193 matches
-
ar mira foarte mult, că de-atâta vreme întâmplarea le-a făcut festa. N-a fost încă definitiv acel gata care să le transforme soarta să-i apropie sau să-i îndepărteze să le iasă în față și amintindu-le chicotul să se dea la o parte. Semne, indicii au fost. Si ce dacă nu erau clare. Poate acum trei ani sau marțea trecută o frunză le-a zburat de pe un umăr pe altul? A fost și ceva pierdut care se
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
ei șoareci decalcifiați de iarnă/ omătul pe tufe un cîrd de rechini/ sub dud se-auzea geamătul/ unei bătrîne rapida alterare și aburire/ a cuvintelor/ Picioarele în sandalele tatălui nostru măcinate de două veri/ anterioare oasele de sidef scoteau mici chicote voluptăți/ pentru care timpul nu are dimensiuni// ninge "cum illo tempore"/ printr-un labirint imaculat cu chipul necuprins în încruntările/ zilei ce începea/ un vers medieval dezvinovățindu-se: "n-am nici o vină n-am"/ expediția mea pe cei zece metri
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
argumentația fiindcă ar fi redundant și mă abțin să dau exemple, căci ar însemna să scriu sau să rescriu o carte. Mă opresc deocamdată doar la două incidente, mult prea "anodine" spre a nu da de gîndit. în Cei 45, Chicot, un raisonneur prin excelență, este mesagerul unui rege pe lîngă alt rege. Cei doi sînt dușmani de moarte, iar scrisoarea e menită să rănească. însă îi poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Cei doi sînt dușmani de moarte, iar scrisoarea e menită să rănească. însă îi poate fi fatală și ambasadorului, conștient că drumul e ticsit de vînători de capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face apariția în romanul Celor patruzeci și cinci. El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
El se materializează ca o voce în semiîntuneric, într-o noapte fără somn a regelui Henric al III-lea, căruia îi întrerupe un solilocviu despre moarte, viermi și solitudine. Iar acesta îl ia, firesc, drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în scena următoare, cînd rupe sigiliul și-și apropriază, indiscret, scrisoarea, Chicot se face responsabil de un viol
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
drept mort, drept o fantomă. Ceea ce Chicot nu neagă, dar nici nu confirmă. Lasă să plutească dubiul, căci strigoii țin de două lumi, însă nu aparțin nici uneia cu totul. în scena următoare, cînd rupe sigiliul și-și apropriază, indiscret, scrisoarea, Chicot se face responsabil de un viol - al corespondenței! - deci de un asasinat in nuce. Și, desigur, o scrisoare omorîtă de un spectru poate fi transpusă numai într-o limbă moartă. Sau aproape moartă, tot ca și tălmaciul. Căci latina nu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
sărată. - Îmi amintești de copilărie! Am împărțit-o mereu împreună! De asta te iubesc eu pe tine. Ești surioara mea! - Știiiiu! Întrebasem și eu, așa, într-o doară... Mă plictisesc rău de tot, Talestri... E plictiseală mareee pe barca asta! Chicotele fetelor se auziră, se pare, și în alt colț al corabiei. - Talestriiii! se auzi vocea Climenei. Te distrezi fără mine? Talestri privi uimită printre ochiurile plasei, orbită de razele soarelui. Nu înțelegea această ieșire a amazoanei sale. Era obișnuită să
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
de bucurie, dar și de tristețea că, parcă-parcă, nu de tot, dar un pic tot ne pierde. Cînd suntem deja, de tot plecați de acasă, se împrietenește cu așteptarea. Ne așteaptă să umplem iar casa de gălăgie, de voci, de chicote, de râs. De multe ori, venim, dar se întîmplă, adesea, și să nu venim. Și-atunci, se uită lung la cozonacii pe care i-a pregătit pentru noi, la prăjitura noastră preferată, dar nu ne reproșează nimic. Sigur am avut
Am voie să fiu puţin siropoasă de 8 Martie? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20349_a_21674]
-
în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O MURITOARE VIE Odată de-aș putea s-aleg Dintre-nsorit și nori, Eu aș alege zori, Deschise la culoare Și picurate-n mare, Zori bleumarin și vii Și chicot de copii, Iubiți De-ai lor parinți, Așa ca în străbuni, Cu acea iubire, care naște oameni buni, Aș mai alege vant, Ca el, așa, pe rând, Să ducă-n depărtare Tot ce-i urât sau moare, S-alunge din
O MURITOARE VIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380133_a_381462]
-
minți? Tăceai ca și cum ai fi fost pur ca un crin, și-ți făceai afacerile, pe la spatele meu - N-o lua și tu chiar așa... - Dar cum? Cuuum?! tunase vocea lui Vadim. Tăcerea din cameră era tocată mărunt dinspre televizor, de chicotele unei reclame. Scrumiera lui Florin se umpluse de mucuri de țigară. Vadim dădu pe gât restul paharului și-și lăsă capul pe pernă, ca și cum vorbele rostite l-ar fi secat de energie. - Poate că ai dreptate și am greșit și
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un chicot de alint... Hliboceanu o privea reținut. Ia să vedem noi cum îl hrănim pe voinicul ista, care nu vrea să vorbească cu gospodina casei și pace. A tras măsuța aproape. I-a ridicat perna. S-a așezat pe marginea patului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
peste parbriz. Mânios, el a pornit girofarul și a tușit scurt din sirenă, iar acest ritual masculin de etalare a puterii a avut, ca mai mereu În astfel de situații, succes deplin: bambina i-a răspuns, În sfârșit, printr-un chicot delicat de ambreiaj. Sigur pe izbândă, Fauvé s-a apropiat agale, polițienește, În timp ce-o măsura pe necunoscută din pneuri până-n vârful antenei. Tocmai ajunsese lângă portiera ei, suficient de aproape pentru a-i simți parfumul delicat, când Alfina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
când o învăluia câte un miros de chiftele. Se gândea cu plăcere la masa de prânz când soarele în plină putere îi va dogori obrajii iar ea va mesteca alene parcă dorind să-și prelungească starea. De peste tot se aud chicote, vorbe, realitatea Carminei devine confuză, abia rezistă dorinței de a se încovrigi ca un câine în iarba prăfuită de sub un butuc, să doarmă, să doarmă și atât. De îndată ce pătrundea în vie decorul se schimba. Era mai mult aer, puteai privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC ca fiind o «nimfomanăă. L-am întrebat pe autor dacă a avut de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
că doar nu-s popă. Ne-am bucura dacă ne-ai chema la nunta ta. Frumoasă ești, bună de măritiș ești, nu rămâne decât să spui „da” - a răspuns profesorul privind amuzat la Gruia. În jur s-au auzit discrete chicote de râs... Fata a lăsat privirea În jos, roșindu-se până În albul ochilor. ― Hai, Stăncuțo, fii cuminte. N-am vrut să te supăr - a vorbit profesorul, mângâind-o pe frunte părintește... Când au ieșit din ultimul salon, profesorul s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu Fusako. S-au așezat pe o canapea din piele de lângă perete. Shigekuni era îmbrăcat în uniforma de școală, iar Fusako purta un chimono elegant. Când s-au dumirit că nu-s decât ei doi, au părut oarecum stingheriți și chicotele fetei au încetat. Shigekuni ar fi vrut să-i arate un album cu fotografii, dar, din păcate, n-avea unul la îndemână. Colac peste pupăză, Fusako devenise brusc neliniștită. Până atunci, lui Honda nu-i plăcuse în mod deosebit, din pricina
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
unor perechi filme de porno, se scorojește și ruginește, au mai rămas pe ea literele JUTOR și, dedesubt, SALV - rămășițe haotice ale unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua închisă la culoare, cu șușoteli, chicote și mâini înlănțuite, țin tot de istorie. AJUTOR SALVEAZ|-M|. În foaier exista un fel de havuz maur, pe apa zglobie săltau lumini colorate. Magazinul de muzică Chords ’n’ Records pe care îl ținea Ollie Fosnacht cu douăzeci de ani
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
pe seama filosofiei există un fond de alterare bufonerească cu efect micșorător. Sînt teme care nu pot fi tratate umoristic fără să le terfelești. Viața, cu echivocurile ei esențiale, și universul, cu tainele lui nelămurite, sînt realități care nu încurajează defel chicotele de bîlci și amuzamentele de clovni. Cum să izbucnești în rîs în fața cerului acoperit de stele? Cum să zîmbești măcar în fața intuițiilor geniale ale unei minți ca acea a lui Kant? E totuna cu a spune că normele veseliei nu
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
ne eliberăm de teama de a privi în lăuntrul nostru, în abisurile noastre ? M.L.C. Sunt convinsă că, dacă există așa-zisul "duh al mortului", care mai rămâne o vreme printre noi, privindu-și propria înmormântare, Mozart ar fi avut un chicot de râs: "ia te uită, ce frumoasă înscenare! Dar nu ei au făcut-o! Eu am făcut-o!" I-a plăcut să glumească, să se travestească și cred că atunci era travestit într-unul dintre cei doi-trei care-l duceau
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
învârteau o margaretă între dinți. Se simți ridicol cum stătea așa cu armura pe el și începu să meargă printre cele două oștiri de margarete rotitoare, salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să văd vistieria! zise scurt Vodă de cum apăru Ximachi. — Cum dorește Măria-Ta - răspunse înclinându-se vicleanul venetic. Pe-aici, rogu-vă. O apucă pe un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș sfătui pe Măria-Ta să intre - zise-ncet Ximachi. Aici stă trimisul Porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai făcea și crucea într-un fel aparte, cu pioșienie, cu ochii închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au auzit imediat niște chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-a privit pe toți cu ochii lui mirați de pasăre. Supraveghetorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
închiși, aplecându-se ca un actor și dându-și apoi capul pe spate pentru a privi în extaz icoana atârnată pe peretele clasei. S-au auzit imediat niște chicote, căci toți bănuiau că Egorov glumește. Bănuiala a devenit certitudine când chicotele izolate s-au contropit într-un hohot de râs general. Iag și-a întrerupt rugăciunea și ne-a privit pe toți cu ochii lui mirați de pasăre. Supraveghetorul clasei și-a ieșit din fire și a început să urle la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
l-am întrebat arătându-i-l cu degetul. — Da. — În cazul ăsta credeam că poți să vezi tot atât de bine și că n-am chef de tovărășia ta. — Mărturisesc că am bănuit acest lucru. N-am putut să-mi stăpânesc un chicot, de râs. E unul din defectele mele că nu pot antipatiza total o persoană care mă face să râd. Dar mi-am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]