887 matches
-
părului/ alunecă mereu în inelul privirii și piere/ în suflet, ca pe un cîmp - înverzind" (Reverie de primăvară). Propensiunea spre pictură duce chiar la menționarea meșteșugului înrudit, cu o fragedă nonșalanta: "Priviri furișe printre uluci/ spre vechea casă boiereasca/ pe cerdacul ei în balansoar/ o femeie fără asemănare - se spunea/ că are trupul împletit din flori/ de pădure - genele mele arse/ de priviri înflăcărate (...) în cernerea stropilor aurii de lumină/ nimbindu-i trupul într-un roi de albine -/ aceeași imagine contemplata/ după
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
Barbu Cioculescu Când duiosul voievod, cu oarecari variații de temperament, Vlad Țepeș - vezi corul istoricilor de profesie patrioți - armoniza cerințele simțurilor răsfățându-și cu izul sângelui spumos mirosul, iar auzul cu urletele celor tocmai trași în țeapă la cerdac, imaginea sugerează că, procedând astfel impunea respectul rangului într-un moment de lapsus instituțional, în paralel cu asanarea unor moravuri prea încarnate spre a fi modificate prin simplul instrument al persuasiunii. Alcătuirea unui parchet general anume însărcinat cu eradicarea corupției
Obsesiva, irepresibila imagine by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14945_a_16270]
-
românească și cea venețiană, înrudită și ea de la început cu arhitectura palatului, spre exemplu prin loggia lui dinspre lac. Astfel dubla galerie cu coloane de la Vila d^Elchingen a fost făcută după modelul mănăstirii Comana, iar scara care duce la cerdacul din curte, după scările de la Mănăstirea Hurez. Tot astfel, pridvorul și turla cu luminator a cuhniei au fost reconstruite având ca model pe cele de la Mănăstirea Antim. Alte componente ale unor clădiri vechi au fost înglobate ansamblului brâncovenesc, precum grupul
Martha Bibescu și restaurarea Mogoșoaiei by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13990_a_15315]
-
de alegerile prezidențiale, iar omul din fața Bisericii Pantelimon își privi cu uimire cămașa, acum decolorată și subțire ca o frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă, cu aere de "măscărici", atari apucături, pentru a transpune
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
METOPĂ I Domneșten aer liniște și pace. Case Împrejmuite-n spațiul dac Stau risipite-n șes ori pe coline. Știuleții râd la soare din cerdac. Între hambare, morile descântă Litanii monotone În colind, Afară stau În stoguri, prăvălite, Paiele galbene-n căpițe adormind. Pe undeva stau oamenii la umbră Sau poate e o zi de sărbătoare Căci nu se vede nici măcar un câine Care să
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
acest sens numai apostroful Îl stabilește. 2. LUMINA DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
2. LUMINA DE LA RĂSĂRIT. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot În opera poetului, Înconjurând, Însă, un chip feminin intr-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș În 1902.Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, În editarea lui Perpessicius: Stau În cerdacul tău...Noaptea-i senină. / Deasupra-mi crengi de arbori se Întind, / Crengi mari În flori de umbră mă cuprind / Și vântul mișcă arborii 'n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii În lumină
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
din Schumann. Cât de mult Îți place muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot uita... Tu priveai În grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Care să fie casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, locuința soților Micle? Drept este că ei Închiriaseră această casă și aveau locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. În mai 1879 Ștefan Micle era În putere
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
o partidă de vânătoare de rațe sălbatice). Situația nu se confirmă nicicum pentru primăvara lui 1879, casa din Iași a Veronicăi Micle era fie locuită de către ea și familia ei fie Închiriată, nu era loc aici de stat poetul În cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă această casă ieșeană avea grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, Însă, că sonetul este databil 1879 deci trimite În zona vieții cronometrice; apoi
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! Veronica petrecea multe zile În plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mânăstiri fie pe la căsuțele lăsate de ea În urmă. O casă cu cerdac, grădină și pian nu poate fi o chilie mânăstirească, deci rămâne foarte probabilă Întâlnirea celor doi Îndrăgostiți la Târgu Neamț poate chiar În 1879, sau poate după această dată, oricând până În 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate după această dată, oricând până În 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că ei au fost despărțiți. Octav Minar descrie fugar această casă, prin 1924: „Într-o casă cu două etaje, din care cel de sus are un cerdac, locuiește bătrâna maică Fevronia Sârboaica, care a găzduit pe Veronica Micle și În casa căreia poeta și-a dat duhul.” În epocă, prin casă cu două etaje se Înțelege casă cu parter și etaj, „casă pe două rânduri de odăi
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd În amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii Împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era În cerdac.” Ea Își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ”A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc. Apoi a recitat poezii
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
se duc. Apoi a recitat poezii de-ale ei și de-ale lui Eminescu. Pe la miezul nopții invitații s-au retras, iar Veronica a spus că-i obosită și că vrea să se odihnească...” Aici pare a se fi aflat cerdacul unde Eminescu contempla lumina lunii iar Veronica Își căuta liniștea. Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, În schimb poate să ne lămurească În privința luminii din interiorul odăii. Manuscrisul și prima publicare (Nerva Hodoș,1902) ne vorbesc despre
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă Întunericul la o parte pe o rază mică. Aici lumina inundă părul ce se desprinde „În val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu mai străbate
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
oprește lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai Îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă una destul de arătoasă chiar iar spiritual nu putem vorbi În nici un caz de bărbatul care privește pe furiș, de pe cerdac, femeia dezbrăcându-se, etc.: este o scenă casnică, așa cum sugerează și Înscrisul Veronicăi Micle. Această confuzie Între lampă și lumânare observ că se face mai ales Începând de pe la mijlocul secolului al XX-lea (Perpessicisus, 1956) și nu pot să trec
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
puse, aflate, undeva În umbră. Cum vrea poetul, Însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, În rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai florile de umbră din Sonetul cerdacului Deși poetul ne spune și ne repetă cum vrea să lege cuvintele, noi nu avem urechi să-l auzim. Apostroful a fost scos din scrierea limbii române În 1953, În aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
a numelui copistului am întâlnit-o pe un manuscris al lui Visarion de la Mănăstirea Neamț, aparținând în prezent fondului bibliotecii Mănăstirii Ciolanu, nume ce l-am identificat pe baza restului păstrat din însemnarea răzuită și mai ales a scrierii cu cerdac a calității de duhovnic al lui Visarion de la Mănăstirea Neamț. Se impun două observații importante determinate de acest valoros document: el găzduiește creații reprezentative ale școlii muzicale ieșene: Gheorghe Paraschiade, arhidiaconul Antiohiei, Nichifor, trăitor într-o vreme, la Iași, la
UN VALOROS ŞI INEDIT FOND DE MANUSCRISE MUZICALE DE LA MĂNĂSTIREA SINAIA. In: Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
fel de mazurcă... Eu spuneam: pilaf. El răspundea: pilaf! Voiam să-l fac praf (din punct de vedere i-iliric), încît am continuat turuiala: pafta, musaca, iaurt, kefir (nu mă lăsau ienicerii și spahiii să mai respir) cacealma, salcîm, sacîz, cerdac (voiam să-i vin neapărat de hac) sarma, ceauș, caldarîm (dovedeam a mă trage din Rîm) sipet, sarailie, chilipir (mă trezeam recitînd din Shakespeare) haihui, haimana, hamal (ludic valah în port oriental) salamalec, sictir, hatîr - era bairam poetic, nu cîr-mîr
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Emil Brumaru Am hoinărit cu carnea ușoară, cu oasele fluierînd a pagubă dulce, cum n-am mai făcut de mult. Doamne, cîte lucruri dragi nu mi-au încărcat tristețea. Case mici cu cerdacuri dărăpănate, cișmele cu o cană albastră înfiptă alături, într-un băț binevoitor, garduri, garduri, fiece scîndură îmi mîngîie parcă durerea, fericirea, uimirea. Începuse amurgul. Am dat, pe niște străzi înguste și noroioase, peste copii jucîndu-se febril, ațîțați de culoarea violacee
Pe străduțele astea cred că se iubește ca-n mitologie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14846_a_16171]
-
spus acesta. Corpul navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic
Catedrala Mântuirii Neamului: Şantierul a ajuns la ultima etapă, cea a fundaţiilor speciale () [Corola-journal/Journalistic/25613_a_26938]
-
de-a-ntregul, Lasă-ți umbra să-mi atingă Pasul greu, ăla beteagul Prins în sârba cea nătângă. Pe-un călcâi aspru de stele Fă contur cu mâna-ți dreaptă La o lacrimă cu vele Să o umfle vântu-n șoaptă. În cerdacul veșniciei Mulge-mi gândul, frica-mi iartă, Vindecă-mi rana prunciei Din obrazul ce te-așteaptă. Din bucăți de mângâiere Și întregu-mi, fă-ți avere!
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
fața locului ce trebuie să faci. Peste două zile, Mache era la Slobozia, unde domnul Alexandrescu, care îl aștepta în micuța gară, îl duse la o curte destul de mare în care se găsea o căsuță ce avea, la intrare, un cerdac plin cu ghivece în care erau plantate flori. Domnul Alexandrescu zise: - Marinache, aici vei locui! Hai să-ți arăt cum se prezintă pe dinăuntru. Poate ar fi bine să-i dai o spoială cu var, pentru a împrospăta aerul. Cred
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]
-
ne-ncredem în zăpadă cernând din cerul cu lumini celeste știi? gheaț-aceea ce în bărbi se-nnoadă e doar o iarnă nu sfârșit de veste. Cât de ușor lăsăm iubiri în praguri pe spuze de carafe tânjind o vorbă doar cerdacuri ruginite trosnind în guri de faguri pe toate le mințim știind că e-n-zadar! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: În zadar / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina
ÎN ZADAR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384267_a_385596]