38 matches
-
politician rutinat care ar putea să se pronunțe competent într-un domeniu sau altul. Și de-abia că deschide gura spre a-și susține textul, că imediat este asaltat și frecat în fel și chip de către concurenții-invitați cu vechi ștate, chițibușari, palavragii, care prin zgomotul produs îl întrerup, de... invitatul special altădată nu mai vine. Și, cum toată lumea știe despre cine se face vorbirea, n-ar mai avea rost să-i numim și noi. În orice caz, subiectul este mai actual
„Translatorii” de serviciu by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296331_a_297660]
-
necesare traiului unui om obișnuit. Ce nu se găsea în băcăniile sătești se putea găsi în băcăniile din târgurile de tot felul. Dar venind mai în zilele noastre îmi amintesc niște întâmplări cu oameni care datorită unor întâmplări au devenit chițibușari! Un prieten al meu mai în vârstă care fusese normator o viață întreagă, în momentul ieșirii la pensie nu știa cu ce să-și ocupe timpul liber! Astfel că a început să întrebe în stânga și în dreapta cu ce se ocupă
CHIŢIBUŞURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1397661368.html [Corola-blog/BlogPost/347833_a_349162]
-
zile când era târg și începuse să aibă clienții săi fideli, astfel că în scurt timp își epuiza stocul de marfă și se întorcea cu un câștig minor, dar câștig. Îi făcea plăcere să facă asta. O altă categorie de chițibușari pot fi numiți și colecționarii de timbre, de cutii de chibrituri sau tot felul de etichete de la anumite obiecte sau chiar nasturi! Astfel se face că această chițibușărie devine un fel de pasiune, în termeni mai noi acel hoby al
CHIŢIBUŞURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_leonte_1397661368.html [Corola-blog/BlogPost/347833_a_349162]
-
-ar putea să vină pericolul. Pericolul este, în cazul de față întruchipat de însuși Jean Pericol - cum îl porecliseră ei pe inginerul Vișan - șeful tronsonului de drum la care lucrează și care e perceput printre muncitori, drept un tip ranchinos, chițibușar și neiertător, care părea că vânează greșeli, pentru a-și satisface plăcerea de a sancționa. Nea Marin era însă singurul care, atunci când vorbea despre el, nu-i utiliza, nici porecla, nici numele, ci, cel mai adesea, expresii de genul: știți
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Bancul_liviu_gogu_1339433486.html [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
generalul Filloti iar din partea filialei Ismail, doctorul N. Spălătașu. și iată-ne ajunși la inspecții și inspectori. De la Galați venise Ion Mihail, un om greoi, bine pregătit, inspector de când lumea, probabil inamovabil, trecut de 50 de ani, meticulos, chițibușar. Zicea continuu bine, bine, bine iar în procesul-verbal trecea mulțumitor sau binișor, binele fiind rar iar foarte bine inexitent. Era însă om de suflet. Petrișor era bolnav, eu făceam naveta la Bulgărica și era suficient pentru mâhnire și necaz de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu mai poate fi dus de nas și care știe în sfârșit să privească lucrurile în față", nu-i cumva domnul acela trist sau poate omul încă îndemânatic pe care-l întâlnim în fiecare dimineață în oglindă atunci când ne bărbierim: chițibușar, cărpănos, stors de vlagă înainte de vreme, prost plătit, econom, temător de viitor, îngrijorat de mărimea pensiei și de starea prostatei lui? Pare să existe, variabilă în funcție de temperament, o marjă de eroare dincoace de care, odată cu încetarea dereglărilor bunului-simț, demarajul matinal
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în războiul din 1915), octogenarul Saracco, apariție de pasăre exotică sculptată un nas enorm între doi ochi mici și foarte vii, priceput în a trage sforile din culise, reușind să devină șef de guvern la 82 de ani... Zanardelli, șiret, chițibușar: cu aspect exterior foarte neglijent cînd era președintele al Camerei, deputații pretindeau că la toaleta președinției, periile și pieptenii prinseseră pînze de păianjen... Partidul Conservator era condus de marchizul Rudini, tip de mare senior sicilian, cu barbă decorativă, monoclu, disprețuind
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tema abordată - opera dostoievskiana, care merită și astăzi multă atenție; în al doilea rînd, cartea m-a incitat la recitirea atît a unei bune părți din opera în cauză, cît și a unor tomuri de critică. Fiindcă nu sînt un chițibușar, daca apariția editorială cu pricina nu s-ar înseria altora a puzderie! -, din ultimii ani, vizînd teme importante și a unele a vînturînd o terminologie neologica "ultimul răcnet", dar avînd, vai, un conținut diluat, capabil să-i satisfacă pe inculți
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost. Un clown apărut parcă din literatura victoriană, unde scamatoriile lui erau porția de libertate (și, deseori, de adevăr...) permisă într-o lume de moraliști destul de încruntați, devine cronicarul, cam chițibușar, al schimbărilor (nu foarte evidente) din Amoc. Deși dezorganizată, "cojită", lumea acestui Amoc are structuri bine stabilite, care le mimează pe cele nouă cunoscute, din propria, mai mult sau mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o Academie, care-și ia
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
și trecem de formele mediat-publicitare ale lui Cornel Regman (singurul care, mă-nțelegi, are curajul de a lua taurul de coarne și a da cu el de pământ, fie ce-o fi), vom avea câteva surprize plăcute. Criticul caustic și chițibușar se dovedește, adesea, un meseriaș al analizei de text, un cititor pertinent, profesionist, puțin învechit sub raportul concepției despre roman, dar întru totul creditabil în mai multe comentarii. Făcând abstracție de textul encomiastic despre Geo Bogza, care sună rău, de
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
real ar fi cam de zece ori pe atît), toate textele, selectate cu exigență, sînt pasionante, nimic nu poate fi sărit sau citit în diagonală, prezentarea grafică și acuratețea tipografică sînt excepționale. Nu credem că ar putea cineva, oricît de chițibușar, să ne contrazică: Lettre e, într-un fel, pentru cititorii români de azi, ceea ce era Secolul 20 pentru cei din anii '70 și mai mult decît atît fiindcă, în absența cenzurii, poate să ne țină la curent nu doar cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17310_a_18635]
-
cînd vezi cum Kogălniceanu e considerat un tiran nerușinat, dornic să umilească subalternii și avid de a se înconjura numai de nulități, nu ai cum să nu resimți antipatia pe care grecul o pune în cuvinte. Iată portretul lui Kogălniceanu: „chițibușar, nerușinat, certăreț în afaceri, șarlatan politic și posedă un fond de răutate care îl îndeamnă să se distingă prin înclinația de a face rău de dragul de a-l face.“ (p. 316) La o asemenea șarjă de epitete ucigătoare, orice încercare
Prevaricatorul Emerit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2598_a_3923]
-
evazive, însemnările acoperă, discret, o dramă: mutarea (nu de bună voie...) la bloc. Traiul "la etaj" are două, aparent contradictorii, coordonate: graba și zvonurile. Aici, oamenii dau zor din motive foarte clare. De pildă, se răcesc clătitele. Și glosează, cam chițibușar, autorul: "Graba mea e și ea foarte rațională și corectă: mi se împuținează timpul și aș vrea să mai scot la capăt măcar una, două din cărțile pe care le tot port în mine. Dar Timotei, sigur, nu la acest
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
poveste, ci mai multe, cîrmite din una în alta, prin lanțul bine cunoscut al scurtelor atingeri întîmplătoare. Pe fiecare dintre ele ai putea-o, în fond, desprinde și istorisi. Cu toate astea, să povestești romanul e, pentru cititorul nu tocmai chițibușar, o întreprindere dificilă. Fiindcă un anonim (Anonymus Notarius dedat la cronică de burg? Nu știm...) risipește amănunte peste amănunte, vede tot, notează ce-i convine, trage sforile, dă cuvîntul, schimbă persoana (la) care vorbește și stilul, într-o cuceritoare devălmășie
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
ale călăilor de ieri, nu facem decât să scurtăm drumul dintre boală și moarte. Nu mă surprind veninul și resentimentul ce însoțesc adoptarea de către Traian Băsescu a Raportului final al Comisiei Tismăneanu ca document al statului român. Tot felul de chițibușari frustrați - nu fără legătură cu ideologia comunistă, pe care au sprijinit-o în forme mai mult sau mai puțin vizibile - și-au pus ochelarii de savanți și emit decrete care, dacă n-ar fi sinistre, ar fi de-un comic
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
și care ar dovedi, nici mai mult nici mai puțin, că "dl. Manolescu nu are noțiunea termenilor". Intrigat, Cronicarul s-a apucat să-l citească pe dl. prof. univ. dr. arh., luând act pe această cale de strădania unui impenitent chițibușar, mobilizat, pe deasupra, și de o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia veche
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș": "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă". Opac în fața stilului figurat, criticul lui N. Manolescu este și chițibușar, cum spuneam, legându-se de fleacuri. Când undeva vorbește despre "splendoarea icebergurilor", prof. univ. dr. arh. ricanează: "Dacă N. M. ține morțiș să-l scrie în forma lui originală, engleză, "iceberg" atunci ar fi trebuit să-l scrie astfel: Ťiceberg-urilorť
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
obligă, orice-ai face, s-o iei în seamă. Pe modelul, care nu începe, nici pe departe, cu această carte, al echilibrelor mereu instabile dintre "canon" și "reacțiune", concluzia e, de multă vreme, aceeași: "nemulțumiții pentru totdeauna", privind cu ochi chițibușar au, într-o situație anume, dreptul la primul (și ultimul...) cuvînt. Atunci cînd critica lor nu are vanitatea sterilă a unui loisir intelectual, cînd, altfel spus, nu agită apele doar pentru plăcerea gratuită de-a incomoda. Se cade să vorbească
Id și identitate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11900_a_13225]
-
ton de surprindere că universitarul american "a produs un text dezolant") și tabăra pro-Judt (limbaj contondent, ton agresiv, atitudine violentă). Nu mai e cazul să amintim din care tabără a făcut parte dl Iorgulescu însuși, politicosul, ironicul și academicul nostru chițibușar. * În numărul pe august al revistei băcăuane Ateneu, dl Al. Călinescu vine cu cîteva interesante opinii (la rubrica Proximități, despre cartea dlui V. Tismăneanu de la Polirom Scrisori din Washington. Tot acolo dl Tudor Opriș consacră un amplu comentariu recuperator dlui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14838_a_16163]
-
Tudorel Urian La prima vedere, eseurile din volumul Reflecții filologice, al cunoscutului lingvist și stilistician I. Funeriu, par a fi creația unui mare chițibușar. Cand sunt tot mai mulți cei care anunța apocaliptic moartea cărții, cel puțin în forma ei tradițională, maneliștii ocupă prima scenă lirica a țării, iar bătăturilor din talpă unui fotbalist li se acordă mai multă atenție mediatică decât, să zicem
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
capul lui! Nu se înțelege dacă masacrarea elitelor naționale s-a produs la ordinul Kremlinului și, sub aceeași pulpană, regimul lui Dej & Co a îngăduit supraviețuirea unui anumit procent - cum ar fi revenit de pe urma faimosului târg între uncle Joe și chițibușarul Winnie - sau a fost o inițiativă a locului, bine văzută la matcă, și atât. Niciodată nu vom ști dacă lui Dej i-a părut rău după cei sacrificați întru reușita comunizării României, ori, dimpotrivă a regretat și mâna de inși
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
cu care se distrează literatura: femeia tînără, stîngace, mioapă (dezinvoltă și cuceritoare ar fi fost prea banal...) care-și asaltează, în repetiții fără partener, idolul ieșit dintre cărți, crai de dughene vieux livres. Probabil, profesor de literatură. Zelul unui narator chițibușar învîrte scenarii după scenarii, unele care merg, altele nu: Intrați în viermuiala pieței, privirea mi-a fost reținută de vrafurile de crizanteme vineții (vor reveni, ca pușca, în ultima scenă, că nu degeaba sîntem la Cehov - n.m.), pe care o
Femina by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10572_a_11897]
-
sînt sigur că o să treacă. — Eu cred că o să treacă. Poliția din Gaitsville nu va coopera la crima dublă Englekling, iar coloratul ăla de la Quentin nu are nici o valoare ca martor. Poligraful lui pare valabil, dar avocatul lui este un chițibușar fără scrupule, interesat doar să-și scoată clientul din... — Domnule, lăsînd la o parte toate astea, eu nu cred că oamenii pe care i-am ucis au provocat Nite Owl și... — Nu mă Întrerupe! Și să nu-mi spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
soare. Madeleine se ocupa de barele de protecție, iar eu de faruri. Lustruitul cu piele de căprioară venea la sfîrșit, ca o răsplată. Mi-a plăcut Întotdeauna să ating, să manevrez, să strîng În pumn pielea de căprioară. Bunicul era chițibușar, nu voiam să ne spună că dăduserăm rasol. Avea obiceiul să bombardeze cu scrisori Ministerul Apărării pentru a semnala inexactitățile din hărțile de Stat-Major care indicau drumuri carosabile inexistente. Toată familia respira ușurată cînd pleca. Seara, Împreună cu surorile mele, așteptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a afirmat că și eu sunt de aceeași părere despre hoția-escrocherie a ghinionistei noastre afaceri. Dimpotrivă, a existat o convingere deplină de ambele părți și, deși, poate, Cebarov este un mare potlogar, în această chestiune nu apare decât ca un chițibușar, un uricar, un cârpaci. A sperat să facă avere în calitate de avocat și calculul lui n-a fost doar fin și dibaci, dar și foarte sigur: se baza pe ușurința prințului de a da bani, pe sentimentul lui de recunoștință respectuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]