9 matches
-
fete ca fiind plictisitoare. Micul Meu Ponei a fost unul dintre jucăriile ei preferate din copilărie, dar a fost dezamăgită că imaginația ei de atunci nu avea nicio legătură cu desenul animat, unde personajele aveau "petreceri de ceai fără sfâșit, chicotit încontinuu și învingând răufăcătorii fie prin vorba bună, fie prin plâns". Având șansă de a lucra la "Micul Meu Ponei" a vrut să dovedească că "desenele pentru fete nu trebuie să fie ultra-drăgălașe și scumpele". Pentru a face asta, a
Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/325017_a_326346]
-
privire aprinsă și bărbuță neagră, conturând fin un obraz palid, împinse aminul până la pierderea răsuflării și, cu un pas sprinten, dispăru în spatele iconostasului. Slujba se terminase. Îndreptându-și spatele cu un suspin de ușurare, elevele se puseră pe șușotit și chicotit. Directoarea se închină pioasă și trecu printre rânduri. Abia ieșise din capelă, că supraveghetoarele luară poziție ca să împiedice busculada și manifestările zgomotoase între aceste ziduri sfinte. Doamna Dunin, superioara, se apropie de Gabriela care, ca elevă în ultima clasă, ajuta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cuvânt înscris în medalioanele de veche zidărie de deasupra fiecărui geam rotund : QUILIBREX... Într-adevăr, toți am zburat, purtați pe brațe de zei și giganți, ridicați în tavan și dați tumba prin aer, aruncați de la unul la altul pe când râdeam chicotit ca niște gnomi, și toți am păstrat levitația primei copilării în memoria nervilor și-a mușchilor noștri. Doar că eu mai am în memorie, fără să înțeleg de când și-n ce fel, configurația exactă-a orașului, căci visul meu cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate tonurile: grav, rugător, disprețuitor, avertizator, îngrozit, iubitor, gemut, urlat, șăgalnic, scandat multiplu, șoptit, chicotit, etc. cum se mai poate imagina. De sute de ori, suprapus: Mitică! La un moment dat rumoarea se oprește, eventual la un fluier pătrunzator de vardist. Cineva întreabă: Bine, frate... Dar la urma urmei... Mitică și mai cum? -Ajunge atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și o tăie prin partea de nord a orașului, unde nu era nimeni pe străzi În afară de el, zăpadă și becurile de la iluminatul public. Muzica de la radio se preschimbă-n tăcere. După o pauză de cam zece secunde, urmată de scuze chicotite, Începură știrile. Încă mai transmiteau semnalmentele lui Martin Strichen, avertizându-i pe toți să fie atenți. Chiar dacă era mort. Până să ajungă Logan Înapoi la Queen Street, ceasul Își străbătuse fericit drumul până la zece și jumătate. Abandonă mașina În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
A venit mașina să ne ia. Fii atentă, te mai sun curând... Stai ! spun repede. Freya, înainte să închizi, zi-mi și mie ce naiba i-ai spus lui Trish despre ambasadorul Spaniei ? Și despre Mansion House ? — A, chestia aia. Râde chicotit. Păi a început să-mi pună tot felul de întrebări, așa că m-am gândit că e mai bine să inventez câte ceva. I-a zis că știi să împăturești șervetele ca într-o scenă din Lacul lebedelor... că știi să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mi-am aprins o țigară ca să-mi acord un mic răgaz. Nu prea știam cum să-mi abordez misiunea. Frazele pline de elocință pe care le pregătisem, patetice sau indignate, păreau cu totul deplasate aici, pe Avenue de Clichy. Deodată chicotit: — Groaznică sarcina asta a dumitale, nu? — Mde, nu prea știu, i-am răspuns. — Păi uite ce e, dă-i drumul, ca să scapi de ea, și pe urmă putem să avem și noi o seară agreabilă și distractivă. Am șovăit. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după ce s-a dat stingerea! Ia, gata cu hihăila asta neobrăzată! ne luă Hugo la rost, întorcându-se cu o altă sticlă de șampanie. Devenind dintr-odată prudent, își plimbă privirile de la mine la Violet și apoi la Janey. —De ce chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și demonul sta singur sub ceasul de pe zid." Trecând prin văile tulburi ale vieții, existența capătă aspectul vânătorii. Poetul este un izolat în această lume în care drumurile confraților sunt ocolite: "Veniți în urmă, de pâslă și piatră,/ Șoptiți, hohotiți, chicotiți sau tăceți./ În vreme ce gura mea latră". Intrarea în nemurire presupun o luptă cumplită: "A mia oară poarta mi s-a făcut de gheață,/ A mia oară caii mi-au înghețat în grajd,/ Mă scoți ca pe-o epavă de os
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]