9 matches
-
prin jur, oprindu-se adesea asupra lui. Femeia acoperită cu vălul Începuse, la rândul ei, să atingă palma celeilalte, cu mișcări la fel de neînțelese. În cele din urmă, tânăra prostituată se opri și se Întoarse spre Pietra, scoțând un șir de chelălăieli prelungi și sufocate. - Ce spune? exclamă Dante cu nerăbdare. Pietra făcu o mutrișoară disprețuitoare. - Nu pare să fie mare scofală de prietena dumitale, priorule. Nepoata unui călugăr, dacă am Înțeles eu bine. O cheamă Amara. E franțuzoaică, din Toulouse. - Prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei 27 nepoți
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla de șpan și să bei motorină și să bați la baros până dai În chelălăială, și hai odată, trage de lanț, trage tare că-și dă el drumu’, l-am uns, căca-m-aș În pizda lu’ dada Leontina, că nu se mai duc ăștia la nuntă să scăpăm de el... Trage, Relule, trage, parc-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-ți iau gâtu’ ca Gilbert. Da’ la fiecare zece vorbe aiurea, ți-aș mai fi băgat un ac În limbă. Până ți-aș fio umplut toată gura cu fier. — Adică tu să-i tragi limbi mutei până dă În chelălăială și face ca toate dihăniile dupe pământ... Și mai trage-i și tu, vere, și m-aș mai liniști și io la creier dacă asta te-ar face să taci. Gata, nu mai zic nimica. Futeți-vă, neică, pân-oți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
punea carne, resturi de la păsările sau de la mieii tăiați. Groapa era înconjurată cu sârma care era prinsă sus într-o cumpănă ca de fântână. Când cădea în capcană câte un câine, mai ales noptea, se auzea în tot satul jalnica chelălăială a câinelui strâns de gât. „MAMA MARE” era tare bună la suflet și frumoasă la chip și foarte inteligentă. „Mama Mare” era mică de statură dar foarte harnică și frumoasă chiar și când devenise bunica noastră. Eram trei nepoți, cam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
impur și grotesc, un amestec strident de țipete, râsete isterice, cântece violente de berărie, de ritmuri și melodii răsuflate, ca la o operetă frivolă, dar și de jazz prelung, convulsiv, ceva ca un urlet îndepărtat de trompetă, sau ca o chelălăială sinistră de câini. Orașul întreg petrecea, cânta și chelălăia”.(<footnote Idem, pag. 115-116 footnote>) O motivație oarecum desincretizată privitoare nu atât la stil cât la modul de a gândi elaborarea propriului text este oferită „în clar” de scriitor sub forma
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
-i bine, deh, încă-i bine cât mai trăim și noi pe lângă ăștia. Așa se face că amândoi și-ar fi ținut curajul treaz cu vorba asta, Mirelo, care să nu mai ostenești s-o spui până ai da în chelălăială, încă-i bine, încă-i bine, încă-i bine... Se strângeau uneori și câte treizeci de inși la vila lui Cremenaru, în salonul ăla cât o sală de spectacole, cu canapele de piele și fotolii și mese cu platouri încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a fost decât un om, a fost numai un om! Dar a fost stăpânul meu! Și, fără să știe și să-și închipuie, cât îmi era de îndatorat!... Cât de mult! Câte l-am învățat eu cu tăcerile mele, cu chelălăielile mele, în timp ce el îmi vorbea, îmi vorbea, îmi vorbea! «Oare mă-nțelegi?» - îmi zicea -. Și-l înțelegeam, sigur că da, îl înțelegeam, în vreme ce el îmi vorbea vorbindu-și, și vorbea, vorbea, vorbea. Când îmi vorbea astfel, vorbindu-și sieși, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
flămând. Văzîndu-l, fu cuprins de o furie prostească, parcă odihna câinelui I-ar fi sfidat. Îi trânti brusc un picior, rostogolindu-1 la câțiva pași: ― Mai du-te dracului și tu, nu-mi sta-n picioare! Câinele chelălăi prelung și jalnic. Chelălăiala îi făcea bine lui Ignat, ca o mângâiere. Murmură răcorit într-un târziu, reluîndu-și meremetiseala: ― Fire-ai al dracului să fii! ― Alo!... Alo!... Da, da, postul Amara!... Aici șeful postului, plutonier Boiangiu!... Poftim?... Tu ești, Popescule? Bată-te, nu-ți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]