1,021 matches
-
Iulia Popovici Tocmai a apărut la Editura Humanitas ediția a II-a a Notelor și contranotelor lui Eugen Ionescu, publicată pentru prima dată, în franceză, acum exact 40 de ani, în 1962, moment în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă în comun tema teatrului; se găsesc reunite aici celebrele texte despre
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
avangardă (Discurs despre avangardă și Tot despre avangardă), disputele cu criticii (Vorbe despre teatrul meu și despre vorbele altora, dar și schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
Mulți handicapați la intrare; femei cu copii în cârcă, sau în cărucioare. Văzusem și înăuntru astfel de ființe târându-se de-a lungul sălilor înalte, copleșitoare. Un ins în vârstă lângă mine, la secția de artă romană, în dreptul lui Cezar chel și cu nasul spart, căscase zgomotos fără să ducă mâna la gură, lăsând căscatul să se termine într-un răget fioros și umplând muzeul de un ecou lugubru. Turismul, pe lângă interesul arătat marilor creații universale caracteristic firilor instruite, mai posedă
Reflexe pariziene IX by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14724_a_16049]
-
sau nu să fii de acord. Și armonia și revolta fac parte din jocul scriiturii dramaturgului. În ultimii doisprezece ani, două sînt montările din România care îmi vin automat în minte cînd este vorba sau mă gîndesc la Ionesco: Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor la Teatrul Maghiar din Cluj - o bijuterie a rigorii, a fanteziei regizorale și actoricești, un spectacol bijuterie și Lecția lui Mihai Măniuțiu laTeatrul Național din Cluj - un manifest, posibil, al îndoctrinării comuniste, al crimei în numele acestei
O scamatorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15456_a_16781]
-
Ce nu suporta Garabet, era vara; vara fierbinte din Bărăgan. Murea, se topea de căldură. Lac de nădușeală, cu ochii bulbucați, afară pe pivnița adâncă unde țineam pepenii la răcoare, cafegiul declara sever: "Mare càldur!". Și tot își netezea țeasta cheală, lucioasă, cu un șervet înnegrit care mirosea a cafea. Cu el, observasem, acoperea cafeaua proaspăt râșnită, gata să fie pusă în vânzare. O râșnea cu un aparat prevăzut cu o roată mare, la care dădeam și eu, des, în schimbul câte
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
cum era de prevăzut, i-au pus o grămadă de întrebări în legătură cu prezența lui pe aeroport. Domnul Carol a spus adevărul: - Aștept o femeie. - A, ia te uită, a rânjit jandarmul, așteptați o femeie! Era spân și sub chipiu, poate chel, și îl privea surprins. - Și v-a spus când vine, o zi, o dată, o oră, un zbor? - Nu, deloc, de ce? - Cum o cheamă? - Ana-Maria Corduniari, Ama pentru cei apropiați ca mine... - Și de ce o așteptați aici și nu în alt
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
general nu putea fi decât rezultanta compromisurilor, a subterfugiilor, a mistificărilor, a vicleniilor și a încăpățânărilor reciproce, dar, dată fiind situația și raportul de forțe față-n față, știința lui era inutilă. Sângele urcă brusc în obrajii și în capul chel al spânului, dar, bine dresat, nu făcu nici un gest deplasat. Chiar îi acordă un zâmbet domnului Carol, primul după debutul întâlnirii lor. Erau amândoi așezați, spânul în spatele unui birou de metal care, probabil, cântărea o tonă, imposibil de răsturnat chiar
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
spân se abate în fiecare zi pentru câteva ore pe la chioșcul cu sandwich-uri și cu sticla de Coca-Cola în mână, îl privește cu ciudă. Își dă toată osteneala, dar e clar că nu-i capabil să-și bage în capul chel ideea simplă că acest bărbat cu privirea și surâsul orgolioase și obosite ar putea aștepta zile și nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie ea și pariziancă. Dacă știa că domnul Carol o așteaptă pe Ama dintotdeauna
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
ani? Nimănui, chiar nici mie. De aia mă doare-n coadă. Dar există și alții, ghicitori de mîna întîi, din Dubrovnik, de pildă, care prorocesc ce-o să se întîmple mîine ori într-un an, de care oricine are trebuință precum chelul de tichie și nici nu se întreabă pentru o asemenea treabă cît costă, că dai și ce n-ai, ca pentru aripi de purcel. Numai să nu care cumva să crezi că ăștia doi proroci cu prorocirile lor n-or
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
în orice caz, adevărat în subiectivitatea lui, iar opera, la rîndul ei, să se impună ca un organism viu, ca o «neființă»; să fie, adică, deopotrivă invenție și descoperire, imaginară și reală, literatură și adevăr". Deoarece, așa cum spune autorul Cîntăreței chele, opera "purcede dintr-un joc care nu e minciună. Desigur, putem respinge această operă, putem s-o judecăm drept dăunătoare, așa cum putem să condamnăm sau să omorîm pe cineva". Avem a face, concomitent, cu o poziție tipic avangardistă, de tratare
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14138_a_15463]
-
numit Arsurile, în muntele Cozia, doi munți, Runcu și Pleașa. Prin aceleași locuri agricultura practicată prin foc e legată de termeni precum pojorîtă, runc și pleașă. Înțelesul lor ridică însă unele întrebări. Runc înseamnă pășune, pleașă (sau pleș) înseamnă pleșuv, chel, pojorîtă e (iarbă) arsă. Așa dar nu de agricultură ar fi vorba, ci de creșterea vitelor. În rest, lucruri care merită a fi citite. În același număr al Vieții, dl Luca Pițu continuă a arunca precum sepia veninuri, văzînd securiști
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
în atmosfera interlopă a misterelor Bucureștilor, regăsind desigur și Curtea-Veche: "auzind acel Hristache vorbă în pușcărie pentru istoria tătărcii, au vestit lui Ioniță bărbierul hoțul cum că alți trei hoți, ce se află cu dînsul la osânda ocnii, anume Niculaie chelul i Cartan masalagiu și Fotache Otetică făcea vorbă între dânșii, că furând câte trei niște boarfe de la o casă și ducându-le noaptea iar într-acel gunoi de supt Curtea Veche, adică un hoț au furat-o și alți hoți
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
de Ion Barbu, măcar... Aur?... Este aur? Este Aceasta ar fi averea națională adevărată, greu de dat faliment cu ea. Căci, financiar, Uniunea a chelit, drăgăstos jumulită, se va spune mai târziu de cine. Cum să-și mai facă ea, Cheala, un "Permanent" pentru Posteritate, care să ție, cât de cât?... Cuvintele ivite din îndemnuri pentru vite... Hm. Ce rămâne acum, ce se bucură de preț, ce ne împuie urechile azi, peste tot, sunt răcnetele, sunt zbieretele adresate făpturilor bune doar
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
i-a făcut, a greșit, se-ntâmplă..." Maiorul era un om vorbăreț, cum sunt bărbații umblați, pe la cincizeci de ani. Dacă și-ar fi scos chipiul înfundat până la urechi în cap, niște urechi mari, pleoștite, și n-ar fi fost chel, ar fi avut frizura unui bărbat cuminte care vine devreme acasă. Alături, pe ciment, avea o servietă străvezie de plastic plină cu guvizi țepeni. Și cel mai caraghios lucru la mare este un ofițer de infanterie încheiat nasture cu nasture
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz! Mînz! strigă la nimereală
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
ce voia Moașa de la meglenit. Nu cumva o să-și cumpere un păr nou? Gândul acesta îi înveseli pe-amândoi pentru că li se părea ceva extraordinar de caraghios s-o vadă pe Moașă cu plete lungi, după ce toată lumea știa că este cheală ca o ridiche. Prin fereastra curată, se vedea bine fața veselă a peruchierului, care îi spunea clientei sale ceva plăcut, ceva amabil, în tot cazul ceva ce nu doar c-o făcuse pe Moașă să zâmbească prostește, ci și pe
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
privind în jur, așezată în fotoliu. Uneori adormea. Odată a visat că doi bărbați îi băteau la ușă, transpirați, cam necăjiți, cărând un sicriu. Păreau doi ciocli, dar ea a văzut imediat că erau îngeri. Unul dintre ei era cam chel, celălalt se bâlbâia puțin și-și ștergea întruna sudoarea de pe față cu o batistă. - Aici e? au întrebat. Ea a spus că da și i-a poftit să intre. Păreau obosiți, sigur că umblaseră mult, de acolo de unde veneau. Le-
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Marina Constantinescu La Teatrul Maghiar din Cluj am văzut, din ’90 încoace, trei spectacole Ionesco. În februarie ’92, Tompa Gabor punea în scenă Cîntăreața cheală, spectacol de care m-am bucurat în toamna lui 1993, la București, în selecția Festivalului național de teatru. Un spectacol genial, jucat dumnezeiește, un spectacol pe care l-am adorat și pentru că el a fost o demonstrație superbă de iubire
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
de Marie-France Ionesco, care invocă lungi citate din opera tatălui, asupra unor concepte devenite clișee în exegezele ionesciene, precum incomunicabilitate, absurd, criza limbajului, la modă în 1950, precum erau în 1940 autenticitatea și experiența. "Pentru mine - declara Ionesco în legătură cu Cântăreața cheală, într-o convorbire cu Claude Bonnefoy - nu era vorba nici de incomunicabilitate, nici de singurătate. Dimpotrivă. Sunt pentru singurătate. Se spune că teatrul meu este o plângere a omului singuratic care nu poate să comunice cu ceilalți. Câtuși de puțin
Călătorind prin Ionesquie by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12144_a_13469]
-
altă vârstă în care Chelbasan va exista neconflictual, ca memorie, dar parte a profundei, adevăratei identități a Anei: "După ce m-am culcat prima dată cu un tip, / m-am gândit cu drag la trupurile mele de atunci: / unul de bebeluș chel, altul lângă o bicicletă, / apoi cel de pe marginea unui bazin, / cu puțină burtică și cu sânii ușor mijiți, / mai târziu cu forme ascunse, abia apoi unul banal, / ițit de sub bluza neagră de bumbac și de sub blugii ușor evazați. / Atunci, în
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
nu atît de nebănuită fața aceasta a scriitorului de teatru absurd (pe care, mărturisește și aici, ar fi vrut să-l numească, simplu, teatrul nou). Folosesc oarecum reținut cuvîntul mistic. E un misticism netrăit și nedescris pînă la autorul Cîntăreței chele, hrănindu-se, în chip bizar, din propria-i negare. Sacralizant să fie oare tocmai gestul profanator al negării? 15.08.1986: "Sîntem, cu toții, unul. Micile deosebiri, micile accidente care ne despart sînt neglijabile. Sîntem de o esență identică. Deosebirile par
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
Cortinei de fier. L-am văzut la montările lui Silviu Purcărete de la Craiova, și ne-am cunoscut cu adevărat la Danaidele, l-am văzut la Richard III al lui Mihai Măniuțiu de la Odeon, la Caligula lui de la Bulandra, la Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor de la Cluj. La multe, la foarte multe. Mi s-a părut, cînd n-a mai fost printre noi, că a dispărut un martor esențial - ochiul din afară - al celor mai minunate stări pe care le-am
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
fac parte din volumul Bărbații, apărut în Editura ZebraE, la Moscova, în 2001. România literară a publicat într-un număr anterior alte câteva eseuri ale lui Erofeev. Margareta ȘIPOȘ Dinozaurul lui Spielberg (Imperiul sovietic al sentimentelor) Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucați și cu zâmbete fugare aduce, ca înfățișare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg și pare o minunăție grafică ieșită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână și e în stare chiar
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
în jurul pământului... înăuntru, în treacăt, Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice, de pe câmpul de luptă... Portretul executat de Robert Lefévre. Nu se compară cu al lui Ingres, de la Domul Invalizilor: un Napoleon chel cu burtica lui imperială. Patul imens cu baldachin. Garderobul... Secretairul și Comoda Empire... Nécessaire de campanie... O ceașcă. Obiecte de toaletă. Tacâmuri. Riglă de calcul. Ceainic, sfeșnic. Raportoare, compasuri, lunete, forfecuțe, sticluțe de colonie, ambră, cutii de pudră, pudriere, cutiuțe
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
Beckett este irlandez”. Doar că nu despre biografie e vorba (aici lucrurile sînt simple!), ci despre operă. Scriindu-și opera majoră în franceză, contribuind la reforma teatrului francez, în ce fel poate Eugène Ionesco să redevină Eugen Ionescu iar Cîntăreața cheală contemporană cu Cetatea de foc? Asta e de fapt întrebarea, nu dacă Slatina nașterii scriitorului se află în România. * Revista ALTFEL (nr. 53, martie) o evocă pe Pearl Buck (1892-1973), una din puținele scriitoare care au primit Nobelul. Uitată astăzi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12943_a_14268]