7 matches
-
creații sunt arte poetice, imaginarul fiind realizat în jurul unor motive simple, precum lumină, singurătate, pietre, sunet sau drum, leitmotivul fiind ”cuvântul”. Pentru autoare, cuvintele devin ”edificii de sunete”, preferința fiind îndreptată spre poezia încifrată. De aici oscilațiile expresiei ce pare cerebralizată, patetică, sentimentul trăit sub o ”sfântă tentație” străveche ducând la translarea prin spirit și creație din prezentul istoric în realitatea perenă a Ființei. Până la urmă este un lirism pătimaș ce-și află vocile în rostirea cuvintelor chemate să-l confirme
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1408608441.html [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și (și uitându-și) începuturile, poetul își caută identitatea într-o lirică puternic cerebralizată, fără a ajunge la o superioară intelectualizare a emoției. Deși în multe versuri vorbește despre poezie, poet, cuvânt, o „artă poetică” e greu de reconstituit din expozeurile lirice reduse deseori la ipostaza decorativității. Poetul e „atent la ultima scânteie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
sfâșiată la poale și cu părulîn dezordine" (p. 134); "chinul meu de a rezista" (p. 148). Senzualitatea sa are o limită și o ciudățenie: nu se exprimă în prezența femeii iubite, cu o singură excepție, indiciu - aici - al unei iubiri cerebralizate, ea poate fi înțeleasă și ca o recuperare, interioară, a unui handicap sentimental, ca la doctorul Ilea din Vestibul, romanul lui Al. Ivasiuc, dar și la o depășire a crizei solitudinii, a temerii de moarte prin dragoste. Acest topos al
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lor mari și roșii. Citindu-l pe Teilhard de Chardin și declarațiile lui de dragoste făcute Materiei, puterii spirituale a Materiei, sfintei Materii, Materiei totale - Omenirea se scălda Într-un ocean de Materie -, mă transformam În chilia mea În materie cerebralizată aflată În derivă prin Noosferă. — Nu e deloc o lectură pentru tine, a conchis Părintele Buzelet. Depășește cu totul capacitățile tale. De parcă eu nu știam! Și tata Îmi dăduse de Înțeles același lucru, dar el, măcar, Îmi dăduse libertatea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
1987, 8; Marin Chelu, „Cercuri de aur”, F, 1987, 3; Titu Popescu, „Cercuri de aur”, T, 1987, 6; Ioan Vădan, Ora maturei afirmări, „Pleiade”, 1993, 1; Maria-Elena Ganciu, Lamentarea poetului și a poeziei, ECH, 1993, 6; Mircea A. Diaconu, Melancolii cerebralizate, „Bucovina literară”, 1994, 1; Constantin Cubleșan, Vârste poetice, ST, 1996, 7-8; Ioan Țepelea, O linie a echilibrului și a candorii, „Unu”, 1996, 7-8; Titu Popescu, „Rouă medievală”, „Observator” (München), 1996, septembrie-octombrie; Nicolae Savin, Mic tratat despre rouă, VTRA, 1996, 10
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
evazionism în raport cu somațiile cotidianului, atitudine interpretată ulterior, nu numai în ce îl privește pe T., ca o stratagemă menită să permită conturarea unei realități alienante prin refugiul în impersonal, în vizionarism abstract, într-un orfism patetic ori într-un intimism cerebralizat, distilat în metafizic ori învestit ca receptacul al scrutării moralului și ontologicului. Poetul se înfățișează ca un iscusit versificator al trăirilor juvenile, solar și jubilativ, nu fără profunditate și melancolie, cu o exprimare ceremonioasă, recurgând la un arsenal retoric consacrat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
o undă afectivă, de Emil Cioran, cu care se simte înrudită sufletește, după cum pentru anxietățile lui Emil Botta are, firesc, antenele erecte. Altminteri nu prizează exagerările, pe care le taxează de teribiliste, ale criterioniștilor, ce „fac caz de neliniștile lor cerebralizate” în chestiuni, oricum, irezolvabile. Absolutul la A. e în iubire. Luând închipuirile drept adevăr, „armeanca” trăiește mistuitor, până la orbire, un sentiment care îi procură dezamăgiri și sfâșieri în suită. Șocurile trezirii sunt violente, întărindu-i convingerea dintotdeauna că existența ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285157_a_286486]