75 matches
-
ferestre și ne lăsase să contemplăm în liniște. Nu înainte de a ne fi spus suma în dolari pe care un milionar american o oferise muzeului pentru micul tablou al lui Van Eyck. Tăceam toți trei în sala mare, cu dușumeaua ceruită, alunecoasă, așa cum se cuvine să se tacă în fața Sfintelor Taine. Îmi regăsisem elocvența de copil vorbăreț înaintea unui alt tablou, mai mare acela și mai puțin apărat prin mecanisme savante de posibili tâlhari, o pictură ce mi se părea plină
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
interesați pot găsi aici mobilier pentru sufragerii, dormitoare complete, dar și holuri la prețuri cuprinse între 4 000 și 6000 de lei. Toate obiectele de mobilier sunt executate din lemn masiv de stejar, plop sau fag, sunt tratate împotriva cariilor, ceruite, iar tapițeriile sunt realizate din stofe sau plușuri din import de foarte bună calitate și într-o mare varietate de culori și texturi. Cei care doresc să achiziționeze o astfel de mobilă, pot comanda orice model existent în cataloagele firmei
Agenda2006-08-06-servicii comert () [Corola-journal/Journalistic/284781_a_286110]
-
zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din Africa, zic, stând chiar în spatele ei. — Dar cartea de unde a fost luat? zice. Mergând agale, pe lângă panoplii, cabinete și suporturi pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pustie, printre rezervoarele de la vest de aeroport. Când mi-am petrecut brațul pe după umerii ei, zâmbi scurt în barbă, un rictus pronunțat al buzei superioare care-i expuse incisivul drept capsulat. I-am atins gura cu gura mea, îndoind carapacea ceruită a rujului pastel, privindu-i mâna cum se întinde spre stâlpul cromat al gemulețului lateral. Mi-am apăsat buzele de fildeșul dezgolit și nepătat al dinților ei de sus, fascinat de mișcarea degetelor sale pe cromul neted al stâlpului ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mică și uitată? Oricum, era lumea care i se dăduse lui în primire. Iar dacă l-ar întreba cineva i-ar răspunde că are și acte pe ea. Zecile de rapoarte lunare, darea de seamă anuală, dosarele întocmite cu grijă, ceruite, parafate, așezate în șir, alfabetic, în cea mai ascunsă dintre încăperile postului, toate acestea erau actele sale, acte care îi dădeau dreptul și îi confereau obligația să aibă în grijă soarta așezării și a oamenilor săi. Cînd simțea că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lustruită și moale ca bumbacul. A luat galbenul și unul din lănțuguri și le-a pus Într-una din pungi. Celelalte două lănțișoare le-a introdus În cealaltă pungă. În fiecare coș se mai afla câte o sticlă cu dop ceruit, plină cu un lichid rubiniu... ― Aici sî aflî niști lichior cari Îi mai bun dicât o doctorii... SÎ-l beț’ sănătoș’. Spunând acestea, a luat cele două pungi și le-a așezat sub prosop, câte una În fiecare coș. În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe umerii mei într-un fel care aproape m-a făcut să merg în pas cu el. Când am intrat în cameră, a deschis ușile dulapului cu documente de sub tabloul care reprezintă cascada Finnfor - mai întâi ușa exterioară, din mesteacăn ceruit, apoi cea interioară, din stejar masiv. Dulapul fusese fabricat odinioară la fabrica de mobilă a lui Lindgren, din Kvarnåsen. Noi toți eram mândri de el. îngenunchează, a spus tata. Așa poți vedea mai bine. Până în ziua de astăzi îi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fi putut schimba radical istoria poporului român. Temându-se de reacții de neconceput la acea vreme, Securitatea a decis sigilarea și punerea sub pază a minei de pe Valea Cornei. La Roșia Montană au fost descoperite și cele 50 de tăblițe ceruite, dintre care doar 25 se mai păstrează. În luna februarie a anului 2012, o echipă româno-canadiană de geologi urmărea rămășițele filonului de aur la una dintre galeriile săpate de agatârși în urmă cu 5.500 de ani la Roșia Montană
SECRETUL de la Roşia Montană. De ce Securitatea a sigilat mina by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/62152_a_63477]
-
popas! Pe de-o parte treceau lespezi albe cât privirea seacă, Astă seară voi purcede-n marea mea fără de arcă; Oare drumul peste poduri mi-o aprinde felinare? Cine știe poate țărmu-i pregătit de sărbătoare! Dintre frunze plana vântul simfonia ceruită, Altădată-ntreaga zare avea ramuri în suită. Câteva raze-ndrăznețe și-au trimis gându-n urcare: Doar nebunii-și duc cerneala în adâncul cel mai mare! Lângă mine carul-rege mă urma fără să-mi spună Că-mi purta în suflet
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-o parte și de alta, pe lângă pereți, ochii lui Sima-Vodă deslușiră putini, butoaie, oale mari ceruite, saci cu faină și tărâțe, policioare de lemn pe care se îngrămădeau căni de lut, harapnice, hamuri, căciuli vechi desfundate. Din tavan atârnau legături de ceapă și usturoi, mănunchiuri uscate de mărar, picioare afumate de porc, hălci de slănină. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din nou de-a lungul malului, după ce trecui de pod, se auzi foșnetul ierbii în spatele meu. El era. Mai mare decât în amintirile mele, cu un păr cenușiu, aproape alb, dat pe spate, îmbrăcat în negru și cu pantofi impecabili, ceruiți, ținând în mâna dreaptă un baston terminat cu o mică măciulie de fildeș. Mă privea fără să mai facă vreun pas. Cred că mă auzise trecând și ieșise pe poarta din fundul parcului său. Ne-am privit îndelung, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
furie din țigară și scutură din cap enervată: — O uniformă veche, ca alea pe care le purtau pe vremuri. — Vrei să zici ca un veteran de război? — Da, ceva de genul ăsta, numai că un pic mai... prusacă. Știți, mustață ceruită, cizme de cavalerist. A, da, era cât pe-aci să uit. Avea pinteni. — Pinteni? — Da, ca pentru a călări un cal. — Îți mai amintești și altceva? — Avea un burduf de vin, pe un cordon pe care îl aruncase peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
frâu, iar dacă ai fi reușit vreodată să te urci în șa nu ai fi putut decât să speri că ajungeai până la linia de sosire. — Nu vă dați seama că sunt speriată? zise ea lovind cu piciorul podeaua din lemn ceruit. Nu vreau să fiu de una singură acum. Unde este fiul dumneavoastră, Paul? — S-a dus înapoi la internat. Oricum, nu are decât 10 ani, așa că nu-l prea văd venind în ajutorul meu, nu credeți? Se lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de către Nichita Stănescu, Nicu Alifantis, Paula Seling. Iubirea, ca și vinul dezvelește tainele de sub cămăși aruncate, ale gândului. „Ploaie în luna lui Marte”! E cântecul auzit în neauzita inimă ce grăiește în ochi, e cântecul ce destupă cupe ceramice cu ceruite capace de iubiri neiubite de când iubirea iubire, pe care glasul de cântec al Paulei le-a izbucnit furtunoase în notele lirice pe care se leagănă poemul mirific al lui Nichita. Doar Paula Seling poate întinde cât văzduhul aripile unui glas
PAULA SELING. CÂNTECUL NU E PENTRU CEI CARE NU SE IUBESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362995_a_364324]
-
ocazie departe în Sala Pașilor Pierduți De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Căluțul de legănat meșterit din lemn Căluțul de legănat meșterit din ipsos Sunătoarea cocuței meșterită-n argint Sunătoarea cocuței meșterită din plastic Împrăștiate pe podeaua ceruită a iatacului cu dulapuri despărțitoare tapetat cu frunze galben-portocaliu de Domnul John, tatăl celor mici - Era la vedere o cutie mecanică cu muzică magic meșterită în Munții Albaștri Elfi din carton urmăreau nemișcați ploaia adormită pe geamul agitat între fotoliul
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
sunt de inspirație Școala „Nicula”, reprezintă diferite scene religioase, prăznicare, Cina cea de taină, Judecata de Apoi. Tehnica de lucru este tempera cu ou, cu foiță de aur sau de bronz. Rama icoanelor este din lemn de brad, băițuită și ceruită. A participat la numeroase expoziții la Muzeul Satului, Muzeul Cultural Român, Centrul Cultural Bușteni, Institutul Francez, Primăria Capitalei și la toate târgurile și expozițiile de la Muzeul Țăranului Român. Păstrează tradiția picturii pe sticlă, abordează modelele vechi. Vara participă ca profesor
TÂRGUL ICONARILOR ŞI MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366167_a_367496]
-
în: Ediția nr. 368 din 03 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNEA A TREIA - ROBOTICA Sterpe îmi sunt cuvintele, Ca Evangheliile Fără nicio inimă între file - Ca un sicriu În care leșul Sfântului Ioan Nu și-ar fi lăsat mâna ceruită dovadă Că pământul în juru-i a fost Cât a trăit, numai atât de viu Pe cât a ridicat fără preget Cu mâna lui Fiecare suflet Cu tendința naturală Să cadă. Și cine mai știe cât frumos s-a zidit de atunci
ROBOTICA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361670_a_362999]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am înțeles că toate incertitudinile nu valorează cît o piramidă pustie, și că lașitate înseamnă nu numai să eviți sau să fugi, tot lașitate
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
în afara mea. Aproape c-am încremenit într-un rictus din propriile clepsidre așteptînd, desigur, ca absurdul și rudele sale mitologice să-și croiască drum, indiferent și inexplicabil prin sufletul meu desfrunzit de tot. Referință Bibliografică: În rame înguste, din lemn ceruit / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 346, Anul I, 12 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Luminița Cristina Petcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎN RAME ÎNGUSTE, DIN LEMN CERUIT de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351440_a_352769]
-
în perioada interbelică în cartierele periferice ale Bucureștiului. O dormeză cu o cuvertură țărănească aspră, o măsuță și două scaune, șevaletul, dulapul plin de culori, gata să debordeze prin deschiderea ușilor la cea mai mică trepidație a dușumelelor de lemn, ceruite. Rafturile bibliotecii din colțul camerei erau pline ochi de cărți. Fereastra, spre strada tihnită și aproape necirculată, din spatele actualului stadion Dinamo, oferea o panoramă de acoperișuri, plină de farmec. Nu cred că există o ilustrare mai bună a dimensiunilor așa
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
sunt de inspirație Școala „Nicula”, reprezintă diferite scene religioase, prăznicare, Cina cea de taină, Judecata de Apoi. Tehnica de lucru este tempera cu ou, cu foiță de aur sau de bronz. Rama icoanelor este din lemn de brad, băițuită și ceruită. A participat la numeroase expoziții la Muzeul Satului, Muzeul Cultural Român, Centrul Cultural Bușteni, Institutul Francez, Primăria Capitalei și la toate târgurile și expozițiile de la Muzeul Țăranului Român. Păstrează tradiția picturii pe sticlă, abordează modelele vechi. Vara participă ca profesor
TÂRGUL ICONARILOR ŞI AL MEŞTERILOR CRUCERI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353378_a_354707]
-
vrea că prin aceste poeme, prin versurile sale, să salveze „sufletele celor necredincioși“, prin exemplul propriu , prin condamnarea personală pentru că Iisus a venit în lume să cheme pe cei păcătoși la pocăința și la mântuire: Doamne , Tu potir cu stele Ceruit , monastiresc, Pune lacăt gurii mele , Urii mele , cănd hulesc " Psalm continuu" Hulit și blamat de unii, prețuit și iubit de mulți,va înfrunta cu seninătate și tăcerea, si contestările, biruind prin cărțile și înțelepciunea să, în care se exprimă veșnicile
POETUL LUMINII SI BUCURIEI de LIGYA DIACONESCU în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354367_a_355696]
-
ochii limpezi îmi alergau dorințele în ea Sub brazi lumina lunii rostea cântări alese Ce albă catifea era și viața mea... Cândva poienile-mi erau iubite Prin ierburi mate hoinar eram și tanăr cerb Mireasma florilor topea în mine arome ceruite Și roua dimineții mă aștepta ca ochii să îmi șterg Acum un glonte m-a ajuns și m-a răpus Căzut, tot cerul cel albastru în ochi mi s-a topit Oh!...Tu pădure, te las în veștedul apus Cântați
CÂNDVA ZĂPEZILE-MI PĂREAU MIRESE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359317_a_360646]
-
popas! Pe de-o parte treceau lespezi albe cât privirea seacă, Astă seară voi purcede-n marea mea fără de arcă; Oare drumul peste poduri mi-o aprinde felinare? Cine știe poate țărmu-i pregătit de sărbătoare! Dintre frunze plana vântul simfonia ceruită, Altădată-ntreaga zare avea ramuri în suită. Câteva raze-ndrăznețe și-au trimis gându-n urcare: Doar nebunii-și duc cerneala în adâncul cel mai mare! Lângă mine carul-rege mă urma fără să-mi spună Că-mi purta în suflet
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]