261 matches
-
trebuie relevat. Statuia lui Lenin se cuvine scoasă din exilul de la Mogoșoaia și adusă din nou într-un spațiu vizibil, bunăoară pe ringul de dans al unui restaurant high-life de la Șosea. Așezat pe o platformă rotativă, cu aerul lui de chefliu deshăinat, Lenin i-ar stimula generos pe meseni în libațiile lor prelungite. Cît privește monumentul substitutiv, așa cum ni-l prezintă o fotografie din revistă, el seamănă izbitor cu o moară de vînt, părînd gata, deși imobilă, să-și anime aripile
Caragiale și Lenin by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/14741_a_16066]
-
de maeștrii de vînătoare ai parlamentului/ legea care permite dreptul/ de-a admira pantofii mafioților/ a fost amînată/ pînă la următorul bal mascat" (Cadril). Sau: "pînă cînd pînă cînd întreabă/ pipăindu-și oasele pictate cu discursuri" (Întrebare inutilă). Sau: "ultimul chefliu părăsește bodega acră/ tapetată cu anacronice afișe electorale// în timp ce maimuțe miliardare/ descarcă din mașini cadouri scumpe/ înfășurate-n staniolul justiției republicane// sub fereastra șomerului înghețată/ un cîine comunitar roade un os/ azvîrlit de preotul reconvertit la creștinism" (Crăciun 2001). Pescarii
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
toate haimanalele și pungașii Capitalei, cărora li se zicea, în ironie, «crai de Curtea-veche». Astfel cuvântul craiu ( scurtat din expresia craiu de Curtea-veche) ajunse să fie întrebuințat, mai întâiu în București, apoi și în provincie, în înțelesul de haimana (...), om chefliu, berbant (...), desmățat, desfrânat, libertin, om fără căpătâi" etc. De altfel, această explicație apare deja la G.I. Ionescu-Gion, care vorbește (în Istoria Bucureștilor, 1899) de "locuțiunea bucureșteană de «Crai de Curtea-Veche», ștrengari și hoțomani"; arătînd că în ultimele decenii ale secolului
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
peste mine giulgiul fierbinte. de trei ori îi ștergeam fruntea și de fiecare dată paloarea răzbea. "Henrietta, sunt eu Marin născut în Năsăud anume ca în moarte să te ador". Smintita se întorsese: sâni și râs de scrum ce întărâta cheflii. "marcată cu aurul impur al suferinței", zicea metodistul Matei și se scutura cuprins de oroare. aveam pe atunci o problemă cu mâinile. degetele-mi sângerau din nimica toată. ea mă aștepta sub un pod, mă oblojea cu fașă și salivă
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
umilit" are dreptul să nu se vîndă discursului și (non)valorilor epocii. Romanul va apărea în colecția "Biblioteca Polirom", coordonată de Denisa Comănescu. În atelierul următor (ochii îmi erau deja împăienjeniți, obosisem) i-am ajuns în fine din urmă pe chefliii din timpul zilei: aici descălecaseră Vasiliok Piatov și Kindiaev, Goșa, designerul Rașid. M-au instalat pe un taburet, mi-au dat să mănînc pelmeni de magazin, cenușii, lipiți unul de altul, dar fierbinți în supa lor care frigea și ea
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
curtea lui Petru I și a succesorilor lui, primesc viață personaje misterioase ca prințesa Maria și fratele său diplomat Antioh, apar ca figuranți turbulenți prinții Constantin (ceva mai așezat și pus pe căpătuială), Matei și Serioja (Serghei), ultimii doi, cam cheflii, fustangii și scandalagii. Faptul senzațional din biografia răvășită a prințesei Maria Cantemir, dat ca sigur de Leonid Maikov (p. 37), e că ar fi fost, pentru scurtă vreme, în iarna 1721-1722, amanta țarului Petru I. Dimitrie Cantemir, care a încuviințat
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
minat", însă, de gerunziul atemporalității (poetului), un avertizor al balansului halucinant între lumea ,de aici" și aceea ,de apoi", prin care se construiește romanul lui Nichita Danilov. Umanitatea e una marginală, a hoților de buzunare și a violatorilor, a borfașilor, chefliilor și țăranilor din comunele mărginașe, cu tot felul de boccele; personajele cu identitate, care se adună în jurul protagonistului sînt, în fond, figuri ori, mai exact, expresii ale unor stări pe care le traversează (le creează, pentru a le înfrunta) Bikinski
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]
-
că acest anotimp rău l-a vaccinat împotriva tentațiilor gregarității sau ale fervorii. Cu vârsta va deveni - și aceasta va fi măreția lui - un soi de stilist zen, un dandy al vidului, față de care înșiși stoicii ar trece drept niște cheflii incurabili. Literatura? Cariera lui de om de litere? De toate acestea își bătea joc. Scria din pură terapie, promițându-și în fiecare zi să termine cu ea, așa cum cineva ar promite să nu mai fumeze. Cioran: pesimistul cel mai radical
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise se pun la cale cu voluptate de către Sir Toby și alaiul său de cheflii. Sir Andrew o vrea pe Olivia, nepoata lui Sir Toby? Nimic mai simplu de intermediat pentru un unchi dornic să golească punga oricui ca să iasă din afacerea asta cît mai multe păhărele. Iar cînd pretendentul este un fraier tipic, în
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
Olivia. O declarație de dragoste nebănuită, care îi poate schimba destinul acestui biet și prețios servitor. Atît de orbit de asta, Malvolio cel precaut și suspicios nu intuiește că în spatele cuvintelor mieroase și bombastice se ascunde o poliță pe care cheflii, în cap cu Sir Toby, i-o plătesc din tot sufletul. Purcărete nu are limite în a inventa ipostazierea „naivității“. Uluiala nu se desprinde de pe fața lui Constantin Cicort, un Malvolio anesteziat de o asemenea întorsătură. Olivia nu iubește pe
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
viitorul nepoatei cu Sir Andrew Aguecheek - aici o caricatură, o paiață ridicolă - negociind, practic, mîna ei pentru sumele acoperitoare băuturii lui și a slujitorilor Maria, Fabian și Feste, acompaniatorii și complicii lui. Fraierul Sir Andrew este sursa distracției. Toate scornelile chefliilor, imaginația fără sfîrșit, stimulată continuu pentru obținerea băuturii și a distracției, conflictul cu închipuitul Malvolio, colcăiala stranie a personajelor aflate între trezie și beție, confuziile, încurcăturile, contrapunctul obținut prin scene de gag și film mut, amestecul între spiritul shakespearian, atmosfera
În căutarea timpului pierdut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12987_a_14312]
-
fiori. Numai părul greu îi emana mii de feromoni, ce să mai vorbim de restul... Degetele ei catifelate i se cuibăriră în palmă, între trupurile lor care nu se atingeau, și rămaseră așa o bună bucată de timp. Încet-încet, strigătele chefliilor din alte dormitoare păliră, se stinseră ca și cum n-ar fi fost, țipetele păunilor de la crescătorie încetară și ele, boncăniturile cerbilor ecologici încetară și ele, nu țiuia nici un greier, o liniște absolută de început de lume se pogorî, și deodată plafonul
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
a recunoscut? Îi arunc o bomboană și începe să o lingă fericit. Nu m-a recunoscut. Profit de ocazie și îmi iau tălpășița. Ora 3.00: Sunt ascunsă într-un canal la Universitate, așteptând să se care un grup de cheflii. Ora 6.00: Ajung acasă, cu genunchii juliți, hainele pline de noroi și mustața desprinsă pe jumătate, cu doar câteva minute înainte să se pornească spre serviciu vecinii mai matinali. Înainte să mă bag în pat, îmi pun lentile de
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
a fost Împăratul Roșu cel obsedat de putere și care a făcut totul pentru a o avea. A urmat apoi Împăratul Galben cel care nu a făcut nici o brânză fiindcă era o mămăligă. După el a venit Împăratul Albastru, un chefliu certăreț și mare băgător de strâmbe care a domnit cu glorie un deceniu spre bucuria supușilor săi, dar mai ales a cabinetului de taină cum se spune în cărțile vechi despre spionii imperiali. Apoi a venit pe tron Negru Împărat
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
considerabil între primul și cetățeanul ce părăsea, turmentat, cârciuma. Dacă fericitul purtător al insignei clubului se putea coborî în acele hale unde se degustau frigărui, fleici și fudulii, cu vin de buturugă turnat din ulcele, reciproca nu se putea imagina. Chefliul de rând, amatorul de fripturi în sânge, înfulecate în grădini cu salcâmi nici nu putea să viseze a pune piciorul în salonul de taină, căptușit cu catifea tomate-aubergine, al unui distins club - poate doar ca să măture... Aspirant la aristocrație, Mateiu
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
ruși cărora le cântă melodia „Doi ochi negri”(Ciornâi harașo!). În 1940 moare fratele Vasile (după o partidă de table când a pierdut toți banii, își joacă și paltonul, apoi sacoul, cere băutură pe datorie, se îmbată - fiind cunoscut drept chefliu și clientul localului, e lăsat înlăuntru, dar fiind iarnă, focul se stinsese demult în sobe, s-a făcut frig, contractează o congestie galopanta de plămâni, si este găsit mort în zorii zilei sub o masă în restaurant de către omul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ruși cărora le cântă melodia „Doi ochi negri”(Ciornâi harașo!). În 1940 moare fratele Vasile (după o partidă de table când a pierdut toți banii, își joacă și paltonul, apoi sacoul, cere băutură pe datorie, se îmbată - fiind cunoscut drept chefliu și clientul localului, e lăsat înlăuntru, dar fiind iarnă, focul se stinsese demult în sobe, s-a făcut frig, contractează o congestie galopanta de plămâni, si este găsit mort în zorii zilei sub o masă în restaurant de către omul de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
colectivă, o știre veche devine cu ușurință o informație proaspătă, semnele întâmplătoare se transformă într-un șir elocvent de indicii ale crimei. Pe strada Lourcine a fost găsit cadavrul unei fete și toate indiciile par a spune că cei doi cheflii nu șunt străini de eveniment. vestea e citită într-un ziar vechi de zece ani. După ce a expus pe înțelesul tuturor datele problemei, regizorul își permite declanșarea angrenajului comic. Cei doi vor să șteargă urmele. Acțiunile lor îi încurcă și
O crimă fără cadavru by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/18040_a_19365]
-
măsura, dar deloc, martorul este un polițist de primă categorie: se poate avea încredere. Pînă unde poate merge acest foileton ridicol? este permis de a pune întrebarea, cu atît mai mult cu cît această romancieră leșina de rîs în brațele chefliului." (p. 33) Nepăsătoare la cei din jur, pentru scriitoare totul este foarte clar: "Tot aurul din lume, este Jim, punct de plecare și punct final. Inutil de a căuta în altă parte." (p. 25) Îl privește cu adorație, cu o
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
că am fost entuziasmat de spectacol, cel puțin așa cum arăta el la premieră. Fără ritm, cu o mișcare scenică oarecum haotică (minus soluții admirabile, stilizate cu grijă, cum ar fi finalul părții întîi - pe la mijlocul actului al III-lea - cu plecarea chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
de aceea, văzute supradimensionat: "Piftii și chiște ample și tobe cât e roata/ Și sângerați cu luciu, cârnați să rupă podul,/ Untură și slănină ce biruie covata." Nu e, de asemenea, deloc surprinzător Musafirul întârziat, un fel de autoportret al chefliului, al gurmandului, al mâncăului rabelaisian care era George, autoadmirându-se, nu fără o subtextuală autoironie "cum bea și cum mănâncă, teribil mastodont", și al nelipsitului povestitor, "neobosit să toace cu vorba universul". Asemenea texte ar trebui publicate separat, aici părând rătăcite
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
-mi întinde mâna. Apar mereu alți oameni, nimeni nu mă bagă în seamă. Mă trezesc. Este o dimineață senină. Sunt însoțit de un cuplu tânăr, mă ajută să-mi caut bagajele în magherniță. Patronii sunt două femei cumsecade, clienții niște cheflii binevoitori. Pe frontonul hanului e mâzgălit: Nu suntem bogați, dar lumea rămâne la noi." - Cât am de plată? - Nu vă mai pun la socoteală ziua de azi. Să zicem cincizeci de franci! Mi-e rușine că i-am vorbit de
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
lumea după ei tot felul de porcării. Tot nu-i bine. Aseară am făcut greșeala pe care îmi spun de fiecare dată că n-o mai fac niciodată: am părăsit bârlogul ăsta fain ca să mă las târât de grupul de cheflii așa, de-aiurea, prin Centrul vechi. Specia de imbecili are mai multe ramuri, de-aia a jandarmilor v-am zis deja. Mai e una, aproape la fel de aproape de specia umană cum sunt io de crocodil, și aia e specia bodigarzilor de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
jandarmilor v-am zis deja. Mai e una, aproape la fel de aproape de specia umană cum sunt io de crocodil, și aia e specia bodigarzilor de Centrul vechi. După ce am ieșit din 74, în două ore am făcut KO tot grupul de cheflii, că io îs din Suceava și noi ținem la băutură (în afară de frate-miu). Faza aiurea e că de fiecare dată când se îmbată ăia, mie parcă de-abia îmi pornesc motoarele, așa că am rămas singur și năuc de cap un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întuneric, deasupra lor, deasupra, și trupul cu sufletul lui avură deodată chef s-o ia razna care-ncotro: picioarele și mâinile, care-i zvâcneau încleștându-se de balustradă, tot trupul să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]