34 matches
-
învigorare. Pe drumeagurile înglodate, zvântate doar pe frânturile luminate de soarele amiezii, plăvanii cei mari trăgeau acum, în loc de sănii cu tălpoaie de lemn, căruțe cu roți din obezi, strânse de șine nituite, meșterite de rotarii locului. Înaintașii acestora întocmiseră roțile chervanelor care rostuiau în preajma Podului Înalt, cu patru veacuri în urmă, cele trebuincioase oastei voievodului Ștefan. Și tot cu boi ca aceștia, cât elefanții, blânzi și, în neștiința lor, solidari cu soarta celor ce-i țineau de funie, oștenii-plugari rânduiau atunci
CUM A MURIT NICĂ IONAŞCU (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Cum_a_murit_nica_ionascu_amintiri_mo_gheorghe_parlea_1334142241.html [Corola-blog/BlogPost/355376_a_356705]
-
Și asta nu-i puțin, că-s de-atunci aproape șase veacuri. Șleahul ista, de-i zice Drumu’ Băii, a fost călcat de potcoavele multor cai, care amu-s dinte ori ochi de lup. Făgașul lui a fost adâncit de chervanele cu coviltir ale negustorilor armeni, încărcate cu mărfuri nemțăști, aduse tocmai de pe la Lipsca, de-i zic oamenii azi Leipzig, ori de la Lvov, din Polonia, încărcate cu mărfuri tătărăști, ba chiar cu mărfuri de prin îndepărtata Indie, de unde-a venit și
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hanu_ancutei_locul_unde_inca_se_mai_gheorghe_parlea_1352045116.html [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
metacronic și paracronic, mai purtând Încă unele rămășițe din trecut, amintiri și Îndătinări patriarhale și rustice, chiar astăzi, [În] toamna lui 1949, când pe bulevardele cu semnalizări electrice de semafoare roșii, verzi și galbene trec, după miezul nopții, scârțâind greoi, chervanele Înalte ale rogojinarilor din Puchenii Mari, cu papura lor adusă, ca acum o sută de ani, de la baltă; sau când ciobanul bătrân și vesel, aproape omonim cu mine, fiindcă Îl cheamă Beldiman, cu care intru În vorbă din drum pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Câțiva tineri oșteni, însângerați și ei și săbiile lor picurânde, se reped, fac zid în jurul Măriei sale: Fugi, Măria ta!!! Fugi!!! strigă ei cu disperare. Totul e pierdut!!! Suntem înfrânți!!! Ajutați-mă....ajuta... În clipa aceea, coviltirul în flăcări al unui chervan răsturnat se prăbușește. Bătrânul a tăcut. Mihail se agață de cămașa de zale a Măriei sale, îl trage cu disperare: Pentru numele lui Dumnezeu!! E zadarnic!!... Calcă peste mâna unui mort, se împiedică, în cădere îl trage și pe Ștefan... Lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite în moarte, plutesc, se leagănă cețuri, aburi destrămați, tăcere... Stăruie o duhoare înecăcioasă de pulbere, de sânge, de catran... Învălmășite: un cal cu burta în sus; țeava înflorită a unui tun; un chervan răsturnat ce fumega încă; un steag verde al Profetului ce flutura ca o zdreanță pe craca unui arbore mutilat; pământ mocirlit, răvășit de copite, frământat cu sânge; iarbă pârjolită; arme: scuturi, securi, spade, risipite; focuri ce licăresc fumegând printre arbori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o hi rupt ceva în mine... Mă ia cu tremuriciu, bade Toadere... Cum nu te-o lua, că doar suntem în "geru' Bobotezii", deși s-o moinat binișor de s-o fleșcăit, mai mult zloată decât zăpadă. Toader trage coviltirul chervanului ca să-l acopere. Și trece un timp până grăiește ce-l roade: Mi-i în grijă de Bârsan Prâslea meu. Îi stegar în chiar ceata Domnului. N-am știre de el... Numa' pe el îl ai la oaste? Ba! se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un vraf de hârtii. ... Gata Don Batista?! Gata?! îl îndeamnă Ștefan. Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don Batista, milogindu-se cu briciul: Illustrissimi... Ștefan, cu gândul la chervanul cu bucluc, se răstește: Ce... ce vrai?! Barba... La barba, jonglează cu briciul, elegant, dar periculos de aproape. Aaa! Barba... Atenție la cap, n-am decât unu'! Răpești plăcerea Marelui Sultan... Don Batista, profund jignit, sufocat de revoltă, se bâlbâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tatarii ! Vin turcii !" "Paștele și dumnezăii ei de viață!!" Într-un luminiș de codru, tăiat de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
săgeți otrăvite cu venin de năpârcă, cu zeamă de cucută, să rămână în drum cu bombardele ce sparg "Catapeteasma Ceriului"! Împroșcăm, săgetăm cu șomoioage de foc pânzele corăbiilor ce urcă pe Dunăre, harabalele ce cară silistrăria cu iarbă de pușcă, chervanele grele de merinde! Ștefan se oprește să-și tragă sufletul. Trăsni-i-ar!! Dar-ar-ciuma-n ei să dea!... Formidabil! Fantastic! "Năzdrăvanu' " ista... "ca mâța", strigă-n cor boierii entuziasmați. Ștefan zâmbește cinic și continuă cu aceeași patimă, sarcastic, încrâncenat: ...Și-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de creasta Repedii. Un loc mai frumos pentru așezarea unui han nici că s-ar fi putut găsi. Cât despre mușterii, să te ții...Întâi erau cotiugaragiii care cărau lemne și piatră din Păun în Iași. Apoi pe aici treceau chervanele cu mărfuri aduse din porturile Brăilei și Galaților. Pe aici treceau poștalioanele și nu în ultimul rând ctitorii Bârnovei cu suita lor. Se mai știe apoi că domnitorii care veneau de la Înalta Poartă cu firman de domnie se opreau aici
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
feudale, a ieșit din viața satului și s-a adăpostit în codru nu din înclinări criminale, ci din nevoia de a se apăra. (x) Se socoteau bucuroși dacă nu găseau împotrivire, și dacă-și puteau încărca prada cu ușurință, în chervanele lor, căutând grabnic drumul întoarcerii. PARTEA a IV-a (1937-1944) [KARLSBAD JURNAL 1937]* În tren, în noaptea de 20 spre 21 dechemvrie, am avut un vis. Scena ce mi se înfățișa părea o urmare la o întâmplare reală. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
confesiune în care băile apar, prin ochii mamei, drept ceva de ferească Sfântul! Zicându-i Zizinului, pe ungurește, Zajzon, dar într-o franțuzească foarte apropiată de zezon-ul tătânesu, Mateiu pare că dă o ultimă lovitură lumii în care călătoria cu chervanul era visul unei ierni întregi. Moravurile pare că se schimbaseră, sau cel puțin ruptura lui Mateiu cu obiceiurile și plăcerile bătrânești anunță o vârstă, socială și literară, când amantlâcurile de vacanță ajung păcate cu totul minore. Escapadele legitime și instituționalizate
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în spume și ochii împietriți de groază. Focul ca o materializare termică a energiei trepidante la care Bătrânul și călugărul fuseseră martori mistuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sale zglobii, numai rele, stricăciuni si belele. În extremitatea sudică a orașului, s-a înfiripat, tot ca urmare a unei saturații demografice, Podul Vadului care și-a luat numele de la vadul prin care trecea odinioară râul Prahova, olăcarii, surugii, chirigii, chervanele, căruțele și carele, negustorii și călătorii dar mai ales localnicii, spre Câmpina, Ploiești și Bucuresti, peste care s-a aruncat si podul cu pricina. Între Gura Beliei, la nord si Breaza de Sus, la sud, pe șesul neted, căruia localnicii
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Zâmbi compătimitor. Surghiunul nu era decât răzbunarea unui om bătrân care încă nu înțelegea că trebuia să renunțe la competiția cu mai tinerii săi concurenți. Marele Komandir ignora faptul că amara corecție a vârstei nu ține cont de gradele militare. Chervanul în care clucereasa îngrămădise scânduri pentru un pat, o saltea și două pilote, apoi hăinăraie, coșuri cu alimente, farfurii și o mică baterie de bucătărie înainta în goana celor patru cai, pe un drum pustiu, mărginit de câmpuri. Cuibărit între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pământ, ca și cele de porumb sau de floarea-soarelui deveniră curând adevărate mări verzi, cu valuri în mii de nuanțe. Aburoase, opaline, transparente, întunecate... Și acea curgere de pietre prețioase se revărsă dintr-odată peste firul drumului în torente mocirloase. Chervanul tresărea, tremura, scârțâia, se smucea din toate încheieturile. Iancu se și vedea luat de puhoi, cu totul naufragiat. Doar pocnetele biciului pe spinările cailor și înjurăturile vizitiului îi mai dădeau o oarecare încurajare. Închise ochii. Se strădui să-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Când vorbea despre bucate, Nicolae se simțea invadat de grație. Pocnea ușor din degete și se sălta pe vârfuri ca un dansator gata pregătit pentru a se lansa în ritmul unui dans. Nicolae îl însoțise până la marginea orașului, călărind lângă chervan. Acolo coborâseră amândoi și se îmbrățișaseră ca doi frați. Strâns, cu emoție, cu inimile bătând nebunește, cu o gramadă de vorbe spuse doar din priviri. În cruzimea acelei clipe de despărțire, se văzuse deodată copil ținut de mână de unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
unchiului său. Îi vorbea despre transformările apei, despre trecerea ei insidioasă din starea lichidă în cea solidă. „N-ai de ce să te temi. Ai încredere în alchimia iernii și vei pluti deasupra apelor precum Iisus.” Furtuna continua să bântuie câmpiile. Chervanul se umpluse de aburi reci. Frisonă și își adună poalele pelerinei peste genunchi. Gândul că s-ar putea pierde pentru totdeauna în acel potop își înfipsese deja colții în mintea lui. Încercă să-l ignore, dar o disperare mută, înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dinaintea lui și îl privea în ochi. „Vei trece și peste asta. Nu uita că ești un bărbat adevărat. Ba, mai mult chiar! Ești un boier adevărat. Nici nu pot să-ți spun cât sunt de mândră de tine, Iancule.” Chervanul se opri, în sfârșit, în curtea unui han. Câteva slugi speriate răsăriră în jur, gata să-l salte pe boier. Iancu se lăsă purtat de ele până în odaia prăpădită, cu pământ pe jos, și aruncă în căciulile lor câțiva bănuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau, pur și simplu, urmând trupul de șarpe format de care, birje și chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]