110 matches
-
luni, iar celelalte grupe în 2-3 ani. Patogeneza. Căpușele parazitează pielea gazdelor, prin fixarea pe diferite regiuni corporale și exercita: acțiune mecanic-iritativă traumatica, toxică, spoliatoare și inoculatoare. Acțiunea mecanic-iritativă se exercită în timpul hrănirii prin producerea de microleziuni în tegument. Cu chelicerele secționează tegumentul, palpii îndepărtează buzele plăgii, iar hipostomul se înfige în piele până în derm în apropierea capilarelor sangvine. Căpușele cu rostrum lung penetrează adânc pielea și stau fixate ore sau zile pentru a se hrăni. La locul înțepăturii se produce
ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE de SOFIA COMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 by http://confluente.ro/Sofia_coman_ectoparazitismul_temporar_sofia_coman_1337742444.html [Corola-blog/BlogPost/340678_a_342007]
-
aspect, formă", datorită faptului că acești păianjeni sunt păroși asemenea unor șoricei mici. Aproape toate speciile de au opt ochi, cu toate acestea există unele specii cu 3 perechi de ochi ("Masteria lewisi"). Glande veninoase se află în întregime în cadrul chelicerelor. Chelicerele și colții sunt mari și puternici. Membrii acestui infraordin pot ucide chiar și păsări, pești mici, reptilii, rozătoare etc. Cel mai mare păianjen din lume este - "Theraphosa blondi" are o lungime de 30 cm. Spre deosebire de Araneomorphae, care mor după
Mygalomorphae () [Corola-website/Science/318112_a_319441]
-
formă", datorită faptului că acești păianjeni sunt păroși asemenea unor șoricei mici. Aproape toate speciile de au opt ochi, cu toate acestea există unele specii cu 3 perechi de ochi ("Masteria lewisi"). Glande veninoase se află în întregime în cadrul chelicerelor. Chelicerele și colții sunt mari și puternici. Membrii acestui infraordin pot ucide chiar și păsări, pești mici, reptilii, rozătoare etc. Cel mai mare păianjen din lume este - "Theraphosa blondi" are o lungime de 30 cm. Spre deosebire de Araneomorphae, care mor după aproximativ
Mygalomorphae () [Corola-website/Science/318112_a_319441]
-
acest păianjen a primit numele de "Păianjen zebră". Ca și alți păianjnei săritori, Păianjenul zebră folosește ochii lui mari pentru a localiza prada. Apoi, se mișcă încet spre victimă. Când acesta este destul de aproape se năpustește asupra ei și înfinge chelicerele în corpul insectei. Cu ajutorul vederii lui acută, el este capabil să măsoare exact distanța de care are nevoie pentru a sări. Înainte de săritură, mai ales când executa sărituri de pe plane verticale, ei lipesc un fir de mătase de suprafață, astfel încât
Salticus scenicus () [Corola-website/Science/319243_a_320572]
-
Numele familiei (cât și a genului "Phalangium") provine de la un cuvânt din limba greacă - phalangion, adică "cosaș". Picioare au în lungime 10 cm, iar corpul nu mai mult de 1 cm, ochii proieminenți sunt așezați median pe prosomă. Masculii au chelicere mai alungite decât femelele. Femelele depun între 20 și 100 de ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
mm. Masculii adulți nu construiesc pânze, ci locuiesc împreună cu femele. La masculi lipsesc glandele sericigene ce produc mătasea. Masculii de multe ori se împerecheze cu o femela când această nu demult năpârlise. Deoarece părțile chitinizate ale corpului, cum ar fi chelicerele, sunt moi și femela nu poate mușca. Transferul spermei are loc cu ajutorul pedipalpilor. Deseori, articolele terminale ale pedipalpului rămâne blocat în orificiul femel. Speciile Nephilengys sunt răpândite regiuni tropicale și subtropicale din Africa sub-sahariană și Australia. Specia "Nephilengys cruentata" a
Nephilengys () [Corola-website/Science/319303_a_320632]
-
nesegmentată și poartă trompa (proboscis), cheliforele, palpii, și alte două perechi de membre. Prima pereche de membre la masculi este adaptată pentru a purta ponta și se numesc membre ovigere, iar la femele poate lipsi. Cheliforele și palpii echivalează cu chelicerele și pedipalpii la alte chelicerate. Trompa este de formă cilindrică, aici se deschide orificul bucal. Ea este înconjurată de 3 buze, una superioară și două latero-inferioare. La baza trompei sunt situate cheliforele și palpii. La unele specii, la adulți, cheliforele
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
ale Mării Negre se întâlnesc speciile "Callipallene phantoma" și "Callipalene brevirostris". Clasa cuprinde peste circa 1,300 de specii, grupate în 86 de genuri. Clasa include doar un singur ordin - Pantopoda - și 10 familii. Poziția acestei clase în sistematica artropodelor și chelicerelor este inceartă. Diferențele de părări este generată de prezența trompei, și lipsa acesteia la alte chelicerate, în plus cheliforele nu sunt organe omoloage chelicerelor, fiind inervate nu de tritocerebron ci de protocerebron (regiuni ale creierului).
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
include doar un singur ordin - Pantopoda - și 10 familii. Poziția acestei clase în sistematica artropodelor și chelicerelor este inceartă. Diferențele de părări este generată de prezența trompei, și lipsa acesteia la alte chelicerate, în plus cheliforele nu sunt organe omoloage chelicerelor, fiind inervate nu de tritocerebron ci de protocerebron (regiuni ale creierului).
Pycnogonida () [Corola-website/Science/302795_a_304124]
-
vezicule care în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri rare, s-ar putea declanșa reacții alergice, crampe musculare involuntare, iar la persoanele afectate de astm provoacă difilcutăți în respirație/ respiratorii. Din cauza că genul posedă chelicere puternice, mușcătura ar putea lasă o cicatrice. Acești păianjeni nu sunt mari dăunători pentru oameni. Construindu-și pânza pe arbuștii și florile din grădini, incomodează sau afectează estetica grădinilor. Însă prezența păianjenului lângă fructe poate respinge dăunătorii, fără a se
Păianjeni țesători sferici aurii () [Corola-website/Science/319337_a_320666]
-
ar fi "Ctenus", prin prezența unor smocuri dense de perișori pe tibia și tarsul pedipalpilor la ambele sexe. Păianjenii "Phoneutria" sunt uneori confundați cu cei din genul "Cupiennius", în care unele specii ("Cupiennius chiapanensis", descris recent) au fire roșii pe chelicere. <br> Aceștia sunt numiți păianjeni călători (uneori rătăcitori), deoarece ei sunt activi și vânează prada rătăcind prin junglă, și nu folosesc pânză, nu prind victima din ambuscadă sau vizuină. Păianjenii călători brazilieni sunt animale nocturne, ziua ei se ascund în interiorul
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]
-
cu 110 micrograme și, respectiv, 200 micrograme pentru "Latrodectus mactans" (Văduva neagră). "Phoneutria" include puține specii care prezintă o amenințare la adresa oamenilor. Pericolul pentru om nu este legată doar de toxicitatea veninului, ci și de cantitatea lui, caracterul mușcăturii. <br> Chelicerele păianjenilor sunt folosite la injectarea venionului în victime, relativ, foarte mici. Acestea nu sunt adaptate pentru a ataca mamifere mari, cum ar fi omul. Ultimele investigații au demonstrat că doar într-o treime din numărul total din mușcături, păianjenul a
Phoneutria () [Corola-website/Science/319460_a_320789]
-
La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai buni decât femelele, prin aceasta se explică faptul diferenței de dimensiuni. În timpul înotului, păianjenul utilizează firele de mătase, prinse de plante, ca suport. Chelicerele acestui păianjen sunt puternice și pot penetra pielea umană. Mușcătura căuzează dureri, inflamații locale și febră. Împerecherea este precedată de construcția de către mascul a unei cupole în apropierea cupolei femelei. Apoi, masculul formează un tunel, prin care ajunge la femelă
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Galeodiade este o familie ce cuprinde cele mai mari solifuge, răspândite în Eurasia și Africa de Nord. Lungimea corpului este de aprox. 5-8 cm. Opistosoma are o nuanță mai întunecată, decât prosoma. Chelicerele sunt puternice și ocupă toată partea anterioară a prosomei. Solifugele Galeodiade se deplasează foarte repede datorită picioarelor lungi. Se hrănesc cu insecte, alte arahnide, chiar și cu șopârle, scorpioni, păsări și mamifere mici. Cei din Asia Centrală își sapă vizuini în
Galeodidae () [Corola-website/Science/318533_a_319862]
-
Atenție vezi: Jumătate din păianjenii întâlniți în fiecare zi posedă chelicere suficient de puternice pentru a străpunge pielea umană. Aproximativ 98-99% din mușcăturile înregistrate pot fi considerate inofensive sau puțin periculoase. Însă majoritatea păianjenilor au glande veninose, conținutul cărora sunt eliminate în timpul mușcăturii. În unele cazuri mușcăturile sunt urmate de intoxicarea
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
sau virusuri (cum ar fi virusul Nilului de Vest). Numai trei genuri de păianjeni sunt cunoscute ca neveninoase, complet lipsit de glande de venin: "Philoponella, Uloborus" (fam. Uloboridae), "Holarchaea" (fam. Holarchaeidae) și un gen din fam. Liphistiidae. Totuși, ei prezintă chelicere capabile să penetreze pielea, provocând dureri. Nu toate mușcăturile sunt însoțite de injectarea veninului și nu fiecarei specie are venin ce poate duce la deces. Cosecințele mușcăturii depind de specie, cantitatea de venin injectată, vârsta persoanei, starea sănătății ei etc.
Veninul păianjenilor () [Corola-website/Science/319516_a_320845]
-
acoperit cu o carapace puternic mineralizată, și este împărțit în prosomă - anterioar (sau cefalotorace) și opistosomă - posterior (sau abdomen). Prosoma este acoperită dorsal de o carapace semicirculară, iar ventral se găsesc cinci perechi de membre locomotoare și o pereche de chelicere. Marginile carapacei sunt acuțite, astfel încât xifosurile pot să se miște ușor prin nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
nisipul și mâlul bazinelor. Orificiul bucal se află ventral, în centrul prosomei și este înconjurat de coxele picioarelor. Ochii, în număr de 4, sunt amplasați dorsal pe prosomă, anterior ochilor se găsește un organ suplimentar, probabil funcționând ca un chemoreceptor. Chelicerele și primele patru perechi de picioare prezintă pe ultimul articol clește folosiți la reținerea și mărunțirea hranii. Excepție fac prima pereche de picioare la masculi, care sunt utilizate pentru a ține femela în timpul acuplarii. Marginile coxelor sunt zimțate fiind implicați
Xiphosura () [Corola-website/Science/318109_a_319438]
-
El este acoperit cu o cuticulă puternic chitinizată. Pe prosomă sunt situați o pereche de ochi mediani și 2 perechi a câte 3 ochi mai mici laterali. Pedipalpii sunt mari și posedă țepi, fiind adaptați împreună cu chelicerile la apucarea prăzii. Chelicerele sunt relativ scurte, cu o ghiară pe ultimul articol. A treia pereche de membre (numite și prehensile) sunt modificate având rol tactil. Ele sunt foarte subțiri și la extindere au o lungime mult mai mare decât lungimea corpului. Alungirea lor
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
asfel masculul are șansa de a nu fi mâncat de ea. În caz că în timp de, cel mult, două zile masculul nu va găsi vreo femelă, le o va mânca singur. Ponta este depusă într-un cocon, care este ținut cu ajutorul chelicerelor și pedipalpilor și nu este atașat de organele filiere ca la păianjenii lupi. Înainte de eclozare femela va amplasa coconul printre ierburi și va țese o pânză de protecție, pentru protejarea micuților. Juvenilii vor trăi în această „grădiniță” până la a două
Pisauridae () [Corola-website/Science/319371_a_320700]
-
de exemplu Liphistiidae, Barychelidae, Cyrtaucheniidae, mai rar la Idiopidae și Nemesiidae. Unele specii din genul "Conothele" nu construiesc vizuină, dar țes un tub de mătase cu trapă și cu fisuri înpereții tubului. Spre deosebire de alți păianjeni migalomorfi, au un rastellum pe chelicere, asemănător unor „dinți” sau „spini” pe fiecare colț. Rastellumul este folosit pentru a săpa și a aduna solului în timpul construcțieie vizuinii. Păianjenii din genul "Cyclocosmia" sunt neobișnuiți, datorită prezenței unei plăcuți dure pe partea posterioră a opistosomii, care acționează ca
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
ghiarele tarsiene de partea inferioară a trapei. De la intrare în vizuină pleacă numeroase fire de semnalizarea. Păianjenul detectează prada prin vibrațiile firelor, la atingerea lor de către victimă. Cân prada se apropie de vizuină, păianjenul sare brusc și o înțeapă cu chelicerele. Apoi, prada este adusă în vizuină și consumată. Se hrănesc cu diferite insecte, alte artropode, uneori cu vertebrate mici. Uneori păianjenul foarte flămând își va aștepta hrana în afara vizuinii, însă și în acest caz el folosește firele de semnalizare. Masculii
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
lipsite de membre. Pe acron sunt plasați ochii. Membrele (apendice) artropodelor sunt biramate. Ramura superioară externă îndeplinește rolul branhiilor, iar cea inferioară internă servește drept membre locomotoare. Membrele artropodelor au structură deosebită și îndeplinesc funcții diferite: tactilă (antene), fărămițarea hrănii (chelicere), apucarea și reținerea prăzii (pedipalpii), sunt implicate în acuplare (gonopodele). Numărul membrelor locomotoare variază. Crustaceele au 5 perechi de picioare, arahnidele - 4 perechi, insectele - 3 perechi. Abdomenul, la cele mai multe dintre clase, este lipsit de membre. Cuticula reprezintă exoscheletul acelular secretat
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
de dezvoltarea sistemului nervos, de tip scalariform. El este reprezentat de creier și lanțul nervos ventral. Creierul este concentrat în cefalotorace sau cap, deasupra esofagului. El este constituit din 3 regiuni: protocerebron - inervează ochii, deutocerebron - inervează antenele și tritocerebron - inervează chelicerele sau mandibulele. Lanțul nervos ventral se află sub intestin, de-a lungul abdomenului. În fiecare segment al corpului lanțul nervos formează câte un ganglion. Ganglionii sunt conectați prin comisuri (fascicule, relativ groase, de nervi) și conective. Ganglionii toracici reprezintă o
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]
-
au glande coxale, de asemenea niște tuburi. Pe lângă acestea, mai sunt și nefrocite, celule specializate în colectarea produselor excretoare. La unele, metaboliții se acumulează în cuticulă și sunt eliminați la năpârlire, împreună cu cuticula veche. Artropodele se clasifică în: Artropode cu chelicere Reprezentanți: paianjeni; scorpioni; căpușe; Artropode cu antene Reprezentanți: crustacee; miriapode; insecte;
Artropode () [Corola-website/Science/300050_a_301379]