56 matches
-
ăsta. Tabloul este exact la mijloc, tocmai de mărimea potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă. Holul tot plin de fum. Ludmila a ieșit din bucătărie ca o furtună. -Ei, ce se întâmplă acolo? am întrebat. -Anna, cu nenorocitul ei de arpacaș, a dat foc
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
isterice, cântece violente de berărie, de ritmuri și melodii răsuflate, ca la o operetă frivolă, dar și de jazz prelung, convulsiv, ceva ca un urlet îndepărtat de trompetă, sau ca o chelălăială sinistră de câini. Orașul întreg petrecea, cânta și chelălăia”.(<footnote Idem, pag. 115-116 footnote>) O motivație oarecum desincretizată privitoare nu atât la stil cât la modul de a gândi elaborarea propriului text este oferită „în clar” de scriitor sub forma unei autoconfesiuni în care disociază valoarea semantică a sunetului
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
termine treaba, îi sare-n față ca Mișu Negrițoiu și-i spulberă truda. Frunzele zboară cît colo. I-a găsit-o. Tano se saltă iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
jur după ceva cu care ar fi putut să arunce. La numai un pas zări un colț de cărămidă, se aplecă, îl apucă și începu să-l cîntărească pe rînd în fiecare palmă. Simțind pericolul cîinii o luară la goană chelălăind, înainte ca el să aibă timp să-i ia la țintă. Javre fricoase și împuțite, începu să se enerveze. Mai trase o înjurătură, lăsă să-i cadă din mînă bucata de cărămidă și se puse din nou în mișcare. Ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-sa. —Sărut mâna, doamnă! —Bună ziua! —Ați venit la Elena? Să văd cum se mai simte. — Mi-a povestit ce s-a întâmplat cu musafirul care acum o vizitează. Nu mai poate după ea. Parcă simte că vin la spital și chelălăie dacă nu-l iau. Musai să-l aduc. —A îndrăgit-o. Și ea îl iubește. La tine nu latră, deși te-a văzut prima dată, cum face când vede oameni străini, observă Elena. Am suflet bun. Să-i spui asta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
neagră și m-au transportat la biserică în Jeepul Gărzii, de-a lungul unui traseu de coșmar în care fulgerele înlănțuiau cedri și nuci, păsări migratoare suspinau pe șuvițe de nuiele, câini terorizați de tunete, cu mari guri păroase, alergau chelălăind pe poteci și prin bălți de noroi. Case de emigranți se iveau rotindu-se și se afundau în pământ. Nu m-am mai întors la Ericeira, dar cum, în Portugalia, cu excepția mea care îmbătrânesc, totul stagnează și este suspendat în
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
diavol. Într-una trecătoare, de vară, dar și cele care se lasă greu pe pământ, zile de-a rândul. El se ascunde de Dumnezeu. Cu cât e mai înfricoșat, cu atât mai aprig răscolește aerul și țărâna. Apoi, când furtuna chelălăie afară, oamenii știu că Dumnezeu l-a găsit pe diavol. În iulie 1924, tata s-a ivit dintr-o astfel de furtună și niciodată nu i-a contrazis pe cei care credeau că încheiase o înțelegere cu diavolul. Nici când
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
magia, raportă Pietra după ce ascultase straniile mârâieli de răspuns ale prietenei sale. Dar avea o expresie nesigură. Lângă el, Lagia părea din ce În ce mai neliniștită. - Magia? exclamă ea, făcându-și cruce. Cu un semn categoric, Dante o făcu să facă, apoi Martina chelălăi din nou spre Pietra. - Ce a mai spus? o zori poetul. - Nimic, răspunse fata, mijindu-și pleoapele În semn de oboseală, În timp ce, printre gene, pupilele ei verzi continuau să Îl fixeze. Nimic altceva. Vorbește o limbă ciudată, nu se Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dă cărțile pe față? - Asta știi să faci cel mai bine, mi se pare. - Oho, la trișat nici ție nu ți-o ia nimeni Înainte! - Cine e, Cecco? urlă poetul, Înșfăcându-l de gât și scuturându-l cu violență. - Arrigo, chelălăi sienezul, căutând să se elibereze din strânsoare. Dante Îl strânse și mai abitir. Sub mâinile lui, fața trăsnitului său prieten Începuse să se Înroșească. Simțea pe figură stropii de salivă din gura care Încerca cu disperare să respire. Apoi Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care i-a tradus o parte din versuri, el este puțin cunoscut la noi. Reproduc doar poemul „Rezonanță”, care mi-a inspirat un poem „în replică”. Rezonanță Camera goală începe să rânjească Mă retrag în propria piele. Tavanul începe să chelălăie. Îi arunc un os. Colțurile încep să hămăie. Le arunc și lor un os. Podeaua începe să mărâie. I-arunc și ei un os. Un perete începe să latre. I-arunc și lui un os. Și- al doilea, și-al
VAKO POPA de BORIS MEHR în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361817_a_363146]
-
nr. 848 din 27 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Câinele se repede la bucată de pâine, l-ar mânca și pe el foamea dacă i-ar împrumuta colții Bucată de pâine prea mică, foamea se răzbună că o gheara câinele chelălăie și ochii lui s-ar ascunde într-o pâine să nu mai vadă în jur ochi că bolovanii guri că mitraliere Huu! marș! potaie! i-ar zice unii, daca nu s-ar face de râs, la muncă! le-ar cădea
FELIE DE VIAŢĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366042_a_367371]
-
Se trăsese înapoia unei magazii și așteptase. Cine-i? mai răcnise o dată bărbatul din pragul verandei. În casa de alături și Berni dădea semne că s-ar fi trezit. Câinele, dezorientat, când se gudura în preajma vechiului stăpân, când se întorcea chelălăind în fața celui nou. Se auzise zgomot de lanț și Alfi nu se mai ivise. Parcă simțind încordarea ce stăruia în aer, animalul își făcuse cunoscută neliniștea prin urlete tânguitoare. La adăpostul unor tufe de coacăze, o luase cu pași măsurați
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNTREB PIETRELE ȘI NĂVOADELE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului chelălăi pe lângă trupurile fusiforme peștii prinși au murit întreb pietrele și năvoadele din umbre de gânduri de câte ori vor mai muri cu gura uscată împing apa către ele lipesc buzele de asfaltul unui port în care pare-se povestea copilăriei naivității ei
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]
-
crucea unui arc din viața universală) undeva cândva voi avea și eu un loc în ea într-un punct într-un fir din flacăra umbrelor care umplu mormintele de cruci din pământ prin pământ pentru pământ poate cândva altcineva va chelălăi pe lângă trupurile fusiformelor morți numindu-le pești poate... Anne Marie Bejliu, 15 aprilie 2015 Referință Bibliografică: întreb pietrele și năvoadele / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1566, Anul V, 15 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
ÎNTREB PIETRELE ŞI NĂVOADELE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372917_a_374246]
-
când ai început a sufla în oala aceea. Doamne, înghețasem de spaimă. Nu te mai recunoșteam...parcă erai de pe alt tărâm. - De ce spui asta, Ioane? - Păi...am înghețat de frică la auzul acelor sunete neobișnuite. Erau plânsete, vaiere înfiorătoare, urlete, chelălăit sumbru...Țineai oala la gură și nu te mai opreai. Am strigat să încetezi, dar nu m-ai auzit. Chipul îți era transfigurat, iar ochii îți luceau sălbatic...Erai de nerecunoscut, unchiule. N-am povestit nimănui până acum, nici tata
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
lung la final punctul așterne pe oasele rămase căciula roșie cu ciucure alb anunț clar al unui dar promis retrimis neadmis pe traiectoria pe care un tigru și un om au alergat sau aleargă încă după umbre sărbătorim sărbătorim sărbătorim chelălăim colindele căderii apoi visăm înălțarea tu cânți din oasele mele eu din oasele tale sătui de schimbul de replici banale când mai trăim nu contează colindăm.. Anne Marie Bejliu, 14 decembrie 2014 Referință Bibliografică: colindele oaselor / Anne Marie Bejliu : Confluențe
COLINDELE OASELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1444 din 14 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376704_a_378033]
-
ori de cât ori strigă fratele său la ea, July foarte implicată și protectoare, ia atitudine și ea împotriva lui. Se apucă de colțul fotoliului din cameră și nervoasă ca și Doradia, smulge cu dinții câte o bucată de stofă, chelălăind ca și certăreții. Atenția celor doi frați fiind distrasă, până la urmă, de starea de nervozitate a cățelușei, pufnesc în râs și abandonează discuția contradictorie, mai repede. E adorabilă cățelușa cum încearcă și ea să se revolte împotriva lui Patrick. În
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
adaugă cu un surâs obosit: — Plevușca. Vântură din mână: — Se vor ocupa Seianus și Lygdus de ei. Găsesc ușile mari de lemn, decorate cu cuie aparente, în chise. Un dulău de pază cu lanțul de gât și aspect fioros iese chelălăind vesel din cotețul lui și își întâmpină stăpânul agitând viguros din coadă. Tiberius îl scarpină afectuos între urechi, îi scoate o căpușă din blană și o strivește sub talpa sandalei, așteptând răbdător ca paznicul, puțin afumat, să descuie poarta în timp ce
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
matură chibzuință, cred că am tot ce-mi trebuie să fiu unul dintre câini. Sunt un câine. Sunt un câine legat de un gard de pe plajă, în timp ce stăpânul și stăpâna mea zburdă pe nisip. Eu nu mă zbat, mă răsucesc, chelălăi, mă mistui. Câinilor li se poate întâmpla să mai ia o palmă sau un picior. O palmă pe care, dacă ești câine, o poți îndura. Ce-i un picior, la urma urmei? Uitați-vă la câinii de pe stradă, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cât era de mare în praful asfaltului, lângă piciorul lui Milică. Ai văzut? Atâta că se mișcă greu. E mare animalu’. D-aia nici nu pot să intru cu el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l auzi cum chelălăie și plânge, ca un copil, să vină după mine. Se smucește și trage ca apucatu’ de lanț, de nu mai pot pe urmă să-l dezleg. E o pacoste... Îl vând, îl dau de suflet, văd io ce-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un lighean uriaș. Apoi o aruncam în fața curții, să-și frângă Zane gâtul. Uneori, pe strada Muzicuței ningea până la clanța ușii. Atunci Zuza, cățeaua neagră cât un vițel, intra în călduri și potăile săpau tuneluri pe sub zăpadă. Veneau cu zecile, chelălăind, mușcând, scuipând, înjurând. Ca să o scăpăm, câteodată o băgam pe Zuza în hol. Intra cu sfială, se lăsa pe labele din spate - ca un G de tipar - și ne privea cu seriozitate. Degeaba îi ziceam: Zuza, fă-te comodă, stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prindeam un șobolan ca să-l prăjim sub un burlan înfipt într-o grămăjoară de lemne ne lua jumătate de zi. Acuma găseai peste tot posibilități de distracție. Ca să-mi confirme nostalgia, un dulău în flăcări trecu pe lângă mine în goană, chelălăind. În urma lui, o ceată de puradei înarmați cu bețe, urlând de bucurie. Oricum, Adelina nu m-ar fi lăsat să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în urmă tatăl lui Leo, vel-treti-logofăt la spătărie: „patria și facturile înainte de toate”. În mod firesc, o pană de curent îi blocă între etaje. Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată cu cloroform; peste blocul întunecat se pogorî o liniște grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]