10 matches
-
este ciorchine de chipreș în, mândre, podgoriile din Engaddi. - Iubita mea frumoasă este; iubito, ochii ți-s columbe! - Frumos iubitu-mi, iată, este; frumos e-n ochi să i te-oglinzi, frumos e patu-i a-l găti. Stâlp casei noastre, chedrul este, zvelți chiparoși având drept grinzi. II O rujă-n câmp și, între cete de mărăcini, un crin în văi, așa-i iubita-mi între fete. - Ca măru,-n crâng, între ai săi alți pomi, iubitu-mi e,-ntre-ai săi
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
-i e grădină de-arome; buzele, o țară a crinilor; și nestrăină de-asemănarea cu-o brățară de aur, cu intarsii, - mâna; din fildeș, pântecu-i, și-albastru safir; picioare de-alabastru ca stâlpii cei cu soclu-n aur; aduce-a chedru de Livan, iar gura-i este un tezaur de miere, - astfel mi-i, fiice ierusalemitane, cel drag mie, cel ce-mi cere mâna... VI Ci, preafrumoaso, unde-i el, pe unde e, de nu-i aice? Să-l căutăm, - dar
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
dat încă; dacă-i dau ce facem pentru ea, - căci au s-o foarfece din greu hapsânii. Palancă de argint, în jur avem a-i pune, dacă-i mur; iar dacă ușă e, - cu lemn, o s-o-ntărim, de chedru demn. Îs mur, iar sânii mei de-oțel îs turnuri, tari cum carapacea țestoasei, - de-aia-s, pentru el, una ce-și va fi aflat pacea. Avea,-n Beelamon, o vie Crai-Solomon. A dat-o-n pază pândarilor, ce câte
Cântarea cântărilor by Șerban Foarță [Corola-website/Imaginative/8659_a_9984]
-
Și le-ai dat vinul să-ș facă Veselie, să le placă. Cu oloi să-ș netezască Fața și să să-ncrăvască Cu pîinea cea de mîncare, Să să facă omul tare. Copacilor de pre cîmpuri Tu le dai sațîu pre timpuri, Și chedrilor din Livanul, Ce-i răsădești pre tot anul. Acolo vrăbii ș-or face Cuiburi, di-or ședea cu pace, Că le este rodionul Povață, pus de la Domnul. Cerbilor le-ai dat să salte Pre munți cu dealuri nalte, Și iepurilor
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
-sii l-a alăptat cu laptele stelar din Calea Laptelui" (Iliade, Heliade... în Luceafărul din 16 ian. 1971). Tot cam în aceeași perioadă I. Negoițescu ignoră cu dezinvoltură exagerările ("rătăcirile"?) italieniste ale pașoptistului și alege cu iscusință versul "Umbrit de chedrii slavei, florat de amarante..." sub delicat dar apodictic comentar: "Dulceața ce emană din sonoritatea italică (...) e în adevăr rarissimă și se integrează ca un bun propriu poeziei noastre". Adevărul e că, oricît de adulat sau contestat ar fi fost pe parcursul
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
oamenilor vechi și mai mult decât toți înțelepții Egiptului... și se făcu numele lui întru toate limbilie [= popoarele] împrejur. Și au grăit Solomon 3.000 de pilde și cinci mii de cântări. Și au grăit pentru lemne [= despre arbori], de la chedrul cel mare den Livan și până la isopul ce iase prin zid, și au grăit pentru [despre] dobitoace și pentru sburătoare și pentru târâtoare și pentru pești. Și au mers toate noroadele să auză înțelepciunea lui Solomon și luo daruri de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o scurtă istorie a lor în literatura romînă. Cuvîntul „plopi” capătă o întrebuințare mai deasă abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Anterior, plopii sînt amintiți în Biblia de la București: „Pune-voi la pămîntul cel fără de apă chedru și tisă și mirsină și chiparos și plop” (Isaia XLI, 19)1), dar după aceea aproape că dispare. Poeții Văcărești și Conachi sînt impreciși cînd e vorba de arbori: „într-un copaci zarifior [frumușel - n.m],/ Un șoim prins în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prototipul toposului: (4) Iar cînd sosi aproape de ostrovul 75 Cel depărtat, se repezi din apa Cea viorie pe uscat și merse La peștera cea mare, unde zîna Sălășuia, și o găsi în casă. Jăratic mare-ardea în vatră. Lemne 80 De chedru și de tuia ce se taie Ușor, în vatră-arzînd, mireasmă dulce Împrăștiau departe-n tot ostrovul. La stative, lucrînd o pînzetură, Țesea zeița-n casă c-o suveică 85 De aur și cînta cu-atîta farmec. Iar peștera-mprejur era cu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
ca o miză mică, / Omul cât de-a hirea, este o nemică”), condiția umană împlinindu-se în confruntarea dintre „firea omenească” și „firea dobitocească”, într-o existență precară, presărată cu taine și ispite („Văzui pre spurcatul suindu-să buor, / S-agiungă ca chedrii tămâiei, la nuor”), cărora li se opune un ideal etic, drumul „pre căi vârtoase / pietri-ascuțâte și sâmceloase”. Tendințele moralizatoare caracterizează, de asemenea, alte două încercări originale în versuri ale lui D., incluse în Psaltirea din 1673: Apostroful (atribuit de unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat geniu al titlului analitic care taie răsuflarea: Patimile cele mari și minunate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]