5 matches
-
onomatopeele dar și interjecțiile volitive, precum și unele interjecții afective își pot extinde câmpul semantico-sintactic prin construcții sintactice dezvoltând variante ale funcției de circumstanțial: „Dracu, neavând ce-i face, huștiuluc în iaz!” (I. Creangă) „Asemeni cel mijlociu, țuști! iute sub un chersin.” (I. Creangă) „Dacă vede ea și vede, că nu mă dau, zvârr! de vro două-trei ori cu bulgări în mine...” (I. Creangă) VIII. INSTRUMENTE GRAMATICALEtc "VIII. INSTRUMENTE GRAMATICALE" Ceea ce gramaticile curente numesc părți de vorbire se caracterizează printr-un plan
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mi-e limba aspră ca de cenușă.” (T. Arghezi, 102), • adverbe: „... Descoperea alte grupuri înaintând încet, cu același pas mărunt și totuși, i se părea neînțeles de repede.” (M. Eliade, Dionis, 393) • interjecții: „Asemeni cel mijlociu, țuști! iute sub un chersin.” (I. Creangă, 136) Tipuri semanticetc "Tipuri semantice" Sub aspect semantic, circumstanțialul de mod descrie în enunț: • caracteristica unei acțiuni verbale sau specificul unei însușiri, nominală (exprimată printr-un adjectiv) sau verbală (exprimată printr-un adverb): „Bătrânul cu-a lui cârjă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
interlocutor: „În materie de gust literar - ce e drept - discuția e totdeauna grea.” (T. Maiorescu, 417), „Și mama, D-zeu s-o ierte, strașnic se mai bucura când se întâmpla oaspeți la casa noastră.” (I. Creangă, 9), „Atunci iedul de sub chersin, să nu tacă? îl păștea păcatul și-l mânca spinarea, sărăcuțul!” (I. Creangă, 137), „A fost, fără îndoială, un vânător inspirat și a știut să mânuiască bine arcul și săgețile artistul subt a cărui daltă s-a mlădiit statua Dianei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu a auzit de așa ceva. A mâncat carne de ren, carne proaspătă de focă sau îngropată în gheață numită igunak; de iepure polar, pește prins la copcă... De trei-patru ori pe an se duce la târg de unde se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sintactic fraza: "Și, nici una, nici două, haț! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc și-l mănâncă așa de iute și cu așa poftă, de-ți părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi ridică chersinul binișor, înșfacă iedul de urechi și-l flocăiește și-l jumulește și pe acela de-i merg petecele!..." (Ion Creangă, Capra cu trei iezi) Bibliografie selectivă Academia Română. Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan Al. Rosetti" (1998). Dicționarul explicativ al limbii române
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]