31 matches
-
ce ți ard trupul pe rugul poftelor definite de a crea plăceri infinite, care să te satisfacă și care ți atacă ființa interioară încercând să o des¬poaie de haina ce o acoperă și o apără. Acest cod hormonal des¬chide o ușă de care habar n am ce secrete deține și de unde legile de coordonare îi vine, dar din experiență am aflat că el m a orien¬tat spre o persoană anume care are ceva, care ca un magnet mira
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 by http://confluente.ro/Drmircea_pavel_morariu_plane_al_florin_tene_1372401304.html [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
Sonnet 57 William Shakespeare Being your slave, what should I do but tend Upon the hours and times of your deșire? I have no precious time at all to spend, Nor services to do, till you require. Nor dare I chide the world without end hour Whilst I, my sovereign, watch the clock for you, Nor think the bitterness of absence sour When you have bid your servant once adieu. Nor dare I question with my jealous thought Where you may
SONET 57 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1476353396.html [Corola-blog/BlogPost/379423_a_380752]
-
Din paginile revistei nu lipsește nici teatrul. Constantin Geantă, vâlcean din Călimănești, în Vestitorul aduce pe scena vieții, ca actori, doi bătrâni: Ana și Niculaie, care, la cei peste optzeci de ani, sunt înspăimântați de semnele prevestitore care le des- chide calea spre lumea cealaltă. Celelalte două personaje, Lia și Ruth, în discuția cu cei doi bătrâni povestesc, de asemenea, niște vise ciudate . Călărețul îmbrăcat în zale, care a apărut dintr-o dată în calea babei Ana și i-a vorbit, de
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 by http://confluente.ro/De_bun_augur_la_inceput_de_an_al_florin_tene_1362210765.html [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
delights in joy: Why lov'st thou that which thou receiv'st not gladly, Or else receiv'st with pleasure thine annoy? If the true concord of well-tunèd sounds, By unions married, do offend thine ear, They do but sweetly chide thee, who confounds In singleness the parts that thou shouldst bear. Mark how one string, sweet husband to another, Strikes each in each by mutual ordèring; Resembling sire and child and happy mother, Who, all in one, one pleasing note
A MUZICII OCTAVĂ TE-MBIE LA PLĂCERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1432408920.html [Corola-blog/BlogPost/379670_a_380999]
-
and therefore to be won; Beauteous thou art, therefore to be assailed; And when a woman woos, what woman’s son Will sourly leave her till he have prevailed? Ay me, but yet thou might’st my seat forbear, And chide thy beauty and thy straying youth, Who lead thee in their riot even there Where thou art forced to break a twofold truth: Hers by thy beauty tempting her to thee, Thine by thy beauty being false to me. Referință
SONET 41 de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_talpau_1466599512.html [Corola-blog/BlogPost/381393_a_382722]
-
Ni colae Mavrocordat s-a dovedit însă de bun augur până la urmă: „măcar că cu sila se mărita se, dar cu toate acestea, el fiind om bun, de cinste și de bun neam, a trăit ea cu dânsul prea bine“, con chide același ban. Ștefan Racoviță, în numele unui principiu ce in ter zi ce căsătoria pământenilor cu străini, refuză să-și dea acordul la mariajul dintre fiul „gre cu lui“ Ni co lae mare paharnic cu fiica marelui ban Toma Crețulescu, pentru ca
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unealtă de tortură, vreo două luni. Două luni de singurătate, așa cum singură a ales să fie întreaga viață. /...Ei, dar iată că Dănuț al nostru a crescut și a ajuns să aibă, la rîndul lui, un copil. Cercul se în chide, așa cum șade bine în orice compunere școlară cu pre tenții. Ne aflăm la sfîrșitul unui drum și la începutul unui alt drum... (puncte de suspensie, pline de subînțeles)./ Suferințele tînărului tată Citeam deunăzi într-un cotidian că cer cetătorii americani
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
care sub tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l împodobeai în firida bibliotecii cu jucă riile care mai scăpaseră după toate dezastrele, după toate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ta nu era nici odată mai puternică decât atunci când intimitatea cea mai fi rească, revărsarea naivă a încrederii, sirena care îi punea miere în glas, îi îndulcea vorba pătrundea în inima ta, cu aerul că și el și-o des chide pe a lui: era clipa primejdiei. Una dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale acestui carac ter neobișnuit era ușurința cu care își deplasa toate facultățile, toate forțele: le concentra instantaneu pe toate deodată asu pra singurului subiect de care era
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
și Momentelor” și actualizarea lui Caragiale care are în vedere o lectură excesivă, o lectură care tratează opera ca pe un text ermetic, expresie a unei capacități de predicție a autorului, text care admite proiecții neașteptate și care se des- chide către un câmp de posibilități mult mai extins. Într-un context mai larg, Nicolae Manolescu respinge „lectura esopică și polemică a comediilor prin prisma experienței noastre istorice din comunism” , ca lectură deformatoare și străină de natura operei caragialiene, lectură inițiată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este consecința acestui asalt al privirii. Tezele lui Alexandru Dragomir oferă o accepție onto- logică deformării ca expresie a raportului dintre Centru și Periferie, interpretat după grila platoniciană a raportului dintre Idee ăeidosă și Imaginea ei ăeikônă. Reflecția se des- chide profitabil către o discuție asupra simulacrului. Perife ria ca provincie trăiește într-o permanentă condiție subalternă, de dependență față de centru. În opinia filo- zofului, Caragiale are în vedere provincia și mahalaua ca simboluri ale periferiei. „Caragiale nu a avut în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
gravitate normativă irevocabilă”>footnote id=”2”> 2. Ibidem, p. 140. </footnote> . Ieșirea din timp se face în temeiul unei ritualitați care anulează investiția de lungă durată, care privilegiază cel mult spectacularul înre- gistrării într-o glorie efemeră. Mihaela Czsobor-Lupp con- chide, de asemenea, că perfectibilitatea lipsește dintre coordontale morale ale firii românilor, iar temporalitatea istorică, nu cea ritual-ciclică este înregistrată sub semnul distructiv al schimbării. „Primul și cel mai important motiv este caracterul distructiv al schimbării, ce constituie pen- tru români
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și în cazul Reconstituirii ă1971Ă un mesaj direct adresat spec- tatorului și o punere în abis. Evident, nu este vorba despre o indicație regizorală, ci de un punct de focalizare final. Ignoranța locuitorilor acelei lumi în care nimeni nu des- chide ochii este deplină. Personajele acestui limb trăiesc larvar cu propria suficiență, un simulacru existențial, la rândul lor simulacre de cetățeni, bricolaje vivante din bruioanele unor discursuri inepte. Regizorul îi condamnă la cecitate, excesul de privire, corespondentul lui „văz monstruos” este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în secolele următoare, eticheta de lac exclusiv turcesc. Tratatele de la Kuciuk-Kainargi (1774) și Passarowitz (1718) vor da libertate Rusiei și Austriei să navigheze pe Dunăre, până la Marea Neagră, scoțând aceste rute de sub monopolul otoman, iar tratatul de la Adrianopol (1829) va des chide comerțului interna țional strâmtorile Bosfor și Dar danele și va reda Princi pa telor Române regiunile Brăila, Giurgiu și Turnu. Talvegul Dunării va deveni graniță românească cu Turcia, Rusiei revenindu-i alta, Delta. În 1845, exista deja o rută britanică
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
the grass, "Thou risest în the dew of morning & at night art folded up." 410 "Alas! am I but aș a flower? then will I sit me down, "Then will I weep, then I'll complain & sigh for immortality, "And chide my maker, thee O Sun, that raisedst me to fall." Șo saying she sat down & wept beneath the apple trees. "O be thou blotted ouț, thou Sun! that raisedst me to trouble, 415 "That gavest me a heart to crave
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de cititorul care cunoaște într-o suficentă măsură poezia românilor - și dintr-o directă legătură, aș zice, poezia generației șaizeciste. Cercetătorul ori cititorul, care va încerca să definească din pumct de vedere istoric sau axiologic generația poetică șaizeci, poate con chide lesne că poezia acestei generații - deși e continuare a întregii poezii românești, și mai ales a acelei generații imediat precedente - începe să-și contureze, de la primii pași, un profil modern cu totul al său; asemenea celui care atât de minunat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
soneria. Fetița se uită când la mama, când la tata. Amândoi sunt acasă. Atunci, cine să fi venit?! Ținându-se de pat, apoi de tocul ușii și de perete, Sorina reușește să ajungă pe hol. Soneria țârâie din nou. Țună! ‘chide! Am auzit că sună. Deschid acușica! îi răspunde mama. Zis și făcut. Dar cine a apărut în prag? Bu-nicu! Bu-nicu! spune Sorina și bate, foarte bucuroasă din palme. A băgat de seamă că nu mai trebuie să se sprijine de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea să dea greș, atunci când avea să pună mâna pe poartă ca s-o des chidă, eu aveam să-l strig : — Ce-i cu această vizită incognito, domnule Ialomițeanu ? în gând îmi repetam intonația, dar n-a fost nevoie, privirea mi s-a dovedit suficientă, încă o dovadă, mi s-a părut atunci, a legăturii noastre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fereastră. Remarcă dimineața ne obișnuit de senină și își înghite cu greu un nod de amărăciune. De câte ori a lucrat aici, în această încăpere, în fața acestei feres tre, și nu s-a lăsat niciodată furat de perspectiva neașteptată care se des chide din vârful Palatinului asupra unei vaste porțiuni din peri feria Romei! O umbră de malițiozitate îi flutură pe buze. Uite cum bunăstarea și creșterea populației s au răsfrânt și asupra naturii. Ce goană nebună după proprietăți în suburbii, transformate la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E un vis, se gândește. Mai rău, un coșmar, pentru că trezirea va fi și mai dureroasă. Se pișcă pe furiș și durerea îl face să spere că se află încă pe tărâmul realității. Fericit, face o plecăciune adâncă și des chide ușa. Când să o închidă la loc, îl aude pe împărat bombă nind posac: — Auzi, Coponius! Ce neobrăzare! Am să le dau eu Coponius, să le iasă pe nas. CAPITOLUL III În spatele coloanelor zugrăvite asemenea unui portic, panoul central sugerează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mulțimea s-a revoltat..., geme nenorocitul. Își încleștează degetele de pelerina lui Pusio: — Au pătruns în arenă... Un val de sânge îi țâșnește din gură și îneacă ultimele vorbe. Mâna alunecă moale în jos. Ochii devin sticloși. Rufus îi în chide cu două degete pleoapele. E prea copleșit ca să reacționeze în vreun fel. Nu s-a dezmeticit încă. Germanul însă țâșnește în picioare: — Principele are nevoie de mine. S-ar putea să fie în pericol! CAPITOLUL IX Prinde aproape temător între
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc. Regele Sacrificiilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Hugo, chiar dacă o face, ca și mine, cu mare regret. - Ce facem, Hugo, continuăm? - Nu, nu continuăm... - De ce? - Pentru că tu nu ai să reușești. - Dar tu? - Nici eu. Ne mulțumim să scrutăm panorama amplă a văii ce ni se des- chide în față. Regretăm, desigur, că nu putem face acest lucru chiar de pe vârf, de unde, în cerc de 360 de grade, se poate admira vestita Vale Dordogne. Apa cu acest nume traversează vreo șase departa- mente și are un parcurs de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pro tu beranța se ascunde printre piei nebărbierite de-o săptămână. O pauză. Sophia își ia inima în dinți și spune încet băi. O altă pauză. Așteaptă un răspuns. Trebuie ca omul ăsta să se trezească. Doar n-o să des chidă portiera ca să-l împingă jos din mașină. Pauza se prelungește mai mult decât ar trebui. Sophia îl atinge. Ușor. Cu mâna. Mâna ei a devenit ezitantă. Ciudat. Acum un minut îl iubea deja. Iar în clipa asta îl atinge cu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
vorbească, dar Cavanosa nu-l mai aude. Cavanosa e atent la fiecare clic pe care mecanismul broaștei îl emite, în timp ce cheia se învârte printre rotițele dințate. Ochii lui Cava nosa fixează clanța, iar aceasta se mișcă și ușa se des chide. Sophia intră pe ușă și se oprește trei secunde în prag. Îl privește pe Cavanosa cu o infinită tandrețe. Cavanosa dă afară aerul din plămân, fără să mai audă vocile care șoptesc acum în surdină. Vocile protejează momentul unic în
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]