229 matches
-
di sé stessi în un rinvio senza fine ad un giorno în realtà improrogabilmente diverso e di mutamento del proprio cammino.La differenza tra îl bene e îl male și situa esattamente nell'intorpidimento della verità, che fugacemente s'intravede chiara, inseguibile, afferrabile un po' ovunque, nonostante rimanga sempre ottusamente indistinguibile e sfuggente. Esattamente perché "altrove": și tratta di un qualsiasi ovunque che și radicalizza purché non sia în Cristo, appunto un qualsivoglia altrove fuorché în Dio. Perciò non potrebbe avere
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
di erfassen) nella sua illimitatezza, sebbene differenziabile nelle molteplicità del senso e nelle variabilità del tempo e delle sue interpretazioni. Ogni metamorfosi ha îl suo tempo che non muta mai e che resta appeso a quella linea che s'intravede chiara e pulita all'orizzonte, luce che sgorga dalla volontà di amore al vertice di questa terra nell'attimo stesso în cui îl cielo pare unirsi a essa. Quella stessa luce, però, percepisce pur sempre qualcos'altro quasi ignorato, che aveva
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
storico francese Stephane Courtois, se egli și considerasse un dissidente o un oppositore del regime comunistă, Kadare risponde: "Con la parolă "dissidente" sono state fatte speculazioni pesanti în tutto l'ex impero comunistă. Una specie di scambio alcune volte non chiaro. I criteri sono stați spesso vaghi. În Albania, come ovunque, uno dei criteri è stată la prigione. Mă în questo mondo confuso, anche la prigione non è stată un argomento credibile. Veniva certo messa în prigione gente meravigliosa, di spirito
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la catalogul expoziției Brâncuși din 1926 de la Brummer Gallery, de reproducerea articolului lui Eugenio Montale, Visita al bisbetico Brâncuși detto "Fidia senza l'aneddoto", apărut în numărul din 1 mai 1953 al cotidianului "Corriere della Serra", si de traducerea Annei Chiara Cimoli a articolului lui Henri-Pierre Roché, Souvenirs sur Brâncuși, publicat în numărul 29 din mai 1957 al revistei pariziene "L'Oeil". În prezentarea editorului se menționează: "La Paris, unde ajunge în 1904, Brâncuși participa la mișcările avangardiste, îi frecventează pe
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
cu "revoluția" care se petrecea în URSS), filmul lui Bellocchio se bazează pe o carte (romanul Prizonierul de Anna Laura Braghetti), nu strict pe fapte reale. Contextul istoric e clar marcat, dar apar și erori - imaginile cu Stalin din fanteziile Chiarei: brigatisti îl venerau pe Lenin, dar îl detestau pe Stalin din cauza birocrației și a oligarhiei care nu se conformau deloc ideii de putere a maselor. Plasându-se deci între realitate și ficțiune, Bellocchio se concentrează pe viața pe care o
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
familia sau prietenii (doar unul nu mai rezistă și se duce să-și viziteze iubita), iar presiunea publică le parvine doar prin intermediul televizorului. Singura care nu împărtășește prizonieratul (care pentru cei trei e autoimpus, dar involuntar pentru Aldo Moro) este Chiara (Maya Sansa), care-și păstrează slujba de bibliotecară și care e supusă deopotrivă tensiunilor din afara (vânătoarea de vrăjitoare care se soldează cu arestarea unui coleg care scrisese un scenariu despre răpirea politicianului) și dinăuntrul apartamentului. Filmul adoptă perspectiva ei pentru
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
face decât să gătească și să spele, nu pare să aibă dreptul celorlalți de a conversa cu Moro) și nu atât de inflexibilă ideologic ca ceilalți. Aici mi se pare că deslușesc o slăbiciune a filmului: tocmai datorită preponderenței perspectivei Chiarei, cele trei personaje masculine sunt relativ inconsistente: observi că sunt îndopați cu Marx, Lenin etc., vezi că așteaptă cu sufletul la gură catalizarea maselor și acceptarea condițiilor de către oficiali pentru a-l elibera pe politician, dar nu le înțelegi resorturile
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
acest titlu. Lungmetrajul este excelent, chiar dacă inegal, filmat: se trece de la un montaj eliptic, destul de rapid (filmul începe cu achiziționarea apartamentului), la unul lent, dar nu liniar - segmentat de imaginile de la televizor, care funcționează în dauna climaxului, și de fanteziile Chiarei, marcate muzical - în care prevalentă e compoziția cadrelor, jocul de lumini postrenascentist sugerând dubla detenție (cea ideologică, a teroriștilor și cea factuală, a politicianului). Oricum, dincolo de defectul pe care l-am menționat, filmul merită cu prisosință Premiul pentru cel mai
Retrospectivă "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12386_a_13711]
-
delle religioni" și-a propus să prezinte într-o abordare normală, ce pare astăzi aproape imposibil de conceput în "cazul Eliade", întrepătrunderea vârstelor biologice cu etapele vieții intelectuale, Pietro Angelini neomițând ceea ce numește, cu ironie abia disimulată, "il suo poco chiaro passato rumeno" (prea puțin limpedele său trecut românesc). Acesta este, de pildă, invocat și interpretat - fără intenții agresiv minimalizatoare - numai în scopul definirii contextului complex al îndelungatei elaborări și al controversatei receptări în Occident a Tratatului de istorie a religiilor
Moștenirea lui Mircea Eliade by Monica Joita () [Corola-journal/Imaginative/11634_a_12959]
-
căprui" - Claraîntâiaadouatreia, Cesar se refuză încadrării imediate, se disipează în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
în diferite ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
ipostaze. Dominant rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
rămâne însă spiritul malefic care eșuează în căutarea obsesivă a completitudinii prin însuși natura sa distructivă, singura care se sustrage și are intuiția (chiar viziunea) răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
marionetă pe scena istoriei avînd că partenera de suferință o gingașa Barbora Bobulova; Moretti însuși intersectîndu-si pașii cu Jennifer Beals și Alexander Rockwell; veteranii Jeanne Moreau și Marcello Mastroianni amfitrioni pentru mai tinerii colegi Fanny Ardant, Sophie Marceau, Irene Jacob, Chiara Caselli, Ines Sastre și Jean Reno, Peter Weller, Vincent Perez, Kim Rossi Stuart într-un voiaj de-a dreptul inițiatic coordonat de John Malkovich, un dublu alter-ego regizoral și - bineînțeles - Thandie Newton și David Thewlis care-și anima personajele înflăcărate
Zilele filmului italian by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17851_a_19176]
-
Mihail Sorbul, 12. 04, ora 18; „Jucătoarea de cărți“ de Dimitris Psatas, 13. 04, ora 18. Teatrul de Marionete: „Prâslea cel voinic și merele de aur“, 13. 04, ora 11. Filarmonica de Stat: Recital de vioară și pian - susținut de Chiara Morandi (Italia) și Dario Bonuccelli (Italia), 16. 04, ora 19 (Palatul Cultural). Expoziții Muzeul Banatului: Expoziție personală Ștefan Popa Popa’s; „Fauna și flora Banatului“; „Istoria Castelului Huniade“; „Autografe celebre“ - colecția Corneliu Vadim Tudor (10-17; luni, închis); Secția de etnografie
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
aproape de atmosfera filmului și sentimentul personajelor” - s-a explicat Moretti care-l aruncă pe ezitantul Papă, într-un mediu de histrioni ce pregătesc un spectacol cu "Pecarusul". Dar pedalând prea mult pe autorul Pescărușului își subliniază prea mult ideea (care chiara că, nu era cea mai fericită), revine prea insistent și anevoios,.citează prea mult din textul clasicului și pierde controlul filmului. Și ce film mare începuse...
BA-L AVEM, BA NU-L AVEM! - corespondenţă specială de Tudor Caranfil, care analizează filmul HABEMUS PAPAM () [Corola-journal/Journalistic/26452_a_27777]
-
mai buni soliști, grație sistemului de televoting prin care au fost desemnați câștigătorii. Primul loc a revenit Greciei, prin concurenta Helena Paparizou care a interpretat melodia „My Number One”, în timp ce pe locul al doilea s-a clasat Malta, reprezentată de Chiara, care a cântat piesa „Angel”. Aflată la cea de-a șaptea participare, România a ocupat locul trei și a obținut cel mai bun punctaj de până acum, prin Luminița Anghel și trupa Sistem, care au interpretat piesa „Let Me Try
Agenda2006-01-06-mai () [Corola-journal/Journalistic/284591_a_285920]
-
victimiză față de șa de către Parlamentul României. Acesta a reluat ideea că în mod normal ar trebui să iasă mai mulți alegători după refacerea listelor electorale. "Guvernul este într-o oareșcare belea", a spus Băsescu. Am văzut foarte mulți analiști, unii chiari profesori, foarte mulți ziariști, pricepuți de altfel, care preiau insistent instrucțiunile pe care le preiau prin Vocea Rusiei. Este lamentabil, dar în același timp educativ Aș vrea să adresez o rugăminte comentatorilor, pentru că au responsabilitatea respectării adevărului și a legilor
Traian Băsescu: Guvernul este într-o oareşcare belea () [Corola-journal/Journalistic/43130_a_44455]
-
afirmate: Isabelle Nières, Denise Escarpit, Francis Marcoin, Michel Manson, Mona Ozouf, Jacq Zipes, Sophie van des Linden, Maria Nicolajeva, Perry Nodelman, Pierre Bruno, Isabelle Cani, Florence Gaiotti, Hans Eino Ewers, Suzanne Pouliot, Noëlle Sori, Roberta Pederzoli, Elena Paruola, Riitta Oittinen, Chiara Elefante, Elena di Giovanni, Sandra Beckett, Catherine d’Humières, Nelly Chabrol Gagne, Gilles Brugères, Fernando Azevedo etc. Un loc deosebit acordă autorul noțiunilor de videosferă, de imaginar ludic și de carte-obiect, de literatură transgenerațională, mediologie, termeni necesari pentru a putea
Despre joc, copii, cărți și traducerea lor la ora mondializării by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4479_a_5804]
-
filozofie, care o acuză pe nedrept că i-a furat broșa, cîinele pișăcios al acesteia exultă într-o veselie tîmpă. Vocile din spatele personajelor sunt, de asemenea, importante, accentele oferă balansul în care putem regăsi căldura umană sau dimpotrivă isteria, iar Chiara Mastroiani chiar falsează pentru mai multă autenticitate. Povestea se oprește în 1994, momentul în care Marjane Satrapi părăsește Iranul cu destinația Paris. Parte autobiografică, dar fără a cădea în documentarism, povestea are acel cri du coeur care te emoționează, care
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
este Încadrată În sfera activităților legale. Acest fapt nu Înseamnă Însă că ea nu mai există. Dimpotrivă, serviciile prostituatelor sunt mult mai accesibile decât s-ar putea crede, acest lucru datorându-se În mare măsură vizibilității frapante (Împinsă până la transparență, chiară a ,,ofertelor” de profil, promovate În cele mai diverse medii și ipostaze, de la clasicul trotuar la anunțuri explicite publicate În ziare sau pe site-uri special destinate acestui scop. Cu toate acestea, din punctul de vedere al statisticilor puse la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
prin cartea sa Danubio (1986), tradusă și în limba română de Adrian Niculescu în 1996 sub titlul Danubius. Pentru această carte i se acordă premiul Bagutta, iar în 1997 premiul Strega pentru romanul Microcosmi. I s-au mai decernat premiile Chiara, Giuseppe Acerbi, Premiul special pentru eseistică. Amintim câteva titluri din acest ultim domeniu: L'anello di Clarisse, Utopia e disincanto, Alfabeti. Magris a fost senator în Parlamentul Italiei între anii 1994 și 1996. Alla cieca, romanul publicat în 2005, tradus
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
a ajunge în învățământ și de a putea să se dedice scrisului, l-au deprins cu truda, l-au învățat să nu se dea bătut, să privească mereu mai departe. Marele noroc al vieții lui s-a numit Ann de Chiara, soția lui catolică, de origine italiană, care l-a secondat până la sfârșit și a înțeles că trebuie să-și asume partea ei din răbdarea și din meticulozitatea indispensabile pentru edificarea operei omului iubit. Nu l-a părăsit nici măcar atunci când repetatele
Viață modelată de operă (2) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6008_a_7333]
-
--- Inventivul Ev Mediu Istoricul italian Chiara Frugoni a scris o carte despre invențiile medievale. Nu puține și mai deloc cunoscute de moderni, care au aroganța propriilor invenții, acestea aparțin tuturor domeniilor și merg de la nasturi și furculiță la ochelari și la „implementarea” cifrelor arabe. Și, dacă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
și îmbujorându-i obrajii palizi și supți de pe urma postului, ai predecesorului, totul după gustul american contemporan. Lăsăm la o parte detaliul că actualul Moș Crăciun poartă costumul cu pricina cu mult înainte de a exista Coca-Cola. Presupunem că alte observații ale Chiarei Frugoni sunt valabile, dat fiind faptul că traducerea franceză e prefațată de Jacques Le Goff, cel mai mare specialist în Evul Mediu timpuriu, ceea ce constituie o poliță de asigurare științifică demnă de luat în considerare. Să ne amintim că în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]