110 matches
-
de temperaturi înalte. De acea Nephila clavipes posedă unele adoptări pentru a evita supraîncălzirea. Cuticula de culori deschise, galbe și alb, reflectă lumina soarelui, iar forma cilindrică și lungimea reduce suprafața corpului expusă la soare. Când temperatura atinge 35 °C chelicerele sunt capabile să elimine o substanță cu efect răcirător. <br> În general, cei mai mulți indivizi sunt răspândiți în insulele Pacificul de Sud, Asia de Sud-Est și Madagascar. El preferă regiunile cu umiditate ridicată și locurile deschise. Datorită dimensiunilor sale, oamenii, uneori, cred că
Nephila clavipes () [Corola-website/Science/319317_a_320646]
-
opistosoma nesegmentată. De obicei, pedipalpii sunt mai subțiri și mai scurți. Organele filiere se găsesc pe partea ventral-posterioară a opistosomei. Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
Sistemul nervos este în totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
totalitate concetrat în prosomă (cefalotorace). Mătasea este utilizată la construcția pânzelor pentru prinderea insectelor. În funcție de orientarea chelicerelor subordinul se divide în 2 infraordine: Mygalomorphae și Araneomorphae. Păianjenii din infraordinul Mygalomorphae sunt caracterizați prin orientarea anterioară a chelicerelor. Colții de la vârful chelicerelor sunt îndreptați vertical în jos. Respirația se efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia "Atypus affinis", familia Atypidae
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
efectuează numai prin patru plămâni (saci pulmonari). Infraordinul cuprinde cele mai mari specii de păianjeni, de exemplu "Theraphosa blondi". Sunt răspândiți în zona tropicală, în România se întâlnește specia "Atypus affinis", familia Atypidae. Este infraordinul cel mai bogat în specii. Chelicerele păianjenilor araneomorfi sunt orientate în jos, însă colții sunt direcționați opus, unul spre celălat. Sistemul respirator este alcătuit din plămâni și trahei. Sunt și familii cu respirație exclusiv traheală (Caponiidae). Tabelul include numai speciile identificate la moment. Familiile care conțin
Taxonomia păianjenilor () [Corola-website/Science/318322_a_319651]
-
este o familie de păianjeni din subordinul Mygalomorphae. Se deosebesc prin chelicerele masive. Masculii au o colorație vie, femele sunt de culoare roșie sau brună. Păianjenii (numiți și tarantule atipice) construiesc vizuini cu o adâncime de cca 8 cm. Pereții sunt tapetați cu mătase care continuă, în formă de tub, deasupra vizuinii
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
de aceea este greu de-l observat. Păianjenul așteaptă în interiorul tubului până când cineva nu va atinge pânza. Simțind vibrațiile pânzei, el se repezește spre victimă și o aduce în vizuină. În cază de pericol se retrage sau atacă inamicul cu chelicerele puternice. Dimorfismul sexual este evidențiat în dimensiunle corpului. Femelele genului "Atypus" au o lungime de 7 - 21 mm, iar masculii 12 mm; femelele gen. "Calommata" au 23 - 30 mm, masculii aproximativ 7 mm. Toamna, în perioada împerecherii, masculii părăsesc vizuinele
Atypidae () [Corola-website/Science/318410_a_319739]
-
cunoscuți datorită imatației furnicilor. De obicei, membrii acestui gen sunt numiți păianjeni furnici, deși există mulți alte păianjeni care imită foarte bine furnicile. Numele genului provine de la cuvintele grecești "myrmex" - furnica și "arachne" - păianjen. Prosoma este alungită, la fel și chelicerele sunt alungite și îngroșate. Partea posterioară a prosomei este îngustată, având aspect de talie. Uneori îngustarea poate fi pe partea anterioară a opistosomii. Culoarea corpului variază de la negru la galben, în funcție de ce fel de specie imită păianjenul. La o specie
Myrmarachne () [Corola-website/Science/319776_a_321105]
-
după ce s-au hrănit. Corpul căpușei este împărțit într-o regiune anterioară, capitulul (gnatosoma), și o regiune posterioară, idiosoma. Capitulul, se compune dintr-o regiune posterioară, baza capitulului, și o regiune anterioară, piesele bucale (rostrul) care sunt formate din palpi, chelicere și hipostom. Rostrul este lung și situat în parte anterioară, astfel încât privind căpușa pe partea sa dorsală sau ventrală rostrul este bine vizibil. Rostrul este susținut de un organ special: baza capitulului, dispus într-o depresiune anterioară a corpului, numită
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
mai poate fi scos decât cu greutate. De o parte și de alta a hipostomului se găsesc 2 palpi maxilari care au 4 articole (segmente). Ultimul articol al palpului maxilar este puțin dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
2 palpi maxilari care au 4 articole (segmente). Ultimul articol al palpului maxilar este puțin dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
dezvoltat. Pe rostru se află o pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
pereche de chelicere, care sunt niște formațiuni dreptunghiulare, în vârful cărora este articulată o pseudopensă bidactilă, prevăzută cu dinți. Chelicerele se mișcă în lungul hipostomului dinainte-înapoi și se retractă într-o teacă, numită teaca chelicerelor, care acoperă baza lor. Cu ajutorul chelicerelor căpușa tăie pielea gazdelor înainte de a introduce piesele bucale. Idiosoma este compusă din plăci chitinoase numite scuturi. Femela are pe suprafața dorsală o singură placă chitinoasă, care acoperă jumătatea anterioară a corpului. Ventral, femela este lipsită de plăci chitinoase. Masculul
Căpușă comună () [Corola-website/Science/329717_a_331046]
-
reprezintă un ordin de arahnide care se evidențiază prin prezența cucullus-ului - o glugă ce acoperă orificiul bucal și chelicere. O altă deosebire constituie corpul blindat cu o cuticulă groasă, modificarea celei de a treia pereche de picioare și prin mecanismul de cuplarea a prosomei cu opistosoma. Până în 2010 au fost identificate circa 67 de specii. Corpul ricinuleidelor este divizat
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
doua perechi de picioare, este câte o pată fotosensibilă, lipsită de tuberculi. În acestă zonă la ricinuleidele fosile se aflau ochii . În partea anterio-dorsală a prosomei se află o excrescență, numită "cucullus", ce poate fi ridicat și coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălelor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
coborât vertical peste chelicere și orificiul bucal. Cucullus-ul îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălelor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare. Chelicerele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi . Pedipalpii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
îndeplinește diverse funcții: protecția aparatului bucal, capturarea și reținerea prăzii, transportul ouălelor. În exterior, aparatul bucal este înconjurat de buza superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare. Chelicerele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi . Pedipalpii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
superioară (labrum) și buza inferioară (labium). Prosoma portă câte o pereche de chelicere și pedipalpi, și patru perechi de picioare. Chelicerele sunt compuse din două articole: unul fix și altul mobil. Articolul fix este mult mai mic decât cel mobil. Chelicerele sunt acoperită cu perișori senzitivi . Pedipalpii sunt alcătuiți din următoarele segmente: coxă, trohanterul, femurul, patelă, tars și gheare. Articolul terminal - tarsului (fix) și ghearele (mobile) formează o chelă (clește). Pedipalpii sunt folosiți la manipularea hranei, dar și ca ogane senzitive
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
Prosoma, sau cefalotorace, reprezintă regiunea anterioară a corpului la chelicerate și crustacee. La insecte corpul este divizat în 3 regiuni: cap, torace și abdomen. Prosoma poartă membrele locomotoare, orificiul bucal, antenule. La chelicerate pe prosomă se află și pedipalpii și chelicerele, folosite la fărămițarea hranei. Prosoma este alcătuită din fuzionarea acronului cu 7 segmente toracice. La solifuge sunt fuzionate doar primele 4 segmente (plus acron), celelalte 2 sunt libere, la celelalte arahnide toate segmentele sunt contopite. La crustacee, prosma este prezentă
Prosomă () [Corola-website/Science/318382_a_319711]
-
Laniatores cuprizând 4.000 de specii. Opilionii (numiți și cosași, păianjeni de câmp sau opilionide) au opistosoma segmentată și picioarele foarte lungi în raport cu corpul, ceea ce le deosebește de păianjeni. În plus, ei nu produc mătase. Opilionii nu au venin și chelicerele lor nu pot penetra pielea umană. Totuși, din cauza asemănării lor cu păianjenii mulți cred că prezintă pericol pentru om. Forma corpului opilionilor este ovală sau rotundă, cu lungimea de până la 10 mm, cel mai mare fiind "Trogulus torosus", care are
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
fiind "Trogulus torosus", care are 22 mm. Luând în considerație și anvergura picioarelor, lungimea opilionilor poate avea peste 30 de cm. Corpul este alcătuit din prosomă (cefalotorace) și opistosomă (abdomen). Tegumentul este moale și subțire. Prosoma poartă anterior ochii, pedipalpii, chelicerele și orificiul bucal, lateral - picioarele. Tot în prosomă este concentrat și sistemul nervos. Partea dorsală este acoperită de o cuticulă (carapace) chitinoasă, formată din plăci numite tergite. Lobii pedipalpilor și chelicerelor formează aparatul extern bucal, numit stomatecă. Ochii, doi la
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
este moale și subțire. Prosoma poartă anterior ochii, pedipalpii, chelicerele și orificiul bucal, lateral - picioarele. Tot în prosomă este concentrat și sistemul nervos. Partea dorsală este acoperită de o cuticulă (carapace) chitinoasă, formată din plăci numite tergite. Lobii pedipalpilor și chelicerelor formează aparatul extern bucal, numit stomatecă. Ochii, doi la număr, sunt așezați median dorsal pe prosomă, pe o proeminență - ocularium. Unele specii, în special cele cavernicole, sunt lipsite de vedere. Proeminența ochilor poate fi netedă sau însoțită de spini. La
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
pe o proeminență - ocularium. Unele specii, în special cele cavernicole, sunt lipsite de vedere. Proeminența ochilor poate fi netedă sau însoțită de spini. La unele specii Dyspnoi ochii sunt situați pe structuri mai escrescente care formează o glugă ce acoperă chelicerele. Pe părțile laterale ale prosomei există glande odorifere, având rol de protecție. La Cyphophthalmi aceste glande de situează pe vârful unui con, numit ozofor. Mușchii prosomei sunt fixați de endosternite, strat de țesut conjunctiv similar cartilajului, care acționează ca un
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
de situează pe vârful unui con, numit ozofor. Mușchii prosomei sunt fixați de endosternite, strat de țesut conjunctiv similar cartilajului, care acționează ca un schelet intern. La unii opilioni ("Phalangium", "Odiellus", și "Leiobunum") acest strat conține depozite de calciu. <br> "Chelicerele" sunt compuse din trei articole, se termină cu clești mici ce participă la fărâmițarea hranei. "Pedipalpii" sunt folosiți ca organe tactile, pipăind obiectele din jur. La unele specii, ei sunt extinși și spinoși, având și un rol în capturarea prăzii
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]
-
opistosoma cea mai mare parte par să reglementeze volumul și presiunea internă a fluidului din corpului. Sistemul nervos reprezintă o masă celulară nervoasă, centralizată în jurul esofagului. Partea superioară a esofagului (syncerebrum) constă din protocerebron (inervează ochii), deutocerebron și tritocerebron (inervează chelicerele). Nervii pedipalpilor, membrelor locomotoare și opistosomei pleacă de la regiunea subesofagiană a masei nervoase. <br> "Organele de simț". Opilionii au doar doi ochi simpli situați median pe prosomă. Multe specii care locuiesc în sol sau în peșteri au ochi reduși sau
Opiliones () [Corola-website/Science/318096_a_319425]