17 matches
-
din mîn-afară s-o ard la lumânare, ca să nu cad în acest ponos". Zicând o și făcu; dar aprinzîndu-se barba îl arse la mână și, luîndu-și mâna de la barbă, arse barba toată și proverbul se împlini. X, călătorind c-un chelbos și c-un bărbier, hotărâră ca noaptea să păzească fieșcare cu ceasul său. Fiind ceasul întîi al bărbierului, vru să glumească cu X și-i rase capul când dormea. Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mîna-n
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ceasul întîi al bărbierului, vru să glumească cu X și-i rase capul când dormea. Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mîna-n cap să se scarpine și găsindu-l gol de păr, socoti că el este chelbosul și zise cătră bărbier: "Prostule! în loc să mă scoli pe mine, tu ai sculat pe chelbos! " X vede o casă frumoasă si zice: "O ce minunată casă! oare aici s-a zidit? " [6 iunie 1876] MĂSURI HIGIENICE PENTRU ORAȘUL CERNĂUȚI Consiliul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Viind ceasul lui X, bărbieru-l deșteptă. X, puindu-și mîna-n cap să se scarpine și găsindu-l gol de păr, socoti că el este chelbosul și zise cătră bărbier: "Prostule! în loc să mă scoli pe mine, tu ai sculat pe chelbos! " X vede o casă frumoasă si zice: "O ce minunată casă! oare aici s-a zidit? " [6 iunie 1876] MĂSURI HIGIENICE PENTRU ORAȘUL CERNĂUȚI Consiliul sanitar al provinciei Bucovinei, în ședința sa din 7 iunie a. c., au dizbătut și asupra
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fiecăruia, „Vedeți care e situația - oare e nevoie să vă spun mai mult? N-avem bărbat în casă și avem copii de crescut.“ Acesta era cel mai des întrebuințat argument. Când venea Lubin, infirmierul, și se așeza în bucătărie, familiar, chelbos, cu ochelari cu rame aurii, cu o greutate confortabilă și gură plină de răbdare, îi arunca întrebarea: „Cum crezi că putem crește copiii ăștia?“ Iar el asculta, încercând să rămână relaxat dar încet-încet căpătând expresia omului hotărât să nu lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am dus în salonul unde se jucau cărți și ne-am băgat pe gâtul unora care jucau poker. Mi-am dat seama că era urât de toți, dar că nimeni nu-i putea ține piept. I-a spus unui tip chelbos, „Dă-te mai încolo, Crețule!“ și s-a așezat la masă. „Ăsta-i frate-meu,“ a spus, de parcă le poruncea să se uite la mine îmbrăcat cum eram în costumul opulent din flanel gri și gulerul cu butoni. Eu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să ofteze ca o vădană după bărbatul pe care Îl credea plecat la pușcărie. Iarăși se spunea că librarul făcuse toată nebunia cu Înlocuirea la sfatul perfid al profesorului Gurgui, care dorise cu Încăpățânare să se răzbune pe Îngrijitor după ce chelbosul se apucase să povestească - În urma trasului cu urechea pe la uși - la toată lumea cum se petrecuseră lucrurile cu eleva chitaristă care ar fi trebuit să trezească simțirile bărbătești ale omului de cultură Foiște. Nu s-a aflat nicicând dacă acele șoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o memorie fenomenală.” Eu zic s-o scurtăm cu gluma și să le spunem dumnealor și alte întâmplări care-și așteaptă rândul. Întăi, pe la sfârșitul lunii mai 1883, ai primit o scrisorică de la dragul matale prieten înstrăinat - Eminescu: „Frate Ionică, chelbosului tichie de mărgăritar îi trebuie. Așa se întâmplă și cu mine. Boierii au hotărât să mă trimeată la Iași ca să-i reprezint la Serbările inaugurării statuii lui Ștefan cel Mare. Altfel nu puteam să scap de salahoria gazetărească. Numai când
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și roșii complectau arătarea acestui om urâcios. Afară de - acestea, omul acesta mai era și nebun. Pustia știe cine-i pusese-n cap cumcă va deveni nu vodă, ci-mpărat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
2); ocrotitor (2); orgoliu (2); prost (2); sat (2); soție (2); stabilitate (2); stîlpul casei (2); șef (2); tare (2); viteaz (2); -; adevăr; adult; am; bani; bărbat; bărbăție; bătrîn; bere; bestie; boală; Bogdan; boss; brunet; bunic; cap, familie; casă; chel; chelbos; cineva; cinstit; ciorbă; Clint Eastwood; conducător; conducere; copii; costum elegant; creație; credință; curaj; datorie; diferit; dobitoc; dor; elegant; emoție; exemplu; fecior; femeia; fete; ființă; frate; gagiu; gen; gol; gras; haine; harnic; hotărîre; iluzie; individ; intoleranță; iubitor; iubitul meu; încredere; încrezut
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
literară" în 1923 (avea 21 de ani), angajat cronicar literar de N. D. Cocea, care după ce i-a citit articolele i-ar fi spus: Cred că ai stofă de critic." Temutul pamfletar îl impresionează "cu aerul lui ștrengăresc de satir chelbos, dar ale cărui șuvițe de păr temporale, mereu răzvrătite, aduceau a coarne." în anii studenției, Șerban Cioculescu îl cunoaște pe Vladimir Streinu, care-i va deveni prieten pe viață. Poate nicăieri în aceste Amintiri evocarea nu ajunge la o asemenea
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
frizerul era un mare orator, mai ales când discuta în oglindă cu propria lui imagine. Aveam cu el adesea colocvii care se transformau invariabil în monolog, deoarece cunoștințele lui Lică mă depășeau întotdeauna. „ ...Și, loco, ce poet avem ? E unul chelbos : vine des la mine. A avut un păr așa moale, puțin blond și umbla cu un copil de mână. Nu-mi aduc aminte cum îl cheamă... Nu știu, am avut înainte așa o memorie că toată lumea se mira. Iar la
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se zărea, ca o părere, prin pânza deasă țesută de ninsoare. Fiecare mergea purtând gândurile lui: „Iaca acușica îi Crăciunul și eu n-am apucat încă să tai porcul. Mâine însă îl iau pe Alecu și ce-i a tunde chelbosul? Una-două l-am și pârlit” - gândea Gheorghe Amnar. „Trebuie să trecem și pe la moș Dumitru și pe la Pâcu, să le urăm să petreacă sărbătorile cu bine. Am să vorbesc cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
popas la chindie... Ei, ce zici? Reușim să culegem fasolea de pe bucățica asta de pământ? După o scurtă privire asupra terenului, arătat de bătrân, am răspuns: De-ar fi să culegem păstaie cu păstaie. Vorba ceea: ce-i a tunde chelbosul? Atunci, la fapte, dragule! Curpenii culeși îi așezăm colea la soare. Când vor fi bine uscați, îi bat pe leasă și boabele le pun la păstrare pentru iarnă. Pe când înserarea se furișa prin desișul pădurii, neîndrăznind încă să năpădească poiana
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura cu pricina, Doru se desprinse să zboare mai cumpănit, pe la vreo 16 metri deasupra solului, cam prin dreptul etajului patru al blocurilor spoite în gri, verzui, bej și cărămiziu. De jos, oamenii de treabă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau ei, ce doreau de la mine, pentru ce mă aduseseră În subterană? Și cum de-și Îngăduiau să vorbească despre crimă ca despre modul de preparare a escalopului cu ciuperci? Trebuia să găsesc ceva - un cuvânt, o nuanță a vocii chelbosului - care să-mi ofere măcar un Început de explicație cât de cât rezonabilă pentru mizanscena aceea funambulescă. Din păcate, eram fie obosit, fie tulburat peste măsură: rigoarea și vigoarea spiritului meu analitic cu care, Îndeobște, mă mândream nevoie mare, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în sat, în comună, în județ. Fiecare se străduia să aibă cât mai mulți susținători în favoarea sa. Sosi vremea alegerilor. Alegeri măsluite, cum nu s-a mai pomenit. La o înfruntare ieșeau unii, la o alta, ieșeau ceilalți. Neamul, neamurile chelboșilor au devenit cu adevărat chelboase. Adică, fără averi în acte și-n realitate, fără păr pe cap, că îmbătrâniseră, fără bani în pungile golite de către alții. Generația care se ridica nu mai știa ce să înțeleagă și-ncotro să-și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
fost zile când n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să-mi amăgesc foamea, și nici țipenie de om pe vreo cărare...Am văzut țărani foarte bătrâni dar n-aveau decât treizeci de ani fără un dinte în gură, chelboși, slabi, numai piele și os, desculți, de ani de zile mâncând doar ceva verdețuri culese ici-colo, pândind ciorile ca să le prindă și să le pună la frigare. Nu mai puțin întristător este mediul conformist și silnic al călugărilor, în care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]