenței criteriului estetic în evaluarea literaturii, a provocat indignarea vehementă a publicațiilor naționaliste, care i-au acuzat pe tinerii de la
Cercul Literar de la Sibiu () [Corola-website/Science/302812_a_304141]
-
s-au asociat ulterior, Wolf von Aichelburg sau Constantin Toiu. Dar li se rezervă spații generoase și unor personalități din generațiile anterioare, ca G. Bogdan-Duică, Tudor Arghezi, G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Tudor Vianu, George Oprescu. Un loc aparte ocupă mentorul cerchiștilor, Lucian Blaga. Din acest punct de vedere, cartea poate fi considerată un valoros document de istorie literară, cu atat mai valoros cu cat portretele sunt semnate de un observator competent, si nu de un contemporan oarecare al celor în cauză
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
bucăți de proză separă, cît se poate de discret, scriitorii români de cei străini, scriitorii străini de pictori, pictorii de compozitori, compozitorii de interpreți, și, mai ales, trecutul de prezent. Amintirile sînt însă, cum era și firesc, mai ales ale cerchiștilor. Două tipuri de amintiri, care se regăsesc în două titluri: Despre norocul de a te fi născut la Petrila și Despre neajunsul de a te naște în București. Trecutul și prezentul sunt separate de versurile celor de la Deep Purple: Child
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
cu un dram de regret, dar și cu orgoliul (justificat) că au făcut parte dintre acei happy few care au colorat gri-ul anilor '80 avînd ca model fotografii (mai vechi sau mai noi) alb-negru. Nici unul dintre cei treizeci și trei de cerchiști nu a devenit pictor, deși le-a plăcut acest joc de-a artistul propus de profesorul care îi asigura că ,nu există copil fără talent". Reacțiile provocate de expoziția de la Muzeul Literaturii din București au confirmat această încredere în copilărie
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
Festivalul Internațional de Caricatură de la Ankara. Ceva din această culoare a rămas. Nu doar în micile lor tablouri cu tempera pe PAL, pe care le regăsim în CD-ul și în cărțile poștale care însoțesc volumul, ci și în amintirile cerchiștilor, astfel încît te întrebi care sunt de fapt ,artiștii dispăruți": cei pictați sau cei care pictau?
Cartea alb-negru a amintirilor colorate by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Journalistic/11427_a_12752]
-
literatura sovietică e o înfundătură groaznică”. Foarte interesant ni se înfățișează și textul intitulat Un tablou de adevăruri inconfortabile, nesemnat, dar atribuit pe bune temeiuri de către acribiosul Dan Damaschin lui I. Negoițescu. Avem a face cu succinte caracterizări a 13 cerchiști, una dintre ele fiind un „autoportret” al lui I. Negoițescu. Poziția de lider pe care și-o asumă acesta îl îndeamnă la o stringență a diagnozelor și prognozelor, în alcătuirea cărora ar putea șoca o combinație de pozitiv și negativ
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
Nicolae Manolescu Cornel Regman (1919-1999) provine din pepiniera de critici și de poeți a Cercului Literar de la Sibiu. Mai în vîrstă cu cîțiva ani decît Doinaș ori Negoitescu (Balotă fiind cel mai tînăr dintre cerchiștii importanți), student, ca și ei, al lui Blaga, apoi, scurtă vreme, asistent al aceluiași, n-a făcut totuși carieră universitară (dacă ignorăm cei cîțiva ani cît a funcționat la Institutul Pedagogic din Constantă), iar carieră de critic i-a fost
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
vreme, asistent al aceluiași, n-a făcut totuși carieră universitară (dacă ignorăm cei cîțiva ani cît a funcționat la Institutul Pedagogic din Constantă), iar carieră de critic i-a fost întreruptă pe toată durata proletcultismului. Destin comun, așadar, cu al cerchiștilor, care, cu foarte puține excepții, n-au publicat mai nimic în deceniul al șaselea, debutînd editorial tîrziu, cam o dată cu generația mea. Deși ne despart douăzeci de ani, Cornel Regman a debutat editorial (în revistă a debutat în 1942, la R.F.R.
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
cronicarul și-l apară totdeauna bine. E un cititor atent (enervant de atent cîteodată), scrupulos și care n-are slăbiciune pentru lumea literară, pe care o frecventează rar și o privește de sus. Nu face nimănui concesii, nici chiar prietenilor cerchiști, cărora le arăta, e drept, mai multă simpatie decît altor confrați, dar pe care nu-i menajează și nu-i îmbogățește cu însușiri pe care nu le au. Dintre ceilalți critici, preferatul lui este S. Cioculescu (et pour căușe!), nu
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
Mircea Stănescu, tehnoredactare - Marian Florea. Numărul aniversar (ilustrat cu fotografii, unele inedite, din colecția dr. Gheorghe Telea) a fost precedat de un simpozion cu aceeași temă, unele comunicări fiind acum tipărite în revista sibiană ce poartă numele proiectatei publicații a cerchiștilor din 1946. O pondere specială între aceste contribuții de istorie și critică literară are Nicolae Balotă, supraviețuitor al Cercului literar "care a devenit un adevărat cerc al poeților dispăruți". l Răspunzînd întrebărilor adresate de Dumitru Chioaru, cărturarul face subtile observații
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
al Cercului literar "care a devenit un adevărat cerc al poeților dispăruți". l Răspunzînd întrebărilor adresate de Dumitru Chioaru, cărturarul face subtile observații cu bătaie spre prezent și viitor: "Ceea ce trebuie remarcat, înainte de toate, este un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor situa pe «o poziție ferm angajată pentru impunerea ideologiei marxiste», combătând «de pe pozițiile clasei muncitoare...», nu puteau fi decât adversarii cerchiștilor. Dar, pe de altă parte, estetismul presupus și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
unice ale esteticului. Că în zilele noastre o asemenea poziție mai poate fi fecundă, sunt convins. Aceasta fără să repeți unele dintre formulele retorice ale Manifestului. Nu e nevoie să te pui «în slujba valorilor nepieritoare», cum declaram, patetic, noi cerchiștii în acel Manifest bis al Cercului care era articolul Perspectivă cu care se deschidea Revista Cercului Literar. Dar, într-o epocă a relativizării până la pulverizare a valorilor, pledoaria pentru un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
balans vizibil între literatura cu teză, cu mai toate defectele structurale ale realismului socialist, și aceea cu amprentă parabolică. Îndrăzneț, curajos, modern în comparație cu producția autorilor atenți la comanda socială și jucați intens în anii ’50 ai secolului trecut, teatrul fostului „cerchist” pare palid, învechit în raport cu opera de prim rang a dramaturgilor veritabili, afirmați într-un moment istoric de relativă normalitate. Există însă cel puțin două piese (Pragul albastru și Arca bunei speranțe) care îl legitimează ca un dramaturg original și rafinat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
literaturii, cu o filosofie specifică a creației artistice. Scriitorul intră, de bună voie, într-o categorie destul de slab reprezentată în mediul cultural autohton: aceea a autorilor de curaj ce își sacrifică oportunitățile de carieră pentru apărarea unor principii etice. Fostul „cerchist” își creează singur un cerc, al cărui centru este. La distanță egală de naționalismul primar al lui Nicolae Ceaușescu și de internaționalismul sovietic, de logica sângeroasă a conflictelor armate și de cea strâmbă a războiului rece, el dezvoltă alte și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]